208 matches
-
a nu ști cum să se poarte. Ce era cu adevărat În mintea ei, Ectoraș nu aflase niciodată, căci, aproape rupându-și sufletul, În doar câteva minute se hotărâse să renunțe la acea iubire. Într-o seară neagră de iarnă mocirloasă, după ce, din pricina Întreruperii electricității, exersaseră acordurile la lumina lumânării Într-una dintre odăile Închiriate ale profesorului de muzică blajin, tânăr și mustăcios, ea Îi spusese așa, ca din Întâmplare, că-i era frică de nu mai putea de câinii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tu seppuku. Roagă-te pentru sufletul tatălui tău prin ceea ce vei înfăptui pe câmpul de luptă. Ne-am înțeles? încheie el, bătându-l cu blândețe pe spate. Tânărul plângea fără a se ascunde. Începu ploaia. Torente albe șiroiau în lacul mocirlos, din norii groși, care coborau încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țineau după ei sau le alergau înainte. În timp ce preoții erau înconjurați astfel, unul dintre copii, alergând pe marginea șanțului, căzu înăuntru, scoțând un sunet ca al unei broaște. Șanțul era gol, nefiind nici un pericol de înec, dar fundul șanțului era mocirlos ca o mlaștină. Copilul începu să se zbată ca un pește în mâl. Pereții șanțului erau făcuți din piatră, așa că, până și unui adult i-ar fi fost greu să se cațăre afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lănci de săbii lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și stârnind cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestuia cădea pradă dezordinii, a-l captura pe comandantul suprem, Tokugawa Ieyasu. Planul, însă, nu reuși. Descoperiți de clanul Tokugawa înainte de a ajunge la destinație, soldații fură întâmpinați cu o salvă densă de muschete și se opriră într-o zonă mocirloasă, unde le era greu să se miște. Nemaiputând nici să avanseze, nici să se retragă, suferiră pierderi grele. Nagayoshi, care urmărea evoluția bătăliei de la Gifugadake, țistui din limbă. — Of, au fost trimiși prea devreme! strigă el. Socrului meu nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre un apropiat sfârșit, urmărindu-se desprinderea noastră de coaliția antihitleristă. Cireșul de care este vorba era plantat într-un sol oarecum nisipos, cu mare nevoie de umiditate. Am pregătit sădirea acestor cireși ca la... carte. Am pregătit un material mocirlos din bălegar amestecat cu gunoi vegetal provenit din frunzele putrezite, la care am adăugat și ceva boabe de orz, care încolțind mai repede, formau un strat de rădăcini firoase ce se împleteau în jurul rădăcinilor proaspăt tăiate cu foarfecele de vie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fonduri pentru războiul soțului ei. Pe fată o interesează foarte mult. În următoarele câteva săptămâni, când ninge, când plouă. Într-o zi universul din Yenan e pus la înmuiat, ploaia transformând pământul într-o mlaștină. Pământul saturat devine o pastă mocirloasă. Vasele și cănile din cameră se inundă ca niște bărci micuțe. Pentru ca, a doua zi, să iasă soarele. Usucă poteca și urmele lăsate de roți se întăresc precum niște lame de cuțit. Când vine din nou ploaia, drumul e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
noastră a luat-o spre nord. În munții înzăpeziți am găsit o oarecare siguranță, cu toate astea, însă, înălțimile amețitoare au slăbit pe toată lumea. Mulți au pierit, iar animalele de povară și proviziile au fost abandonate. Ne aflam în regiunile mocirloase ale pajiștilor mlăștinoase. Era o imagine de coșmar. În apropiere de Tibet, oamenii mei au fost atacați, iar acum treceam printr-o zonă stăpânită de triburi ostile. Nu se găsea nimic de mâncare. Bucătarii au dezgropat ceva ce păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de la pământ, ca și cele de porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci să-l oblige pe targuí să se predea sau să-l condamne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
modești și cinstiți să Înceapă să lucreze cu normă Întreagă pentru organizația criminală, s-ar putea crede, spuneam, n-ar fi posibil să se ajungă Încă la un nivel moral și mai scăzut Din nefericire, când Înaintezi orbește pe tărâmurile mocirloase ale realpolitik-ului, când pragmatismul pune mâna pe baghetă și dirijează concertul fără să țină seama de ce scrie În partitură, mai mult ca sigur logica imperativă a degradării va demonstra că, În cele urmă, mai erau câteva trepte de coborât. Prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o mari-nspumatî/un vapor naviga/șî pi punti spărietî/coana Chirița zghiera:/vaai! vaai! vai ci dureri!/iotiti, bre, vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-a alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pune mâinile pe piept și se lasă frumușel în tron, pe perna de dantea, unde se liniștește de-a binelea. Vine ceva, spre noi. Prin văzduhuri... Un șuvoi. O potopenie. O beznă. Ca o revărsare... Ca o viitură neagră uriașă, mocirloasă și amară, rea. O vâltoare nămoloasă, care îneacă, care puhoiește, care șterge tot. Trecut, prezent și ce-o fi după... Feriți, din calea ei! Feriți, mă! Ferește-te! Ferește! Dă-te! Pleacă de la picioarele mele! Pleacă! Lasă-mă...! Oricum, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
e o imagine tremurătoare a tatălui meu, care se micșorează, se transformă Într-un copil, dar chipul Îi rămîne matur, un fior de spaimă mă crispează, imaginea Începe să se prelingă, cade cu bucăți de tencuială, se formează un ghem mocirlos, dar peretele rămîne luminat, e o lumină care tremură și care parcă izvorăște din el și apoi se aude o voce Înfundată, peretele se dilată, e moale, e viu. Trăiești Într-un muzeu. Viața ta e un muzeu. Tu ești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
extrem de eficientă. Într-adevăr, în extazele consecutive rupturii lui principium individuationis poate exista ceva care să scoată la suprafață fondul cel mai intim latent în fiecare om. Acest fond nocturn nu este, așa cum se crede de obicei, pur și simplu mocirlos. Nu este o pubelă pe care trebuie să o golim sau o parte demoniacă pe care trebuie să o eradicăm. Dimpotrivă, acesta poate fi un fund (fond) în care va încolți o comoară primitivă de solidaritate, de generozitate, de asemenea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
impune de la sine: cota este ocupată de inamic? - a intervenit căpitanul. Doar în stânga noastră, cam până la pâlcul de copaci ce se vede în zare. Nu au mers mai la dreapta, pentru că gârla care taie cota are ca origine o depresiune mocirloasă întinsă. Orice trupă adusă aici ar risca să rămână izolată, fără posibilitate de manevră. Inamicul are totuși un punct de observație pe malul gârlei din stânga noastră. Grupul de cercetași a tăcut câteva clipe, privindu-se întrebător și încurajator. Apoi s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că trebuia să existe o taină în mlaștină, dar m-am decis să amân pentru altă dată explorarea ei. M-am întors, am ocolit o baltă, apoi alta, și deodată am descoperit că nu mergeam pe unde venisem. În terenul mocirlos nu se zărea nici o urmă de pas. Probabil, mi-am zis, n-am fost atent și am luat-o prin altă parte. Dar eram mai degrabă intrigat decât speriat. Mi-a trecut prin minte că în asemenea împrejurări trebuie să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct din fântână. Acum, ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas și să-l coborâm astfel până în adâncul fântânii unde mai era o băltoacă mocirloasă. De câte ori mă duceam să iau apă, care acum trebuia fiartă, priveam îngrijorat cerul și rămâneam pe gânduri văzând că nici un nor nu se arăta de nicăieri. Și pe măsură ce treceau zilele, deveneam, poate și din cauza căldurii istovitoare, irascibil. Mă enervau țânțarii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când am văzut o broască tîrîndu-se, ca un punct negru, pe luciul acelui ochi imens care nu clipea măcar, rămânea mai departe fix și sticlos. Am luat-o la fugă, dar după câțiva pași înotam până aproape de genunchi în pământul mocirlos și m-am poticnit. Un râs bubuitor a umplut mlaștina, cutremurând liniștea și făcând trestiile să foșnească. Atunci am simțit o mână pe umăr. Am sărit ca ars, dar, din spate, o voce răgușită mi-a poruncit: "Stai, nu te
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în întuneric cu capul înainte. Rădăcina tuturor accidentelor lui: îi păsa mult prea mult. Lângă Grand Island, la trei sute douăzeci de kilometri de Sioux, în timp ce se iveau zorile, iar cerul căpăta culoarea piersicii, zări Platte. Primele raze îi luminau cafeniul mocirlos, liniștind-o. Ceva îi atrase atenția, valuri sidefii, presărate cu puncte roșii. Chiar și ea crezu la început că era efectul hipnotic al șoselei. Un covor de păsări înalte de peste un metru se întindea până la copacii din depărtare. Le văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unele dintre ele cu firme cu litere chirilice. Cupola aurie a unei biserici bizantine strălucește la capătul unui bulevard. Părinții lui Susan, Slobodan și Aleișa Petrovici, locuiesc Într-un bloc de cărămidă roșie, cu cinci etaje. Susan parchează În zăpada mocirloasă, chiar În fața blocului, unde tatăl ei stă aplecat asupra motorului mașinii sale, Înjurînd. Se Îndreaptă de spate cînd ea Îl strigă pe nume. Drept prezentare, Susan spune: — L-am adus pe domnul Wakefield, ca să te cunoască. Domnul Petrovici Își șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că nu mai puteam înainta. Apa și nămolul nu ne dădeau voie să vedem unde era făgașul drumului. Ariald a mers înainte câteva zeci de pași, dar calul necheza de zor, scutura din cap și tropăia nervos, alunecând pe terenul mocirlos. - Eu zic să ne-ntoarcem înapoi și s-o luăm pe celălalt drum, a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a întors spre soldații care ne-nsoțeau. - Atenție mărită, s-ar putea să dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-un du-te-vino colorat și plin de zarvă, care culmina la intrarea în cetate. Unii pe jos și unii călare pe măgari și în care trase de boi cu coarne enorme; alții coborau din bărci minuscule de-a lungul canalelor mocirloase. Ne-am oprit la aproape două sute de pași de porți, în fața unei taverne, a cărei firmă era reprezentată de două coarne de bivol puse deasupra ușii. Pe o tăbliță de lemn atârnată pe zid călătorii erau informați că prețurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
creadă că băiatul acesta sau ce-o fi fost îl știa de undeva. Așa că îl luase repede: - Mă cunoști, știi cine sunt? - Cum să nu! Ești Zogru, spusese el și se desprinsese din locul ascuns, tăvălindu-se ușor în apa mocirloasă și rămânând mai apoi pe burtă. Era prima oară când își auzea numele spus de cineva complet necunoscut, iar efectul a fost devastator. S-a apropiat emoționat de apă și s-a așezat turcește pe malul moale ca o marmeladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care le trăsese, știi, pentru filmul pe care vreau să-l fac despre tine. Nu erau încă în relații apropiate, dar deja se sunau și în ultima săptămână se întâlniseră în fiecare zi. Înăuntrul lui Andrei Ionescu era o liniște mocirloasă, ca și când ar fi vorbit cu o ființă oarecare - și chiar așa era. Pentru el, Giulia nu era decât o pipiță, care ar fi fost bună de folosit, dacă ar fi fost sigur că lucrurile nu se complică după aceea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]