110 matches
-
această operație printr-o formulă ("on insiste un peu") conformă, prin tonul său și prin modul de ambreiere, cu scenografia cerută. Este un proces reflexiv care vine să autentifice gestul de scuză. Trecînd de la narațiunea didactică fără ambreiori la comentariul modalizator ambreiat în stil vorbit, enunțiatorul operează o recentrare a discursului său. Recentrarea intervine într-un loc strategic din punct de vedere textual: la început de paragraf și la două treimi din pasaj, în momentul în care cititorul riscă să perceapă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
competență) 45, 50 M marcă (nume de) 255, 261, 265 medium 19, 80, 85 mențiune vs uz 170, 191 mod de indicare a referentului 219 modalitate (lege) 39 modalitate logică/apreciativă 128 modalizare 64, 127, 167, 191, 202, 205, 278 modalizator 168, 195-197 model (cititor) 53 monologal (enunț) 62, 111 N negativă (fațetă) 40 neologică (desemnare) 269, 272 non-ambreiat (plan) 135, 146, 152 non-coincidență a spuselor 194 non-persoană 126, 158, 159 normă 31, 65 O oral vs grafic 63, 88, 95
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dezbătut", Gore și ceilalți se află în universuri paralele care "se suprapun sau se substituie reciproc"231. Acest gen de dialog, al "surzilor" este tipic pentru tehnica lui Eliade 232. O analiză pragmalingvistică ar scoate în evidență felul în care modalizatorul adverbial parcă gramaticalizează incertitudinea: când le povestește despre afacerile sale "parcă (s.m.) nimeni nu l-ar fi ascultat"233, când se laudă cu ceasul împărătesc cumpărat de la Odessa, "bătrânul, care parcă (s.m.) nici nu-l auzise, se adresă doamnei"234
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se lovește de aceeași lipsă de reacție a celorlalți: "nimeni nu se hotăra să răspundă"240. Replica lui Gore: "Mama voastră de nebuni"241 este refuzul oricărui conflict de înțelegere, al oricărei discrepanțe sau discontinuități în coerența propriei realități. Alături de modalizatorii utilizați în descrierea scenei din adăpostul antiaerian - indicii care-l fac pe lector să se îndoiască de cele întâmplate - afirmația lui Gore: "Crezi că dacă am băut adineauri doi litri de vin pe nemâncate, mi-am pierdut mințile"242 și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Sinonimă cu el este expresia ce mai, proprie unei perceperi subiectivizate, ce se dorește a fi indusă ascultătorului: „ce mai, să-l spânzure”. Excluderea unei alte posibilități augmentează desfășurarea epică și creează receptorului sentimentul copleșitor al iminenței nedorite. Un adverb modalizator recurent este cam: „Cam pe după codru verde”, „Pe cel drum cam părăsit”, „El cam în jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare”. Adverbul pare a fi specializat pentru descrierea spațiului inițiatic dominat de sentimentul rătăcirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vedere epistemic, apreciativ sau deontic", GALR II: 523)34. Expresiile lexicale adverbiale de tipul într-un mod abuziv/alert/amănunțit/creativ/grupat/meschin sau într-un chip echivoc/palpabil/remarcabil/viu (vezi Anexa III) nu funcționează, în mod uzual, ca modalizatori. La modul + adjectiv, expresie lexicală frecventă în limba actuală, percepută ca emfatică 35, pare a fi, în unele utilizări, o variantă a sintagmelor cu în modul/într-un mod. În corpus, adjective precum absolut, colectiv, concret, constructiv, conștient, declarativ, direct
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
e concesia: este recunoscut un mic bine, pentru a denunța marele rău: "deși bine intenționată, nu s-a putut feri de păcatul tuturor grupurilor de prestigiu din România" (26); "grupurile de prestigiu nu sînt, prin definiție, rele (....) însă... " (p. 30). Modalizatorul din păcate indică cu claritate de care parte stă răul: "reacția lor (...) vine, din păcate, dintr-un trecut intelectual românesc moștenit de la pașoptism și primul junimism" (p. 33). Dacă nu e cumva autoironic, titlul de capitol "Secretul sănătății sociale" are
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
următor începe cu aceeași consoană ca cea cu care se termină prepoziția, cu o consoană de același tip sau cu un grup de consoane: "s njim" „cu el”, dar "sa šalom" „cu o glumă”, "sa mnom" „cu mine”. Particula și modalizatorul sunt considerate în gramaticile croate ca o parte de vorbire aparte. Sunt definite drept cuvinte invariabile care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în română le corespund adverbe sau locuțiuni adverbiale. Particule interogative Particule intensificatoare: Particule de
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
prilično" „considerabil de”, "sasvim" „cu totul”, "skoro" „aproape”, "veoma" „foarte”, "vrlo" „foarte”. Exemple în propoziții: "Ona je mnogo veća" „Ea este cu mult mai mare”, "Bio je vrlo malen" „Era foarte mic”. Particule incitative Particule afirmative și negative: Particule prezentative Modalizatori: Această secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii croate în comparație cu cele ale românei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în aceasta și câteva propoziții subordonate. Negarea predicatului se face în general cu particula negativă "ne" plasată înaintea
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
două categorii de cuvinte. Cuvântul propoziție de interacțiune este folosit pentru a interacționa cu destinatarul comunicării. În această categorie intră formule de salut ("szervusz" „salut, bună”), cuvinte afirmative ("igen" „da”), cuvinte negative ("nem" „nu”) și cuvinte injonctive ("rajta!" „hai!”). Cuvântul modalizator nu se află în raport sintactic cu nicio parte de propoziție, ci caracterizează atitudinea vorbitorului față de conținutul întregului enunț în care este folosit. Asemenea cuvinte sunt: "talán" „poate”, "valószínűleg" „probabil”, "esetleg" „eventual”, "állítólag" „zice-se” etc. Prezentăm sintaxa limbii maghiare
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
Interjecția nu are funcție gramaticală în propoziție, putând doar constitui singură o propoziție neanalizabilă. La fel pot fi folosite și unele cuvinte considerate în mod tradițional adverbe. Astfel de cuvinte mai pot avea și alte două funcții nesintactice, cea de modalizator și cea de conector logic. Spre deosebire de română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și ca adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
come in „a intra”, "get up „a se scula”) și conectorii, pe care îi numește și particule pragmatice: "you know" „știi”, "I mean" „vreau să spun”. Unii lingviști includ în clasa particulelor și cuvinte neflexibile care sunt considerate de alții modalizatori. De exemplu Čirgić 2010 o face folosind chiar termenul corespondent, "modifikator" ca sinonim al termenului „particulă modală”. Alții nu folosesc un termen aparte, ci le includ în subclasa particulelor modale, iar alții le includ printre particule în general, fără să
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
termenul corespondent, "modifikator" ca sinonim al termenului „particulă modală”. Alții nu folosesc un termen aparte, ci le includ în subclasa particulelor modale, iar alții le includ printre particule în general, fără să le dea o denumire aparte. În lingvistica maghiară, modalizatorul a fost considerat parte de vorbire aparte începând cu sfârșitul anilor 1960 și includea și ceea ce mai târziu a fost delimitat ca particulă. Kugler delimitează modalizatorul de particulă prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
printre particule în general, fără să le dea o denumire aparte. În lingvistica maghiară, modalizatorul a fost considerat parte de vorbire aparte începând cu sfârșitul anilor 1960 și includea și ceea ce mai târziu a fost delimitat ca particulă. Kugler delimitează modalizatorul de particulă prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
o denumire aparte. În lingvistica maghiară, modalizatorul a fost considerat parte de vorbire aparte începând cu sfârșitul anilor 1960 și includea și ceea ce mai târziu a fost delimitat ca particulă. Kugler delimitează modalizatorul de particulă prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare totală, așa cum răspunde la o asemenea întrebare "da
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
da" sau "nu": "- Géza eltalálta a célt? - Biztosan" „- Géza a nimerit ținta? - Cu siguranță”. Dimpotrivă, particula nu poate funcționa singură și nu răspunde la niciun fel de întrebare. Și alți autori disting particulele de cuvintele pe care alții le numesc modalizatori, considerând aceste cuvinte niște adverbe aparte, care funcționează în cadrul propoziției, dar nu determină un singur element al ei, ci modifică sensul întregii propoziții. Problema categorizării particulelor considerate parte de vorbire aparte, eventual împreună cu modalizatorii, este tot atât de complexă ca și cea
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
cuvintele pe care alții le numesc modalizatori, considerând aceste cuvinte niște adverbe aparte, care funcționează în cadrul propoziției, dar nu determină un singur element al ei, ci modifică sensul întregii propoziții. Problema categorizării particulelor considerate parte de vorbire aparte, eventual împreună cu modalizatorii, este tot atât de complexă ca și cea a delimitării lor, ceea ce se vede din propunerile diverse ale lingviștilor. În gramatici ale limbii germane se găsesc ca subclase: În gramatici ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), unele
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
-se referi la toată propoziția sau numai la un element al ei. Uneori într-o propoziție sunt folosite două sau chiar trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea modală, prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea modală, prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea modală, prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare totală, așa cum răspunde la o asemenea întrebare "da
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
În lingvistică, un modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț”. În sens larg, poate fi orice mijloc morfologic, lexical, sintactic sau intonativ prin care apare atitudinea vorbitorului față de ceea ce spune. În sens restrâns, modalizatorul
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț”. În sens larg, poate fi orice mijloc morfologic, lexical, sintactic sau intonativ prin care apare atitudinea vorbitorului față de ceea ce spune. În sens restrâns, modalizatorul este un cuvânt sau un grup de cuvinte adverb/locuțiune adverbială la origine, adică putând îndeplini o funcție sintactică specifică adverbului, dar care în anumite cazuri nu îndeplinește o asemenea funcție, ci una de exprimare a subiectivității vorbitorului, a atitudinii
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
la origine, adică putând îndeplini o funcție sintactică specifică adverbului, dar care în anumite cazuri nu îndeplinește o asemenea funcție, ci una de exprimare a subiectivității vorbitorului, a atitudinii sale, a raportării sale cognitive, afective, volitive la ceea ce spune. Astfel, modalizatorul poate exprima certitudine ("desigur", "fără îndoială"), incertitudine, atenuare ("eventual", "poate"), probabilitate ("probabil"), întărirea enunțului ("bineînțeles"), satisfacție, ușurare ("din fericire") etc. Deja în gramaticile tradiționale s-a constatat că adverbele reprezintă o clasă lexico-gramaticală eterogenă. Deși se definea ca având în
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
propoziție”: "Ich kann leider nicht kommen" „Din păcate nu pot să vin”. În literatura română de specialitate apar cu acest sens termenii: În gramatici ale unor limbi, de exemplu ale limbii maghiare, astfel de cuvinte sunt net delimitate de adverbe, modalizatorul având statut de parte de vorbire aparte. Delimitarea s-a făcut analizându-se comportamentul unor cuvinte considerate tradițional adverbe, în două situații diferite: atunci când răspunzând la întrebarea „cum?”, având prin urmare funcția de complement circumstanțial de mod, și atunci când nu
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]