184 matches
-
acreditate, pentru ca ele să fie acceptate de cei mai mulți dintre noi, angajarea tehnicilor ideologice pentru indicarea unor "superiorități" structurale, funcționale etc. în interiorul cunoașterii, acțiunii conștiente, "publicității". Toate acestea împreună cu relațiile în care se prind (sau sunt prinse) se întemeiază în fenomenul modalizării temporale a verbului (sau al condiționării verbale a timpului), el însuși aflat într-o legătură fundamentală cu fenomenul timporizării predicatului și atemporalizării subiectului judecății. În prim planul orizontului dictaturii judicativului, vizibilă este, desigur, această ultimă încrengătură de fapte. Temeiul ei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pusă în pericol și "poziția" de ființare, cum avertizam mai sus, și statutul de ființă (în sine), atât de important pentru orice reconstrucție filosofică din orizontul dictaturii judicativului. În plus, tocmai acest transfer face posibilă "genealogia" ființei, trecerea sa, prin modalizare categorială, către "individual", cum ar spune Aristotel. Din perspectiva acestui transfer capătă legitimitate, așadar, orice reconstrucție categorială. Mai mult, ea este una dintre cele mai apreciate întreprinderi filosofice din istoria gândirii. O asemenea temă depășește intențiile proiectului de față, însă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
II, p.255 ș.u.) Verbele de mod (modale) sunt integrate în vol.I în interpretarea diferitelor variante de exprimare a conținutului semantic al unor moduri verbale (p.361) și în vol.II în interpretarea diferitelor variante de realizare a modalizării (p.675 ș.u.) și în interpretarea predicatului complex în structurile în care funcționează ca „ operatori modali” (Ion poate/trebuie să plece.) (p.255 ș.u.). Nici în interpretarea verbelor de aspect, nici în interpretarea verbelor modale, nu se face
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asemănător cu cel propriu complementarității categoriilor de persoană și număr. Altfel spus, categoria gramaticală a timpului, ca o categorie centrală, este obiectivă, cu originea nucleului planului său semantic în timpul noțional, dar având natură deictică, este supusă și unui proces de modalizare, din perspective diferite, prin categoria (a) aspect și prin categoria (b) mod. ASPECTULtc "ASPECTUL" Spre deosebire de edițiile anterioare, noua ediție a Gramaticii Academiei, recunoaște între categoriile specifice verbului românesc și categoria Aspectului, pe care o interpretează prin consideraea în ansamblu a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală a planului semantic al verbului, în procesul de comunicare lingvistică, concomitent și în complementaritate, prin structuri sintetice și analitice ale flectivului. Stratificarea sensurilor specifice (sau direcția de înglobare) este descrisă de organizarea flectivului; astfel, chiar dacă este un instrument de modalizare a categoriei gramaticale obiective - timpul, modul își subordonează timpul, existând și dezvoltându-se, în planul expresiei, prin variante temporale: să cânt/să fi cântat; marca acestei organizări, în desfășurarea raportului dintre planul semantic și planul expresiei a relațiilor timp - mod
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectiv, denumește acțiunea suferită de un obiect.” (I, p. 228). Categorie gramaticală prin care subiectul vorbitor modalizează acțiunea verbului înscris într-o perspectivă temporală, modul adaugă încă o dimensiune identității specifice a verbului, condiționată deictic. Rămân înafara acestui proces de modalizare „modurile” nepersonale, întrucât reprezintă ipostaze atemporale sau ipostaze temporale absolute, iar, prin aceasta, își pierd caracterul deictic. Rămase în afara raportului cu situația de comunicare, aceste variante morfologice ale verbului situează unitatea lexicală pe care o introduc în sistemul gramatical al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cimitir.” (G. Bacovia) Mi-e dor de cel ce-am fost cândva. Verbele (expresiile, locuțiunile) impersonale relative intră în relație cu un subiect, care nu reprezintă, însă, originea/cauza planului lor semantic, ci expresia sintactică a unui conținut semantic supus modalizării în procesul de actualizare prin predicație: Nu-mi trebuie/nu-mi place/nu-mi convine această atitudine. Ca și verbele personale, verbele impersonale relative realizează nuclee predicaționale bimembre, care se înscriu, însă, în interiorul opoziției categoriale de persoană numai la persoana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a trebui: „Trebuie să fie târziu.”, a putea: „Poți să te îmbolnăvești.”, a fi, a avea: „Era să cad.”, a vrea: „Am vrut să cad.”), mijloacelor fonetice și prozodice (intonație etc.). Unele adverbe exprimă modalitatea logică a frazei, altele realizează modalizarea subiectivă. Exprimă modalizarea logică adverbele interogative, exclamative și adverbele negative care se situează la nivelul enunțului (al textului lingvistic). Adverbele interogative (oare, au) realizează enunțuri interogative: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să fie târziu.”, a putea: „Poți să te îmbolnăvești.”, a fi, a avea: „Era să cad.”, a vrea: „Am vrut să cad.”), mijloacelor fonetice și prozodice (intonație etc.). Unele adverbe exprimă modalitatea logică a frazei, altele realizează modalizarea subiectivă. Exprimă modalizarea logică adverbele interogative, exclamative și adverbele negative care se situează la nivelul enunțului (al textului lingvistic). Adverbele interogative (oare, au) realizează enunțuri interogative: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urmă/furtuni și vrăji uitate.” (L. Blaga, p. 332), „Eu voi trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț anterior sau rămas implicit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 71) • detașarea: cică Observații:Adverbele modalizante bineînțeles, desigur, firește, negreșit etc. funcționează în mod frecvent concomitent ca adverbe de confirmare și ca adverbe de certitudine: „- Așa? îi puneți gheață?/ - Firește.5” (I.L. Caragiale, II, p. 164) Prin adverbele de modalizare emfatică, subiectul vorbitor reliefează sau izolează emfatic un anumit constituent al enunțului sintactic, dezvoltând mai multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile: • întăresc, subliniază sfera semantică a termenului care a realizat o anumită funcție sintactică, subliniază identitatea cu sine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub aspectul calității: „Povești și doine, ghicitori, eresuri/.../ Abia-nțelese, pline de-nțelesuri” (M. Eminescu, I, p. 201), „De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste,/ Voi, ce din munca voastră abia puteți trăi?” (Ibidem, p. 59) sau este adverb de modalizare temporală: „Aș! Abia ți-ai întins mâna, sare ivărul la ușă.” (Ibidem, p. 155). Tot este adverb aspectual, exprimând durativitatea: „Se tot uită-n sus bolnavă/la cea stea peste dumbravă” (L.Blaga, p. 152) sau este adverb de modalizare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modalizare temporală: „Aș! Abia ți-ai întins mâna, sare ivărul la ușă.” (Ibidem, p. 155). Tot este adverb aspectual, exprimând durativitatea: „Se tot uită-n sus bolnavă/la cea stea peste dumbravă” (L.Blaga, p. 152) sau este adverb de modalizare, exprimând o anumită corespondență: „Și căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe” (M. Eminescu, I, p. 176) sau constanța unei anumite identități: „Sunt tot ei, cei care renasc în strănepoți...” (M. Eminescu, P.L., p. 41) MORFOLOGIA ADVERBULUITC
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are în comun această categorie, prin incompatibilitatea adverbului cu categoriile gramaticale ale flexiunii nominale în funcție de care își schimbă adjectivul forma: gen, număr, caz. Dezvoltă categoria gramaticală a intensității adverbele calificative și unele adverbe circumstanțiale (devreme, târziu, aproape, departe). Adverbele de modalizare sunt incompatibile cu opoziția de intensitate. Adverbele pronominale nu cunosc grade de intensitate, indiferent de apartenența semantică a posibililor constituenți. Conținutul categoriei de intensitate la adverbe își are originea în existența sau dezvoltarea unor grade diferite de intensitate a desfășurării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai cu unele dintre aceste unități dezvoltă și relații sintactice. Intră în relații sintagmatice cu orice unitate lexico-gramaticală adverbele de modalizare emfatică: tot, mai, cam etc.: „Și totuși, ziua asta nu-i numai desfătare.” (N. Labiș, p. 197), „Numai târziu, numai o clipă,/uitată pe urmă și ea,/âți dezvăluie/nebănuitele trepte.” (L.Blaga, p. 225), „Orice glas ascultă glas,/Numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
orice component al enunțului sintactic, în funcție de focalizarea atitudinii subiectului vorbitor: „Poate că Andrei a făcut asta.”, „Poate că a făcut ceva.”, „Va veni din nou, poate că miercuri.”; • Conjuncția intervine, în limbajul popular, și în sintagme cu alte adverbe, de modalizare emfatică, înscrise și de G.A. în subclasa adverbului fără funcție sintactică: chiar, doar, mai, aproape, cât pe ce 3: „Chiar că aș merge și eu.”, „Aproape să nu te mai recunosc.”, „Cât pe ce să pierdtrenul.”; • Conjuncția precede, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ia: „-Da, ce te frămânți așa, om bun? -Ia, vreu să zvârl nuci în pod, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... -Că degeaba te trudești, nene!...” (I. Creangă) În structurile în care se realizează modalizarea enunțului lingvistic prin mijloace lexicale sau lexical-sintactice, conjuncția (că, să) asigură dezvoltarea relației sintagmatice, care nu devine relație sintactică, între termenul modalizant și termenul modalizat: Trebuie să se fi îmbolnăvit. Stă să ningă. Era să nu te cunosc. Mai să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că/să ( Negreșit că va pleca.), cu două deosebiri: sunt predicate adverbiale (vol.I, p.594, vol.II, pp.249-251), anulându-se, în felul acesta distincția predicat verbal/predicat nominal,din edițiile precedente; au în același timp și rol de modalizare. În același timp, sub aspectul inventarului, prin exemple conținând adverbul aproape ( Aproape că începe să plângă.) pare a se deschide drum spre interpretarea în același mod și a altor adverbe: Mai să nu te recunosc., Cât pe ce să nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două planuri ale enunțului, organizat, ca enunț complex, cel mai adesea, iar articularea celor două planuri se realizează tocmai prin dezvoltarea incidenței ca relație sintactică de tip special, alături de alte modalități concrete prin care se manifestă proiectarea enunțării asupra enunțului: modalizarea prin semiauxiliare, de exemplu, sau prin adverbe: Au plecat, probabil, la mare. Trebuie să fi plecat la mare. Probabil că au plecat la mare Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
visătorul se străduiește să le convertească în cuvinte:” Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc.” Această tratare a formelor verbale se articuleză cu un alt tipar de indice textual al discursului oniric și anume - elementele de modalizare. Se poate observa o frecvență marcantă a adverbelor de modalizare: „poate”, „deodată”, „parcă”, traducând aceeași surpriză și îndoială a subiectului visător. Legătura dintre microtextul reprezentat de discursul oniric și întregul roman este una indestructibilă, visul apare ca o întărire a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
păruse la început o masă, dar era un catafalc.” Această tratare a formelor verbale se articuleză cu un alt tipar de indice textual al discursului oniric și anume - elementele de modalizare. Se poate observa o frecvență marcantă a adverbelor de modalizare: „poate”, „deodată”, „parcă”, traducând aceeași surpriză și îndoială a subiectului visător. Legătura dintre microtextul reprezentat de discursul oniric și întregul roman este una indestructibilă, visul apare ca o întărire a realității crude. Sandu nu-i face daruri Irinei, în afara câtorva
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în ciuda barierei punctului, R1 și R2 sînt legate între ele prin conjuncția "și" și că, în pofida spațiului creat de alineat, ele sînt legate de T și reprezintă, în ciuda elipsei verbului "a avea" ("are") ceea ce se spune despre Manta, cu o modalizare enunțiativă foarte puternică a calităților atribuite temei. Semnul exclamării final este urma prezenței evaluative a unui enunțător entuziasmat. Prin această marcă, mai mult intonativă decît sintactică, R1 și R2 se aseamănă cu niște fraze exclamative de tipul ce alură! și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
trei dimensiuni complementare ale oricărei propoziții enunțate sînt: dimensiunea enunțiativă [B] care asumă un conținut referențial [A] și îi dă o anumită potențialitate argumentativă [ORarg] care îi conferă o forță sau valoare ilocuționară [F] mai mult sau mai puțin identificabilă. Modalizarea enunțiativă, lucrată în profunzime de argumentație, explică diversitatea extremă a realizării acestei valori ilocuționare a enunțurilor. De exemplu, A felicita poate fi la fel de bine redat printr-un enunț monorem cu valoare de simplu act expresiv: Bravo!, sau printr-un enunț
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]