184 matches
-
r s u l u i, modalizarea și termenii înrudiți semantic au o importanță centrală, căci analiza discursului, prin definiție, este centrată pe enunțuri prin care locutorii instituie o relație anume cu alți subiecți vorbitori și cu propriul lor discurs. Modalizarea poate fi explicitată prin mărci particulare, dar ea este întotdeauna prezentă indicînd atitudinea subiectului vorbitor cu privire la interlocutorul său, la el însuși și la propriul enunț. Foarte dificil de investigat este problema modalizării în situații de eterogenitate enunțiativă sau de polifonie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alți subiecți vorbitori și cu propriul lor discurs. Modalizarea poate fi explicitată prin mărci particulare, dar ea este întotdeauna prezentă indicînd atitudinea subiectului vorbitor cu privire la interlocutorul său, la el însuși și la propriul enunț. Foarte dificil de investigat este problema modalizării în situații de eterogenitate enunțiativă sau de polifonie - situații în care, în limitele aceluiași enunț se amalgamează modalități diferite, cu o mare diversitate a modurilor lor de exprimare lingvistică. Oricum, discuția referitoare la modalizare în termenii a n a l
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Foarte dificil de investigat este problema modalizării în situații de eterogenitate enunțiativă sau de polifonie - situații în care, în limitele aceluiași enunț se amalgamează modalități diferite, cu o mare diversitate a modurilor lor de exprimare lingvistică. Oricum, discuția referitoare la modalizare în termenii a n a l i z e i d i s c u r s u l u i nu poate fi limitată numai la relevarea mărcilor lingvistice, ci acestea trebuie puse în relație cu procesele de structurare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u l u i nu poate fi limitată numai la relevarea mărcilor lingvistice, ci acestea trebuie puse în relație cu procesele de structurare integrală a discursului: tipuri de discurs, scena enunțării, interdiscurs etc. Cu alte cuvinte, studiul mărcilor lingvistice ale modalizării trebuie pus în relație cu factorii extralingvistici care modelează situația de comunicare specifică a discursului în atenție. V. modalitate, modalizator. DUCROT - SCHAEFFER 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT MODALIZATOR. Se numește modalizator un mijloc prin care locutorul își manifestă aprecierea asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
singur enunț produs de un singur locutor), ca în cazul unui articol de ziar sau al unei știri. V. dialogal, monologic. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOGIC. Se spune că un enunț este "monologic", dacă actul de modalizare se aplică unei spuneri, adică unei structuri predicative (alcătuită din verb și actanți) ce nu era modalizată. Astfel, enunțul Profesoara ține astăzi o lecție de sinteză este monologic deoarece rezultă dintr-o modalitate asertivă a spunerii care pune în relație
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teme nu se află la același nivel. De aceea, textelor le este asociată o anumită plurivocitate, dar această plurivocitate este caracteristică textului considerat ca totalitate și, de aceea, deschide o pluralitate de lecturi și construcții. V. dialog, dialogism, discurs, enunțare, modalizare, locutor, punct de vedere. DUCROT 1980; PLANTIN 1990; KERBRAT - ORECCHIONI 1991; GREIMAS COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; RICOEUR 1995; KLINKENBERG 1996; MOESCHLER - AUCHLIN 1997; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PLANTIN 2005. AR POLIGRAFIE. Conceptul "poligrafie" a fost propus pentru a surprinde existența
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se plasează subiectul pentru sesizarea obiectului numit, iar interesul diversificat manifestat pentru acesta din urmă fondează programele de sens capitalizate de limbă. Procesul actualizării, care face trecerea virtualităților limbii în realizări efective ale vorbirii, înscrie praxemul în perspectiva discursului. Cercetarea modalizării dinamice a acestui proces conduce la apelul unor noțiuni precum "nominație", înțeleasă ca un act de vorbire în care se operează o predicație lexicală. În fapt, de vreme ce nu mai există semnificat fix și de vreme ce locutorul exprimă un punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dialectica marxistă a proceselor de producție, 3) accepțiunea dată de psihanaliză subiectului discursului. De la primul din aceste curente, au fost reținute, pe lîngă propunerile particulare (precum cele privind analiza determinanților sau tipurile verbale), o problematică ce favorizează cercetările care privesc modalizarea și țin cont de dinamica proceselor de producere a sensului. Cea de-a doua sursă oferă mai multe elemente; ea a ajutat critica epistemologică a modelelor structuraliste care postulau imanența sensului, contribuind la fondarea teoretică a cadrelor unei lingvistici antropologice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în procesul producerii sensului pentru unitatea minimală denumită sem sau trăsătură semantică (în analiza structurală). Această noțiune a fost propusă inițial pentru a substitui înțelegerea rezultativă a sensului produs (imanent semnului și sistemului abstract și static al limbii), printr-o modalizare programată care să permită evidențierea capitalizării sensului și actualizării lui în discurs. În etapa actuală, nici semantica și nici științele cognitive nu sînt în măsură să explice programele polisemiei lexicale și reglările lor automate în discurs, în funcție de cotext și de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Urmson, Oxford, Clarendon, 1962 (trad. rom. Cum să faci lucruri cu vorbe, Editura Paralela 45, București, 2004). Jacqueline AUTHIER-REVUZ, profesoară la Universitatea Paris 3, a impus în analiza discursului cîteva concepte novatoare cum ar fi "eterogenitate discursivă (constitutivă și manifestă)", "modalizare autonimică", "buclă" textuală, în tentativa reușită de reconsiderare a rolului subiectului în discurs. Lucrări de referință: Hétérogénéité montrée et hétérogénéité constitutive. Eléments pour une approche de l'autre dans le discours, în DRLAV, 26, 1982, pp. 91-151; Repères dans le
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în lumea reală. Ambiguitatea ca trăsătură definitorie a acestui concept literar ia astfel naștere și prin folosirea a două procedee de scriitură care organizează întregul text. Îm nuvela "Hanul Ciorilor", Slavici le folosește cu abilitate laolaltă; ele sunt imperfectul și modalizarea, mai precis modalizarea epistemică. Aceasta din urmă reprezintă actul de evaluare a adevărului unui enunț, de indicare a gradului de certitudine pe care îl are locutorul în legătură cu realitatea stării de lucruri descrise în enunț. Modalizatorii epistemici nonfactivi de tipul "poate
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Ambiguitatea ca trăsătură definitorie a acestui concept literar ia astfel naștere și prin folosirea a două procedee de scriitură care organizează întregul text. Îm nuvela "Hanul Ciorilor", Slavici le folosește cu abilitate laolaltă; ele sunt imperfectul și modalizarea, mai precis modalizarea epistemică. Aceasta din urmă reprezintă actul de evaluare a adevărului unui enunț, de indicare a gradului de certitudine pe care îl are locutorul în legătură cu realitatea stării de lucruri descrise în enunț. Modalizatorii epistemici nonfactivi de tipul "poate", "probabil" sunt folosiți
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
verbale ale operatorului modal "a putea": Ajunsese de nu-și mai putea da seamă dacă stă treaz ori visează și vedea oarecum ceea ce gândește. Acestea se regăsesc însă în număr relativ redus în țesătura textului. Principalul mijloc de obținere a modalizării în "Hanul Ciorilor" îl reprezintă modurile verbale. Modul prezumtiv indică supoziția și un grad mai redus de asumare a conținutului enunțului: N-avea el să treacă pe la "Hanul Ciorilor", dar se înnoptase prea curând și mare lucru n-ar fi
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
conversație scriitor-cititor, rămîne ca efect textual. Simpson grupează formele sub care poate fi identificată modalitatea în două tendințe generale: modalitatea pozitivă și modalitatea negativă. Iar aceste două variante trebuie confruntate cu o a treia alternativă, și anume absența quasi-totală a modalizării: în cazul afirmațiilor directe, categorice și obiective (de tipul „Tania a mîncat pastele”). În cadrul modalității pozitive putem include toate mijloacele lingvistice de a exprima deonticul (ceea ce se cuvine sau trebuie să fie adus la îndeplinire, inclusiv datorii, obligații și impuneri
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fiind prin urmare rece și detașat. Modurile neutre se potrivesc, mai degrabă, descrierilor fizice decît analizei psihologice. Romanul lui Albert Camus, Străinul, este renumit pentru reproducerea non-modală de subiecte (durere, dorință, ostilitate criminală) acolo unde ne- am putea aștepta la modalizare; alți autori se folosesc din plin - însă în nici un caz în mod constant - de efectul puternic al modalității neutre care se resimte la Hemingway, Chandler, Carver și un număr de scriitori de romane polițiste. În principiu, ar fi edificatoare crearea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
compus, imperfect / 138 3. Două sisteme de enunțare / 143 11. Utilizarea persoanelor / 149 1. "Noi", "voi", "eu" / 149 2. Dispariția persoanelor / 154 3. Ethos și persoană / 157 4. "On", "ei" / 159 12. Polifonie, discurs direct / 165 1. Polifonia / 165 2. Modalizarea în discurs secund / 167 3. Discursul direct / 169 4. Modalități de introducere a discursului direct / 173 5. De la absența ghilimelelor la discursul direct liber / 176 13. Discursuri indirecte, forme hibride / 181 1. Discursul indirect / 181 2. Forme hibride / 183 3
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de introducere a discursului direct / 173 5. De la absența ghilimelelor la discursul direct liber / 176 13. Discursuri indirecte, forme hibride / 181 1. Discursul indirect / 181 2. Forme hibride / 183 3. Discursul indirect liber / 185 4. Rezumatul cu citate / 188 14. Modalizare autonimică, ghilimele, italice / 191 1. Autonimie și modalizare autonimică / 191 2. Utilizarea ghilimelelor / 195 3. Italicele / 202 15. De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune / 205 1. Enunțare proverbială și polifonie / 205 2. Sloganul / 207 3. Enunțuri despre alte enunțuri
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
absența ghilimelelor la discursul direct liber / 176 13. Discursuri indirecte, forme hibride / 181 1. Discursul indirect / 181 2. Forme hibride / 183 3. Discursul indirect liber / 185 4. Rezumatul cu citate / 188 14. Modalizare autonimică, ghilimele, italice / 191 1. Autonimie și modalizare autonimică / 191 2. Utilizarea ghilimelelor / 195 3. Italicele / 202 15. De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune / 205 1. Enunțare proverbială și polifonie / 205 2. Sloganul / 207 3. Enunțuri despre alte enunțuri / 209 4. De la subversiune la ironie / 212 16
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Discursul nu este discurs decît dacă este raportat la un subiect, un EU care se erijează în sursă de reperaje personale, temporale și spațiale (vezi cap. 9) și indică ce atitudine adoptă față de ceea ce spune și față de co-enunțiator (fenomenul de "modalizare"). El indică în special cine este responsabil de ceea ce se spune: un enunț elementar cum ar fi "Plouă" este afirmat ca adevărat de către enunțiator, care se dă drept responsabil, drept garant al adevărului său. Dar acest enunțiator ar fi putut
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a numeroase deictice (vezi cap. 9) al căror referent este identificat în raport cu situația de enunțare (eu, aici, mîine etc.). Dat fiind că locutorul nu poate șterge ceea ce a spus deja și este purtat de dinamica propriei vorbiri, el recurge la modalizări care îi comentează vorbirea pentru a o corecta, pentru a anticipa reacțiile co-enunțiatorului etc.: "în sfîrșit, dacă putem spune asta", "sau mai degrabă...", "în toate sensurile cuvîntului", "iertați-mi expresia", "îmi veți spune că..." etc. Dinamica schimbului verbal determină producerea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
treia" pentru că reprezintă persoana despre care vorbim; dar dacă cel desemnat aici ca "patronul" ar lua cuvîntul, el ar fi desemnat printr-un "eu", fără ca să fie un alt individ. Limba reprezintă astfel lumea arătînd cadrul propriei situații de enunțare. Modalizarea La fel, orice enunț are mărci ale modalității: fie și numai prin modul verbal (indicativ, conjunctiv), care semnalează ce atitudine adoptă co-enunțiatorul față de ceea ce spune sau ce relație stabilește cu co-enunțiatorul prin actul enunțării. Faptul că orice enunț are o
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
întîmplă în exemplul nostru pentru că în articol se aude în același timp "vocea" jurnalistului și cea a copilului; cînd cititorul citește "Mama buba", el citește simultan un enunț jurnalistic (discursul care citează) și vorbele unui copil speriat (discursul citat). 2. Modalizarea în discurs secund Discursul raportat constituie o enunțare despre o altă enunțare; se creează astfel o legătură între cele două evenimente enunțiative, enunțarea citată fiind obiectul enunțării care citează. Dar există și un mijloc mai simplu și mai discret pentru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
obiectul enunțării care citează. Dar există și un mijloc mai simplu și mai discret pentru enunțiator de a indica că nu este responsabil de un enunț: este suficient să indice că se sprijină pe un alt discurs; vorbim atunci de modalizare în discurs secund 34: După X, Franța pregătește o ripostă. Franța, conform unor surse bine informate, pregătește o ripostă. Franța, se pare, pregătește o ripostă. Franța ar pregăti o ripostă. etc. Curtea de conturi tocmai a terminat o anchetă despre
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
el prezintă expresia "n-ai mai văzut" ca fiind ușor nepotrivită. Dar cum acest interviu figurează într-un articol, jurnalistul este cel care, în ultimă instanță, a ales să mențină modalizatorul respectiv. 3. Discursul direct Două situații de enunțare Spre deosebire de modalizarea în discurs secund, discursul direct (DD) nu se mulțumește doar să elibereze enunțiatorul de responsabilitate, ci el pretinde că restituie cuvintele citate. Acest tip de discurs se caracterizează prin faptul că se face o diferență clară între cele două situații
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Libération, 20 ianuarie 1997 Nici "schițează una dintre mutrele...", nici "insistă" nu sînt verbe de declarație. Faptul de a fi urmate de un discurs direct le convertește în verbe care introduc un discurs raportat. Grupuri prepoziționale Ca și în cazul modalizării în discurs secund, grupurile prepoziționale semnalizează o schimbare a punctului de vedere (dacă îl credem pe X, după spusele lui X etc.) Adesea, verbele introductive de discurs direct nu sînt neutre, ci aduc o perspectivă subiectivă. Verbul introductiv oferă un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]