111 matches
-
asta. Sticla ușii laterale avea flori de gheață, iar geamurile erau Încrețite cu zăpadă la colțuri. Mintea ei se juca Întruna cu același subiect. Se Îmbrăca și el ca băiatul de colo, care Înainta agale pe strada comercială aglomerată, În mocasini și costum de carnaval? Cât de western! Desigur că nu arăta așa - doar era la Princeton, În anul al doilea sau cam așa ceva. De fapt, nu avea o idee clară despre cum arăta el. Dintr-un instantaneu străvechi, păstrat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o simțea, nu o Înțelegea... Ca o sfârșeală la o femeie zdravănă sau ca petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune cât de sinistru arătau... Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune cât de sinistru arătau... Probabil că spusese ceva sau avusese o anumită Înfățișare, fiindcă vocea Axiei a răzbătut până la el prin vid, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în noaptea de 20 iulie să fie numită „Modulul lunar” - cum vrea domnul Macghee -, ci doar Modulul. Indienii Navajo din sudul Statelor Unite cer, printr-o telegramă adresată președintelui Nixon, să-i oblige pe cosmonauți „să caute bine, pe Lună, urmele mocasinilor lăsate de doi tineri Navajo, de mult, în drumul spre tatăl lor, Soarele”. 14 persoane din Ottawa protestează pe lângă televiziunea canadiană fiindcă s-a scos din program un film de aventuri spațiale, pentru a se transmite în direct debarcarea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a anunțat Jina. Urcă, Alice. Dar Alice nu s-a mișcat, iar Danny știa de ce. John nu era îmbrăcat în pantaloni scurți de mers pe râu și în sandale, ci avea pe el o pereche de pantaloni lungi și niște mocasini. Și-a lăsat geanta la picioare. Câteva clipe, nimeni n-a scos nici un cuvânt. Apoi Irene a zis: Hopa ! Alice începuse deja să plângă și, mai mult decât orice pe lume, Danny își dorea ca femeia să înceteze cu lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simțeam cum mă apucă toți dracii. Monkey era frezat cu o creastă pe mijloc, vopsită În roz și albastru, purta o cămașă cu imprimeuri cum se purtau prin anii ‘60, asortată la o pereche de blugi-trapez, era Încălțat cu niște mocasini cum purtase John Harrisson acum treizeci de ani În Liverpool. Pe masă, lângă farfuriile cu sortimente de sashimi și vinete coapte, Își așezase The Yage Letters a lui Burroughs și Ginsberg. Părea că se simte În largul său În atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o țigară, chiar dacă fumatul este interzis. Mă uit drept înainte și îi spun lui, îmi spun mie însumi, mulțimii aceleia necunoscute care îmi trece prin față. O spun pentru că trebuie să o fac: — Sunt îndrăgostit. Manlio stinge mucul cu vârful mocasinilor: — Luăm avionul următor? Parchez mașina, îmi iau geanta de pe scaun și mă îndrept spre spital. Italia se ivește pe neașteptate, brusc este foarte aproape de mine. Îmi atinge brațul, îmi caută carnea prin stofa hainei. Mai înainte de a mă surprinde, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
atâtor ani încât acum devenise aproape instinctivă — constată numai lucruri bune. Pulover din bumbac cu croială migăloasă, dar casual, peste o cămașă albă. Jeanșii de calitate erau din fericire fără tăieturi, decolorări excesive, înscrisuri, ținte, broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin. Dacă ar fi să-i găsească vreun cusur, ar spune că jeanșii erau un picuț cam strâmți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în bucătărie. Unde sunteți? Venim acum! o auzi pe maică-sa strigând din camera de zi. O clipă mai târziu își făcu apariția în fața lor, îmbrăcată lejer, dar elegant, într-una dintre multele ei cămăși colorate Polo, bermude kaki și mocasini Tod’s. — Leigh! Russell. Felicitări. Oh, mă bucur atât de mult pentru amândoi. O îmbrățișă pe fiica ei și se întinse să-l sărute pe Russell pe obraz. — Haideți, să ne așezăm, să-l văd și eu mai bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar nu ostentativ. Însă mai mult decât orice, părea să strălucească. Era proaspăt bărbierit și bronzat de soare, nu la solar; avea unghiile tăiate scurt și drept, cu un luciu discret fără să pară câtuși de puțin efeminat; chiar și mocasinii din piele cu ciucurei străluceau în lumină. Mackenzie se întoarse din nou spre Adriana și suspină: — Ai dreptate. Parcă e un zeu, șopti ea. Adriana se uită cu atenție la mâinile lui Mackenzie și, văzând că nu poartă verighetă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sutien cu cupe mari, cu întărituri groase din burete, gen moartea pasiunii. Pe urmă se îmbrăcă într-un costum cu pantaloni de culoare albastră și o cămașă albă cu nasturi și, chiar când auzi închizându-se dușul, se încălță cu mocasinii ei clasici în locul pantofilor cu tocul înalt pe care îi purtase în ultimele săptămâni. Când Rafi aparu îmbrăcat într-o pereche de jeanși curați și o cămașă albastră, Emmy stătea pe pat, cu un aer serios, și se uita prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că trebuie să fie din cauză că am ceva pe față, curând îmi dau seama că e doar pentru că arăt bine. I-am ascultat sfaturile Geraldinei și mi-am pus noii mei blugi Levi’s second-hand, mărimea 26, o cămașă albă și mocasini maro din piele întoarsă: când m-am îmbrăcat azi dimineață m-am gândit că poate pentru prima oară, chiar arăt ca femeia care mi-am dorit să devin. ― O cafea, spune Brad, punându-mi ceașca în față, și o brioșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma niște șuvițe care-i atârnă pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nici măcar n-o Întrebase de ce venise acolo. Abia intraseră cînd Armelle de Kersaint Își făcu apariția În hol. Corpul ei uscățiv și plat, prea puțin pus În valoare de un pulover cu bluză asortată de culoare bej și de pantofi mocasini, chipul ei ascuțit, lipsit de orice urmă de machiaj, nu erau nicidecum atenuate de colierul de perle etalat peste o clasică eșarfă Hermès. O fixă pe Marie cu o privire rece și precisă ca o radiografie și, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era plină ochi de oaspeți și de copii care erau adunați În jurul șemineului la câte ceva de băut Înainte de cină. Soțul lui Camille, Davide, apăru exact când am ajuns noi. Îmbrăcat Îngrijit În cămașă albă, pantaloni din moleschin 1 și cu mocasini În picioare, era imaginea tipică de bancher european binevoitor aflat În vacanță - cu BlackBerry-ul la Îndemână tot timpul. —Vin fiert? Întrebă el. —Mmm! Mulțumesc, răspunse Hunter. Davide turnă În câteva pahare și ne tolănirăm cu toții pe canapele lângă foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu pot să fac rost decît de-o pătură. O să m-ajute, pentru că a cumpăra păstrăv e la fel de rău cu a vinde păstrăv. — Pot să fac eu rost de-o pătură. O să Înfășor carabina În ea și o să-mi iau mocasinii și ți-i aduc și pe-ai tăi, mă schimb de haine și pe astea le ascund - ca să creadă că le port - și mai aduc niște săpun, un pieptene, o foarfecă și ceva de cusut; și mai iau și Lorna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ai adus o pătură pentru tine? — Sigur că da. — PĂi atunci să mergem. Dacă mergem unde cred eu, o să fie bine. Singura chestie care te Îngreunează e pătura mea. DĂ să duc eu pușca. — Bine. Cu ce ești Încălțată? — Cu mocasinii. — Ce-ai luat de citit? — Lorna Doone, Kidnapped și Wuthering Heights. — În afară de Kidnapped, nici una nu-i pentru vîrsta ta. — Ba Lorna Doone este. — O să citim cu voce tare. Așa o să le terminăm mai greu. Însă, Piticot, ai complicat nițel lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așa c-ar fi mai bine s-o luăm din loc. Ticăloșii Ăia n-au cum să fie așa de proști cum par. Poate că doar au băut prea mult. Nick Închisese rucsacul, Îi strînsese curelele și acum Își trăgea mocasinii. Își puse brațul pe umerii soră-si: — Ești sigură că vrei să vii cu mine? — Trebuie, Nickie. Nu fii slab și nehotărÎt tocmai acum. Doar am lăsat biletul. — Bine. SĂ mergem. Poți să duci tu pușca pînĂ obosești. SÎnt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că va trebui să mergem destul de mult? — Știu. Doar că eu chiar sînt cum se lăuda că e Ăla de sforăia pe masă. — Poate că odată era și el așa. Însă va trebui să ai grijă de picioare. Te strîng mocasinii? — Nu. Și am tălpile Întărite, toată vara am umblat desculță. — Și ale mele-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ibricul de tinichea În care făcuse ceaiul și-l umplu cu apă rece din izvor. CÎnd se-ntoarse de la izvor, soră-sa era deja În pat și adormise, cu capul pe perna pe care și-o făcuse Înfășurîndu-și blugii peste mocasini. O sărută, dar ea nu se trezi; Își puse haina groasă și cotrăbĂi prin rucsac pînĂ găsi sticla cu whisky. O deschise și o adulmecă: mirosea foarte bine. Umplu jumătate de ceașcă cu apa din ibric și turnă puțin whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Apoi termină ce avea În ceașcă, mai scoase niște apă rece, o bău și se duse la culcare. Își așeză pușca sub piciorul stîng și apoi Își puse capul pe perna bună și tare făcută din pantalonii săi Înfășurați peste mocasini. Se Înfășură bine cu partea sa de pătură, Își spuse rugăciunile și adormi. I se făcu frig peste noapte, așa că-și Întinse haina peste soră-sa și se lipi cu spatele de ea ca să aibă mai multă pătură. Pipăi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nopții, și apoi adormi la loc. CÎnd se trezi, era destulă lumină ca să poată vedea dealurile Îndepărtate din spatele mlaștinii. Mai rămase un timp culcat, În tăcere, și-și Întinse tot trupul. Apoi se ridică și-și trase pantalonii kaki și mocasinii. O privi un timp pe soră-sa, cum dormea - Își strînsese sub bărbie gulerul hainei pe care o pusese peste ea, avea pomeții ridicați și pielea rozalie sub bronzul pistruiat, iar părul tăiat lăsa să i se vadă conturul frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și cel care rămÎnea al doilea se uita În spate la intervale regulate, ca să vadă dacă băiatul mai e cu ei. CÎnd se lăsĂ Întunericul și se opriră În pădure, adormi imediat ce se așeză; cînd se trezi, Juma Îi scosese mocasinii și-i controla picioarele de bășici. Taică-său Îl Învelise cu haina sa și acum stătea lîngă el, ținînd În mînĂ o bucată de carne rece și doi biscuiți. Îi dădu și o sticlă cu ceai rece. — Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii blugi ultramulați, care ridicau fundul și subțiau coapsele, pe care Îi purtam acum cu religiozitate. Picioarele Îmi erau Înfofolite Într-o pereche de șosete angora flocoase și vârâte În niște mocasini Minetonka foarte moi. Cu talpă de cauciuc. Cu mărgele. Cu franjuri. În liceu fuseseră o aberație oribilă În materie de modă, dar eu Îi purtam oricum. Aveam o ușoară senzație de profanare pentru că-i purtam din nou acum, când erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
estetică, unele dintre acestea fiind elemente de identificare ale triburilor sau embleme care separă costumul pentru ritualuri de hainele obișnuite (F. Boas, 1903, 482). Așa se întâmplă, spre a prelua exemplul discutat de Franz Boas, cu încălțămintea indienilor arapaho, denumită "mocasini", ale cărei figuri geometrice nu indică nicidecum impulsuri estetice, ci embleme ale tribului. Revenind asupra temei în lucrarea The Mind of Primitive man (1911/1922, 212), Francisc Boas susține ideea legilor universale ale spiritului uman și neagă argumentul pudicității, arătând
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]