911 matches
-
se evidenția printr-o ușa impunătoare,sobra,neagră,ce semăna cu un abis. Reușea să îți taie respirația de la prima rază de privire sau holbare,cum făceau unii. Într-o zi obositoare de toamnă,pe când și soarele e dezgustat de mocirla de pe străzi ... Citește mai mult Text scris de Timeea Kenez:Prima parte:CunoaștereaAcum mult timp în urmă,poate chiar mai bine de un secol și jumătate, în perioada epocii victoriene,vrăjitoarele încă se ascundeau de ochii lumii. Amintirile neplăcute nu
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
se evidenția printr-o ușa impunătoare,sobra,neagră,ce semăna cu un abis. Reușea să îți taie respirația de la prima rază de privire sau holbare,cum făceau unii.Într-o zi obositoare de toamnă,pe când și soarele e dezgustat de mocirla de pe străzi ... Abonare la articolele scrise de corina lucia costea
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
prea multa știință și-a însemnat pe frunte false vorbe ca fiind esența vieții gânduri oarbe și înotând în patimi neputință un ins neomenit de Veacul Vieții și construit pe legi tehnicizate își ține capul mândru somn pe spate idolizând mocirla de moloz a pieții un somn neomenesc îi strânge pleopa hiene de cuvânt îi sfâșie avântul colecționari de vânt îi suflă gândul iar tot ce-nseamnă mort îi sapă groapa la rădăcina pomulului din tine să plângi cu lacrimi de
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
de lichior. Așa cum stau cu toții este revoltător, Că s-au oprit netrebnici din drept al vieții drum, Pe scaune înalte, picior peste picior, În atmosfera densă de alcool și fum. Mai sunt și unii care încearcă, cum-necum Să iasă din mocirlă, să se ridice-zbor, Se-nalță preț de-o clipă, dar cad din nou, ușor, Că au ajuns de-o vreme, deși sunt vii, postum, Pe scaune înalte, picior peste picior. PARTIDA DE ȘAH E strâmbă lumea ca un turn din
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară, Iar inima-mi palmă o țin sub veston. M-apropii cu teamă de casa uitată Sub poala pădurii, pe coastă, în beznă, În care o inimă se zbate-ngropată Într-o mocirlă ce trece de gleznă. Iubita cuprinsă de spaimă m-așteaptă Cu ochii-n colțul basmalei plângând În brațe cu teiul sădit lângă poartă, Fără speranță că-n noaptea asta ajung. Dorința se-aprinde la orizont, departe, Ca-n vânt pâlpâirea
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
și de moarte: "mă recunosc în ape, în ierburi și minciuni." (Flux atavic) Nopțile tăgadei, în care miturile nu mai cresc, ci înaintează ghemuit, la înălțimea unui om care se chircește și suferă, vin, din toate neliniștile timpului, în versuri: "Mocirle și bălți și noroiu;/ câtă noapte 'n oase și sânge,/ tresar în armură, mi-e frig,/ și castelanul din stânga mea plânge." (Tablou) Și, după ce știi bine că războiul a fost mașinăria mică răsturnînd Istoria, farsa mare, artificialul cel mai forțat
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
ne apar, după douăzeci de ani, ciudate, ireale, funambulești. Dar așa s-a trăit în epocă : "Apa, sistată toată ziua, vine abia pe la șase (...) Agitație, toată lumea spală și se spală" (...) "în scurtele intervale când curge, apa e un fel de mocirlă gălbuie. Dar o bem pentru că nu se găsește nici apă minerală" (...) "se dă Ťdiferența de untť, adică încă 50 de gr. de persoană" (...) "nu se găsește absolut nimic. Magazinele nu au fost niciodată mai goale..." (...) "...am spălat vasele, profitând că
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
meu (cizmar de meserie, n.m.) care nu cunoscuse pînă atunci soarta refugiaților, hotărî totuși din acel moment ca fiecare pereche de încălțări ieșită din atelierul lui să-și poată sluji proprietarul ani mulți, sub ploaie sau arșiță, prin pietre sau mocirlă, ca să-i conducă pașii ori să-i odihnească. Căci dacă exilul te-a ocolit o dată, nimeni nu va jura că te va ocoli și a doua oară". Bernard Henri Levy este unul dintre intelectualii occidentali cei mai adînc zguduiți de
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
sunt coșcovite. Casele sunt în număr de douăsprezece, fiecare cu câte două etaje și două uși. Cea de-a șaptea ușă e a casei lui. Scările sunt de lemn, tocite, sub ele se deschide un soi de ascunzătoare plină de mocirlă, în care putrezește o jucărie. Un clovn din plastic. Toată iarna a văzut-o zăcând acolo, dar și-a spus mereu că o să vină un copil să și-o ia înapoi. Rabbit se oprește în vestibulul întunecos să-și tragă
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
e la pușcărie. Și al Oanei la fel. Amândouă sunt prostituate, a mai declarat Vadim. Ulterior, Vadim Tudor a fost invitat la emisiunea "Un show păcătos", unde a încercat să lămurească cazul. "Showbiz-ul asta (Happy Hour, n.r.) e o mocirla și voi curată societatea românească", a început Vadim. Acesta a continuat: "Eu am avut cele mai bune intenții cu Mariana Moculescu. M-a rugat Horia că e mama copilului lui. Eu nu am atacat-o până azi. Ea se considera
CV Tudor, în scandal cu Mariana Moculescu și Oana Zăvoranu () [Corola-journal/Journalistic/80884_a_82209]
-
tot români sunt. Trebuie să apere și interesele României acolo. Nu s-a văzut nimic din acest punct de vedere. S-a văzut o bălăcăreală 'nămoloasă' - termenul îi aparține președintelui meu. Că mie îmi spunea că trebuie să cobori în mocirlă să te auzi. Eu nu împărtășesc acest punct de vedere. Iar analiza noastră este foarte simplă. Dacă ne-ar fi lăsat în pace, nu-i făcea partid dnei Udrea, eram de departe principala forță politică de centru-dreapta din România", a
BLAGA îl atacă pe BĂSESCU: Imoral și ipocrit. Fără noi nu mai era președinte. Dacă ne-ar fi lăsat în pace ... by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/28515_a_29840]
-
din anonimat cu două isprăvi caracteristice: a publicat numerele de telefon ale unor lideri politici și a anunțat că filialele partidului său îl împing să candideze la prezidențiale. Prima ispravă n-o comentez, căci n-are rost să intrăm în mocirlă. Referitor la cea de-a doua, însă, am o întrebare: cine îl împinge să candideze, filiala sora sau filiala fratele?", a scris deputatul PSD Ionuț Vulpescu, pe pagina sa de Facebook.
Deputat PSD, ironic cu Vadim Tudor, candidat la prezidențiale by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28541_a_29866]
-
beneficiarilor mass mediei. S-o luăm pe rând: Radioul: a rămas până acum cel mai frumos și curat mijloc de propagare a ideilor Înalte, a știrilor curățate de ironie, trivialitate, ură, crime, violuri, Într-un cuvânt, de tot ce Înseamnă mocirla societății noastre. Ne delectează cu știri despre evenimente politice, administrative, economice, culturale, muzicale. Până aici e bine, pentru că toți redactorii (reporterii) radio se străduiesc să rămână "sus" și să ne ridice și pe noi. Îndoielnică este numai uneori prestația invitaților
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să le fac pe amândouă cât mai bine, atât acasă, cât și pe hârtie, precum și în viața cotidiană. Încerc să învăț pe oricine și oricum ce este bine, ce trebuie să facă să fie mai bine, să se ridice din mocirla actualei societăți animalizate de ură, avariție, egoism, goană după bani și avere nemuncită. Încerc să lupt pentru dreptul la viață normală pentru toți oropsiții acestui colț de rai care se cheamă România, și nu numai. și am mai aflat ceva
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mâinile, părul... nimic nu mai era curat! - Ajutor! Ajutor! Pustiu. Doar ecoul îi răspunse, batjocoritor: ...jutooor!!!! Izbucni într-un râs isteric. De fapt, la cine, după cine striga? Nimeni, dar absolut nimeni nu știa că se afla acolo, prinsă în mocirla aceea împuțită. Și-o făcuse cu mâna ei, abătându-se, la un moment dat, de la poteca netedă și sigură pe care mersese. Acum, cine să o audă? Și mai ales, cine să-și riște pielea, încercând să o salveze? Nimeni
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în sfîrșit, dezvoltarea textului plecînd și sfîrșind, ca la marele humuleștean, în ceea ce am numit matrice narativă, unde e pus în valoare timpul amintirii, irigat de lirismul poetului: "Mare noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii!". "Aventurile Bărzăunului" este nu doar un roman cu totul remarcabil, dar, alături de celelalte titluri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul, le produse o mare deziluzie. Mai ales lui Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă din care ieșeau, cu zgomote înăbușite, bulbuci, sălcii uriașe cu scorburi întunecate, arini aplecați de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o luă la fugă înaintea tuturor. După ce intrară bine în adîncul pădurii începură cu toții să cînte, să chiuie, să se ascundă pe după copacii uriași și să rîdă cu mare poftă ori de cîte ori cineva cădea sau scăpa piciorul în mocirlă. Întîmplarea de la mlaștină P oate să zică oricine ce vrea. Că, vorba ceea, gura lumii îi slobodă. Dar eu personal voi combate cu strășnicie pe oricine va mai continua să spună că Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lîngă Nuțu, se feri puțin în lături, dar se împiedică de ceva și începu să se clatine. Vru să se sprijine de Nuțu, însă nu făcu decît să-l tragă și pe acesta după el și se prăbușiră amîndoi în mocirlă. Noroc de un strat mai gros de papură și de frunze moarte, care îi împiedică să se cufunde prea tare în mîlul negru și cleios. Se zbătură cîteva clipe acolo temîndu-se să nu-i înghită bahna de tot, apoi reușiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi păcălit pe tătari să intre în peșteră? De intrat... s-ar putea să fi intrat, că nu-i prea greu... acceptă Bărzăunul, dar că s-au transformat în lilieci... asta n-o mai cred nici dacă mă aruncați în mocirlă. Lasă-l în pace, Virgile, se amestecă iar Vlad. Tu nu vezi cît e de științific Bărzăunul?... savant, soro, nu te pune cu el! Uită-te la nasul lui cu picățele și-ți dai seama imediat cîtă știință poartă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la gură s-o vadă bucurîndu-se și chiar să-i ceară imediat poeziile ca să le citească, îl întrebă pe un ton total neadecvat momentului: De ce nu te legi la șireturi?... Vai, cît de neglijent ești! O să-ți pierzi tenișii prin mocirlă! Bărzăunul se răci complet, ca și cum ar fi turnat cineva pe el o găleată cu apă. Încercă să surprindă ochii Ilincăi, pentru a vedea dacă nu cumva a glumit, dar nu reuși. Ilinca părea străină. Nu mai spuse nimic și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
după poartă!... Hai să mîncăm cu toții cîte o pară și să hotărîm o dată ce facem, că iar ne-o iau înainte cei mari! Expresia "cei mari" fusese spusă cu o vizibilă înfiorare a întregului corp, de parcă ar fi fost vorba de mocirlă. Perele servite de Bărzăun avură darul să-i învioreze pe toți. Ilinca puse, cu ton grav, următoarea întrebare: Ce ne facem, băieți? Toți întoarseră spre ea ochi mari și mirați. Adică... ce vrei să spui?... Cum "ce ne facem?" îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate termina niciodată așa cum ar vrea cititorul M are noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii! Ce s-ar fi făcut Bărzăunul, altfel?... Păi, tot sufletul său era plin uneori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu DSS, istoria reală se dovedește a fi alta, nu manipularea oficială. Prin anii 50, Moscopol avea un cântec. Comunismul întâi ajuta, apoi te execută Să fii frate cu dușmanul Și să te cheme Sadoveanu Bălăceanu te numești ................................. bălăcești în mocirlă comunistă. Amintesc că între 1941-1944 nu am avut pâinea pe cartelă și petrolul vândut a fost plătit de Germania cu aur care a fost confiscat de ruși că de altfel și tezaurul în 1918. Și asta nu e așa, trăim
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
poate scapi. În noaptea aceea. Dar vin altele, la rând. Multe nopți. Și nu te mai scapă nimeni, îți spun eu. E un cerc vicios, forța centrifugă este doar o minciună, acolo, nu te aruncă în afară, ci înăuntru, în mocirla din tine. E greu, nu contest asta. Dar nu chiar așa de greu. Experiență. Mocirla din tine, pe asta de unde ai mai scoso, ai fost coleg de celulă cu vreun poet? Vreau să-mi scriu memoriile. Bună gluma, însă îmi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]