149 matches
-
printre colegii mei de clasă erau destul de mulți care aveau numai 4 clase elementare. Doar 2 colegi aveau 7 clase. Eram o clasă de ucenici, și trebuia să devenim viitori mineri. Am ajuns în Zlatna în plină iarnă, cu trenul Mocănița de la Alba Iulia la ora 2 noaptea, și până dimineața am dormit în gară. Am intrat în școală cam pe la ora șapte și jumătate. Unul din băieții cu care venisem în tren mă aștepta la poarta școlii, și imediat m-
1958 UCENIC LA ŞCOALA PROFESIONALĂ ZLATNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341971_a_343300]
-
Ciclul; Casă de sub Măgulice...autor Mihai LEONTE 3 CĂLĂTORIA CU MOCĂNIȚA După impactul cu doamna Minica, nu știam cum voi mai dă ochii cu dumneaei. Mie mi se părea că am comis o mare greșeală! Lucrurile însă aveau să fie cu totul altfel. Cam în fiecare duminică eram convocați la reședința
CĂLĂTORIA CU MOCĂNIŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343769_a_345098]
-
totul altfel. Cam în fiecare duminică eram convocați la reședința de raion Albă Iulia. Eram spre finalul anului doi și participăm la spartachiada tineretului. Concuram la proba de săritură în lungime. Plecăm din Zlatna în jurul orei 4 dimineața cu trenul Mocănița care parcurgea distanță de 35 kilometri în circa 2 ore și jumătate. Surpriză mea avea să fie când la casa de bilete am zărit-o pe doamna Minica. Mi-a făcut semn să mă apropii pentru a-mi spune că
CĂLĂTORIA CU MOCĂNIŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343769_a_345098]
-
cu mama dumneaei, nici scopul pentru care venise la Albă Iulia, cert a fost că se întorcea cu același tren cu care mă întorceam și eu. Scenariul s-a repetat. Adică bilet la clasa întâi și singuri pe banca. Vagoanele Mocăniței nu erau compartimentate și oricine intra în vagon vedea totul. Minica s-a plasat lângă ușa, iarăși față în față cu jucăria ei, căci mă considerăm o jucărie în mâinile ei fiind un inocent în ceea ce privește femeile, căci abia depășisem pragul
ÎNTOARCEREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343782_a_345111]
-
spre casele lor pe banii firmei, ca apoi să revină după alte șapte zile la hotelul din Venus, unde erau cazați, pentru alte trei săptămâni de alergat pe câmpiile Dobrogei. Trenul se mișca în noapte când alene de parcă era o mocăniță de munte, când alerga sprințar spre destinația finală. Undeva prin nu știu ce gară sensul de mers s-a schimbat, de parcă mecanicul de locomotivă a uitat ceva în ultima gară abia părăsită și ne întoarcem spre locul de plecare. Am înțeles de la
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
laolaltă. Nălță-se pe grădina cu legume Uranic El Dorado și-a lui haltă- Letale, invizibile parfume... „ORICÂND DIN MUNȚI, EL POATE FACE VALE!” „Oricând din Munți, el poate face vale!” A fost expresia de la Băița: Spre-uraniu, rușii, nu cu mocănița Au penetrat să-l smulgă, cu cazmale, Ci au dinamitat, la balamale, Costișele cu solzii tari ca crița, De-a tremurat până la Kiev penița, Când tot pământu-n râpe se prăvale. Naintea ta masiv a fost, dar nu e: S-a
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
se înșiruiau de a lungul unui coridor tip cerdac, iar dedesubt erau magazii și pivnița. Construcția casei era din lemn cu o susținere de zidărie din piatră brută un fel de granit din această zonă. 2 Ce era de fapt Mocănița? Mocănița anilor 1950 - 1960 era un mijloc de transport feroviar, specific Munților Apuseni. Ecartamentul căii ferate era mai îngust față de ecartamentul căii ferate obișnuite. Din Alba Iulia până la Zlatna sunt circa 35 kilometri parcurși de acest tren în peste 2
EXPLICAŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343657_a_344986]
-
înșiruiau de a lungul unui coridor tip cerdac, iar dedesubt erau magazii și pivnița. Construcția casei era din lemn cu o susținere de zidărie din piatră brută un fel de granit din această zonă. 2 Ce era de fapt Mocănița? Mocănița anilor 1950 - 1960 era un mijloc de transport feroviar, specific Munților Apuseni. Ecartamentul căii ferate era mai îngust față de ecartamentul căii ferate obișnuite. Din Alba Iulia până la Zlatna sunt circa 35 kilometri parcurși de acest tren în peste 2 ore
EXPLICAŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343657_a_344986]
-
la venirea trenurilor mari pe cei care voiau să intre în interiorul Munților Apuseni pe o cale bătută de toții moții, adică cei care erau porecliți ,,mocani”. Era un termen impropriu, fiindcă odată ce te depărtai de Alba Iulia deveneai ,,mocan”! Fenomenul Mocănița era același și pe ruta Turda - Abrud. 5 Orașul Zlatna. Istoria acestei localități are mai multă istorie decât multe alte localități din Munții Apuseni. Aici au fost multe sedii imperiale de unde se gestiona AURUL! Desigur pe mulți va surprinde, dar
EXPLICAŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343657_a_344986]
-
pe foștii șefi ai soțului său și le-a solicitat să-i angajeze ginerele. Astfel că prin toamnă lui 1945 familia s-a mutat la Albă Iulia. Lucrând la CFR soțul Minicăi, Todor a solicitat să facă serviciul pe linia Mocăniței, Albă Iulia - Zlatna că și conductor de tren. Dar în decembrie 1957 a murit de un atac de cord, datorită bolii de plămâni de care suferea. Toată lumea a rămas surprinsă când au auzit de moartea fulgerătoare a lui Todor. Era
SERI DE TOAMNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343721_a_345050]
-
turmele în umbra și răcoarea pădurii, în bătaia vântului și a ploii, în cântecul fluierelor și în dangătul tălăngilor. Și pentru ca tradițiile locului să fie respectate pe deplin, vizitatorilor li s-a oferit și posibilitatea de a se plimba cu mocănița pregătită special pentru această sărbătoare. Sărbătoarea de la Valea Zânelor rămâne un elogiu adus frumuseții umane, muncii și dragostei de viață, muntelui, cântecului și dansului popular românesc, permanenței poporului român pe aceste meleaguri. Reproducerea strigăturilor s-a făcut cu ajutorul doamnei învățătoare
NEDEIA MOCĂNEASCĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377368_a_378697]
-
o produc acolo în Zlatna, fiindcă maestrul Victor PREDESCU îmi oferea un autograf și eu îl refuzam! Nu mi-am dat seama atunci, dar mult mai târziu aveam să realizez marea mea greșeală! Nu-mi amintesc ziua când călătorind cu Mocănița aveam să o întâlnim într-un vagon pe actrița Silvia POPOVICI, care filma în acele vremuri la filmul DRAGOSTE LUNGĂ DE O SEARĂ, avându-l ca regizor pe Horia POPESCU. Dacă Silvia POPOVICI era o tânără frumoasă, modestă și necunoscută
CUI AM STRÂNS MÂNA? CINE MI-A STRÂNS MÂNA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377393_a_378722]
-
să se facă de rușine,participând la circul media generalizat. A fugit aici la Sibiu, cu speranța că va așterne pe hârtie primele pagini din viața din Colonie.încerca să își amintească de D-l Ciobanu, șeful de gară de la mocăniță, a cărui ... Citește mai mult Fiecare dimineață pentru Petre, era o repetiție tristă,o trezire dupăbeție.Trebuia să bea cafeaua în fugă,avea o întâlnire importantă cu un prieten, care reușise după 90 în afaceri,și care îl căuta pentru
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
să se facă de rușine,participând la circul media generalizat.A fugit aici la Sibiu, cu speranța că va așterne pe hârtie primele pagini din viața din Colonie.încerca să își amintească de D-l Ciobanu, șeful de gară de la mocăniță, a cărui ... V. ȘOTRONUL SPERANȚEI, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 2042 din 03 august 2016. Cineva râde, când desenezi cuvinte pe asfalt, un șotron al copilăriei, prin care amâni timpul, care te fură,care uită! Nu mai sari
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
filmate la Praga imagini de la vernisajul expoziției de artă plastică românească. Discurs inaugural nesincron al ministrului culturii cehoslovac Lumentiev (?). Asista Dionisie Ionescu, ambasadorul român la Praga și ministrul cehoslovac al educației, Nejedly. Sunt filmate picturile „Spre abataj” de Gheorghe Șaru, „Mocănița” de Didina Călugăru, „Ana Ipătescu” de Alexandru Ciucurencu, „Plutașii” de Szony și sculptură „Dans țărănesc” de Vida Gheza. ÎN ATELIERUL SCULPTORULUI IOSIF ISER România, 1955, reportaj Cu: Iosif Iser Producător: Actualitatea în imagini nr. 19 / 1955, subiect d. În atelierul
EDIŢIA A IV-A SESIUNEA A VIII-A de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379409_a_380738]
-
în mâncare de parcă nu mâncaseră de zile întregi. Au uitat să mai bea și țuică, dar la urmă au gustat câte un păhărel de vin. Ziua începuse, dar până seara mai era mult, când fata trebuia să plece înapoi cu Mocănița. Va urma alt episod... Referință Bibliografică: 14 ZMEURICA; TIMPUL DE ODIHNĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
14 ZMEURICA; TIMPUL DE ODIHNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376658_a_377987]
-
munte, ce-adună zmeura de pe povârnișurile frecventate de urși. Și iarăși îmi amintesc de străbunica Sanvina, care își lua coșul cu ouă de cu seară, și se ducea pe jos cinci kilometri până în gara din Bendorf (Benești), ca să aștepte acolo Mocănița, ce-o ducea pufăind în dimineața următoare la piață, la Sighii. Dormea în gară, de frică să nu piardă trenul, un tren din care puteai coborâ și urca din mers, după cum îi arată și numele. Un tren pare și destinul
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
pentru care bagajele erau depozitate într-o magazie a restaurantului gării. Se mergea apoi cu trenul până la Băbeni, de unde grupul era preluat de omul de legătură, un ceferist pe nume Mircea. Acesta îi conducea la trenul cu linie îngustă (popular „mocăniță“), cu care ajungeau în comuna Bistrița, la poalele muntelui unde se afla tabără partizanilor. Bagajele suplimentare erau lăsate la mănăstirea Bistrița. La ajungerea în tabără se utiliza o parolă: „Pasărea...“, la care se răspundea „...ciripește“23. Pentru a se feri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Subiectul favorit rămâne, în mare măsură, satul transilvan cu valorile sale etice. Din această proză, situată mult sub valoarea poeziei publicate în revistă, se disting paginile scrise de Pavel Dan, consistentele scrieri ale lui Ion Agârbiceanu (În cabinetul medical, Cu mocănița), Victor Papilian (Tragic, Ajutor), Mircea Streinul (La margine, fragment din romanul Lupta împotriva visului). Proză mai dau Ionel Neamtzu, Olga Caba, Gabriel Pamfil, N. Ladmiss-Andreescu, Ion Codrin, Octavian Ruleanu, Paul Constant. Teatrul este mai puțin reprezentat: Zaharia Bârsan, Ion Sân-Giorgiu
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
fetele lor, urcau și coborau neîncetat. Ai fi zis că e trenul lor, făcut de ei, anume așa de mic ca să urci și să te dai jos din el din mers, cum se și întîmpla. Seara, pe la orele nouă, această "mocăniță" și-a terminat drumul și s-a oprit la Abrud. Peste oraș cădea o ploaie măruntă. Am găsit ușor clădirea școlii, care era pe un deal la marginea orașului și portarul ne-a arătat care era locuința subdirectorului școlii, profesorul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și cei din alte sate au numit aiastă localitate Bârsănești, așa cum îi zicem noi și amu ». 15. «Muntele Bogatului » “ Într-o parte a muntelui Măgura mai demult trecea pe o cale ferată mică un tren de munte, care se chema mocăniță. Ea ducea lemnul doborât din păduri pentru cherestea și pe lucrătorii din locurile acele, că erau mai multe în munți. Bătrânii povestesc că în dreptul unei stânci foarte mari o ceată de tâlhari haìni jefuiau acest trenuleț, iar bunurile luate cu
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
despre o echipă de teatru popular, participantă la Cântarea României cu o piesă despre faptul că sătenii nu mai cred în vrăji era un film de educație ateistă. Am ajuns în satul Panc după ce am călătorit cu trenul, apoi cu mocănița, pe urmă cu căruța și la urmă, încă nu știu câți kilometri, pe jos. Era un sat de vreo 50 de case, fără curent electric, fără televizor, aflat la 12 km de prima așezare. Școala avea o singură sală de clasă, cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
aici, fiindcă numele de familie Goia nu s-au Întâlnit În Gălăuțaș! Numele de familie Îl moștenise de la soț, ea rămânând văduvă de tânără. Fata ei, Emilia, a fost mai norocoasă. Se măritase cu unul Burian care era mecanic pe mocănița, trenul care aducea bușteni la Fabrica de Cherestea din Gălăuțaș. În scurt timp a ajuns activist al C.C. al P.M.R. și locuia În București pe bulevardul Magheru, vizavi de Cinematograful Patria. A murit Însă tânăr chiar În Gălăuțaș, făcând un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
multe sărbători nu aveau acești oameni ai muntelui, mai ales vara. Ispasul nu era numai Înălțarea ci era și Ziua Eroilor. După Primul Război Mondial, cu mic cu mare mergeau la Gura Secului să-și cinstească eroii. Platformele trase de mocănițe, atât cele din Toplița cât și cele din Gălăuțaș, transportau Încă din zori oameni care doreau să cinstească memoria eroilor. Ei știau că aceștia i-au scăpat de unguri, plătind cu viața lor și că memoria lor trebuie cinstită cum
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Încinși cu tricolorul românesc mergeau alături de nevestele lor să asculte slujba lui Vlădica. Copiii de la școli mergeau cu Învățătorii lor și recitau acolo poezii patriotice. Momentele erau emoționante, Înălțătoare. Cei care nu mai prindeau un loc pe platformele trase de mocănițe, mergeau cu căruțele sau chiar pe jos. O luau așa direct peste dealuri. Cu urcușurile și coborâșurile erau ei obișnuiți. Și acum primăvara era pe sfârșite iar afară era cald. Cei care erau cu dare de mână și aveau căruțe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]