110 matches
-
scară către infinit,/ buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate/ obsesia roșie a sărutului-mit". Se blufează pe marginea clișeelor literaturii și a ideii de perfecțiune. Strofa finală pare a căpăta caracter de concluzie, dar mărcile caracteristice sunt înlocuite cu un modalizator care sugerează plictisul ("în fine"), textul poetic e ambiguu și până la urmă cel care-i dă valoare e cititorul, pentru că rândurile sale, ca și gândurile poetului, omului fac parte din "maldărul recuzitelor inutile" în care se poate descoperi "ceva ce
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
patetice și dulci lamentări"), atracția morții, interogațiile existențiale, idealul de neatins ("moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită/ și să-mi fac din toate nimicurile întrebări"). Mijloacele de subminare a seriozității textului se multiplică și aici, de la dublarea modalizatorilor incertitudinii, condiționalului-optativ i se adaugă adverbul poate, sintagma "nu știu ce vis neisprăvit", ghilimele utilizate pentru a pune sub semnul întrebării existența realității pe care o desemnează termenul respectiv ("Ar trebui să ghicesc poate în noapte/ chemările unui "dincolo" nebănuit/ și să
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un motan/ negru-violet, smuls din noapte;/ trebuia să-i plombeze un dinte molar,/ acum era nemișcat, mort precis". Sunt imagini baudelairiene evident, dar e aici și o răsturnare a viziunii, o grijă pentru introducerea neologismelor, a termenilor aparent inutili, a modalizatorilor de certitudine care sabotează seriozitatea textului. Nebunia, asumată și ca modalitate de creație, e afirmată în Poem din sanatoriul dr. Zed. Motivele consacrate apar și aici (luna și cele ținând de universul acvatic). Retorismul este, de asemenea pronunțat ("-Vai, paloarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de trimitele la "parafraze", textul se pierde-n intertext, singurele modificări sunt date de renunțarea la registrul solemn și tratarea vechilor teme în registrul banalului. Un titlu ca Puțin alcool, pe lângă propunerea ca temă a beției, aduce și ironia prin modalizatorul de cantitate puțin. Afirmarea incertitudinii pe finalul primului vers nu face decât să întărească, paradoxal, certitudinea stării de fapt, a confuziei: "Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu". Nu se pune sub semnul întrebării o acțiune verosimilă, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dominante și, în manieră caragialiană, se transformă adesea în autoironie tocmai pentru forța expresivă pe care o capătă astfel. Se subminează constant seriozitate textelor prin constratul dintre masca inocenței și sublinierea, îngroșarea conturilor imaginilor. Același efect îl are și alternarea modalizatorilor certitudinii cu cei ai incertitudinii. Descrierea banală, pasajele "serioase" sunt puse mereu sub semnul incertitudinii, al neîncrederii, pe când asocierile cele mai absurde, șocante sunt prezentate ca adevărate axiome. Adesea întâlnim, în textele acestei generații, o modalitate de prezentare a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
această sumă distinctă noi tre[buie s-o aflăm (IVLRA: 112) B: [da' trebuie în română↓ prezentarea↑ o facem în română? (IVLRA: 34). În prima dintre cele două secvențe, între nominalul dublat și cliticul o se interpune o propoziție (subiect + modalizator + predicat), sugerând un mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua secvență, nominalul este focalizat prin izolare intonațională
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
prin pronume și prin substantiv, generează forțe ilocuționare precum: amenințare, reproș, dojană. 6.2. Asertivitatea Când vorbitorii optează pentru a-și asuma punctul de vedere, au la dispoziție mai multe structuri sintactice: (i) combinarea pronumelui personal de persoana I cu modalizatori epistemici (eu cred că), verbe dicendi (eu zic/spun că) în structuri propoziționale în care diferitele grade de asertivitate se marchează prin omiterea/postpunerea/antepunerea subiectului (cred că/cred eu/eu cred), prin opoziția indicativ prezent/indicativ imperfect/condițional (cred
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
musculară mare în sistemul vocalic, implicându-se puternic în comunicare. În consecință, au un stil interacțional asertiv, prezintă încredere de sine, gestionează cu siguranță interacțiunea verbală (întrerup frecvent, vorbesc relativ mult, fac pauze verbale puține), au tendința de a folosi modalizatori de certitudine, au intensitate vocală ridicată. Machiavellismul se manifestă prin tendința accentuată a persoanei de atingere a scopurilor personale prin manipularea celorlalți. Persoanele cu nivel ridicat de machiavellism tind să fie detașate și calculate în interacțiunea cu interlocutorii, să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a o negocia pe parcursul interacțiunii verbale. Vorbitorul este constrâns în autodezvăluire de reguli ale modestiei și de riscurile pe care le comportă dezvăluirile personale. Printre mărcile discursive specifice sunt formele verbale și pronominale de persoana I, determinările adjectivale și adverbiale, modalizatorii subiectivi (părerea mea, zic că, cred că), frecvența deicticelor, constituirea unor opoziții discursive eu/alții, enunțurile metadiscursive (dacă mi-aduc aminte, să-ți spun un secret), mărci ale afectivității. Comportamentul ludic (umorul) este o formă de comportament comunicativ prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interlocutorului, pentru a-i lăsa posibilitatea unor opțiuni (Vrei să închizi geamul, te rog? în loc de Închide geamul!) sau se evită un refuz (Vii mâine? Aș veni, dar, din păcate, trebuie să merg în altă parte); (iii) atenuarea expresiei lingvistice prin modalizatori de incertitudine (cred, bănuiesc, sper), prin adverbe, pronume și locuțiuni de aproximare (oarecum, într-un fel, cam, cineva) sau prin condițional (Aș zice să mai așteptăm), prin litotă, diminutive (Mi-ar trebui și mie o foicică de hârtie, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
folosit de mama care se adresează fiicei); folosirea desemantizată a unor substantive denumind grade de rudenie: Ce faci, soro, acolo? Păi bine, frate, așa se vorbește?; (iv) empatizarea cu interlocutorul (Te înțeleg foarte bine; Știu ce simți); (v) exprimarea prin modalizatori a optimismului în raport cu interlocutorul (Sunt sigură că vei reuși! Fără ândoială că ai dreptate); (vi) orientarea spre interesele celuilalt prin enunțarea unor aserțiuni cu funcție de presecvențe (Știu că este important pentru tine să ai un răspuns cât mai repede); (vii
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dori să spună sau să facă în mod sincer; culturi în care gradul de focalizare discursivă este foarte scăzut, în care gradul de ambiguitate este ridicat din cauza numărului mare de acte de vorbire indirecte, a atenuatorilor de expresie și a modalizatorilor, a elipselor numeroase etc., în care se acordă atenție conținutului, nu organizării formale a mesajului, ceea ce apare ca încălcare a maximelor griceene ale relevanței și manierei. În aceste condiții, Clyne (1994, p. 195) completează maxima manierei astfel: Fă clare intențiile
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ea/ele) trebuie să fie (re)clasate în domeniul reluărilor, împreună cu demonstrativele, cu anumite nedefinite și cu unele grupuri nominale definite (nivelele N4 și N6 din schema 3), în timp ce primele două persoane trebuie puse în relație cu posesivele și cu modalizatorii, cu clasa deicticelor și cu ansamblul domeniului enunțiativ (nivelul N7 din schema 3). În legătură cu subordonatele relative, B. Combettes notează limpede că: Proprietățile lor morfo-sintactice se analizează într-o gramatică a frazei; în schimb, rolul lor discursiv repartizarea conținuturilor exprimate și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
axiologie morală în bun și prost, rău). Trei tipuri de unități gramaticale intră în această categorie textuală: adverbul (sincer/genial), grupul prepozițional (Între noi / Din fericire n-am înțeles nimic), propoziția subordonată (" Nimic nu-i pierdut / din moment ce mă iubești"). În timp ce modalizatorii de enunțare se referă la faptul de a spune (Sincer, este o idioțenie = Îți spun sincer că P; Dacă vrei să știi, mă duc să dau o raită = Dacă vrei să știi, îți spun că P), modalizatorii de enunț se
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mă iubești"). În timp ce modalizatorii de enunțare se referă la faptul de a spune (Sincer, este o idioțenie = Îți spun sincer că P; Dacă vrei să știi, mă duc să dau o raită = Dacă vrei să știi, îți spun că P), modalizatorii de enunț se referă la ceea ce se spune (Din nefericire, argumentele lipsesc = Găsesc nefericit faptul că argumentele lipsesc)10. Următorul poem de Baudelaire ("Tablouri pariziene", Florile răului, ediția a doua, 186111) acumulează un anumit număr din aceste mărci: T18 UNEI
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unde mare parte dintre termenii noi se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele atrase de la alte genuri către masculin se includ în același tipar (în DOOM1: acumulatoare/acumulatori, adjuvante, aștri/astre, echivalente, fagoturi, nuclee, robinete, rubefiante, versante/versanți
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în povestirile Gospodăria Matrionei și Mâna dreaptă, nu mai poate fi vorba de alternanța percepțiilor. Profunzimea perspectivei narative și caracterul homodiegetic fac imposibilă omnisciența. Astfel, în Gospodăria Matrionei, centrul de orientare este Ignatici, care își recunoaște limitele perceptive prin folosirea modalizatorilor (Matriona se temea "nu știu de ce de trenuri"). Centrul de orientare fiind naratorul-martor, tipul narativ pe care îl putem identifica în această povestire este cel auctorial. Evenimentele sunt filtrate prin conștiința lui Ignatici, narator-martor al ultimei perioade din viața Matrionei
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Sinonimă cu el este expresia ce mai, proprie unei perceperi subiectivizate, ce se dorește a fi indusă ascultătorului: „ce mai, să-l spânzure”. Excluderea unei alte posibilități augmentează desfășurarea epică și creează receptorului sentimentul copleșitor al iminenței nedorite. Un adverb modalizator recurent este cam: „Cam pe după codru verde”, „Pe cel drum cam părăsit”, „El cam în jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare”. Adverbul pare a fi specializat pentru descrierea spațiului inițiatic dominat de sentimentul rătăcirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deschisă față de ideile și miturile acestuia (22). 2.1.3.2. Ambele variante ale structurii corelative permit omiterea adverbului inclusiv, deși fenomenul nu este frecvent. În corpusul cercetat am înregistrat doar 61 de ocurențe fără intensivul și sau fără un modalizator. Dintre acestea 24 sunt structuri de tipul nu numai..., ci și 37, structuri de tipul nu numai..., dar. De remarcat și faptul că 26 dintre construcțiile cu al doilea component realizat ca dar au în primul component pe că expletiv
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
inclusiv și. 2.2.3.1. Uneori conectorul este însoțit de un modificator, la fel ca și în cazul construcției discutate anterior (vezi supra, 2.1.3.1). Emfatizarea celui de-al doilea component se poate realiza prin asocierea cu modalizatori intensivi (chiar), cumulativi (deopotrivă), modalizatori de izolare privilegiată (mai ales, mai cu seamă), modalizatori de ierarhizare (în primul rând). Nu au fost înregistrate ocurențe ale modalizatorilor opoziționali de tipul dimpotrivă, din contra. (Compară cu situația descrisă la 2.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
1. Uneori conectorul este însoțit de un modificator, la fel ca și în cazul construcției discutate anterior (vezi supra, 2.1.3.1). Emfatizarea celui de-al doilea component se poate realiza prin asocierea cu modalizatori intensivi (chiar), cumulativi (deopotrivă), modalizatori de izolare privilegiată (mai ales, mai cu seamă), modalizatori de ierarhizare (în primul rând). Nu au fost înregistrate ocurențe ale modalizatorilor opoziționali de tipul dimpotrivă, din contra. (Compară cu situația descrisă la 2.1.3.1). Or, paradoxul este că
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
fel ca și în cazul construcției discutate anterior (vezi supra, 2.1.3.1). Emfatizarea celui de-al doilea component se poate realiza prin asocierea cu modalizatori intensivi (chiar), cumulativi (deopotrivă), modalizatori de izolare privilegiată (mai ales, mai cu seamă), modalizatori de ierarhizare (în primul rând). Nu au fost înregistrate ocurențe ale modalizatorilor opoziționali de tipul dimpotrivă, din contra. (Compară cu situația descrisă la 2.1.3.1). Or, paradoxul este că Mozart e superior nu doar ca artist, cum am
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
3.1). Emfatizarea celui de-al doilea component se poate realiza prin asocierea cu modalizatori intensivi (chiar), cumulativi (deopotrivă), modalizatori de izolare privilegiată (mai ales, mai cu seamă), modalizatori de ierarhizare (în primul rând). Nu au fost înregistrate ocurențe ale modalizatorilor opoziționali de tipul dimpotrivă, din contra. (Compară cu situația descrisă la 2.1.3.1). Or, paradoxul este că Mozart e superior nu doar ca artist, cum am spus, ci chiar după criteriile etico-politice ale lui Wagner (22) legile din
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
sale de adjectiv se precizează doar că există și o utilizare adverbială, cu sensul "care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau voinței". Într-un registru al românei vorbite mai puțin cultivate, automat funcționează însă ca adverb modalizator, cu sensul "obligatoriu", "inevitabil", "sigur": "acum, sinceri să fim, faptul că citești mult nu înseamnă automat că știi să citești" (weblog.ro); "asta nu înseamnă automat că îi copiem" (musicxpress.ro); Dacă îl trimiți prietenilor tăi, vei avea automat noroc
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
e concesia: este recunoscut un mic bine, pentru a denunța marele rău: "deși bine intenționată, nu s-a putut feri de păcatul tuturor grupurilor de prestigiu din România" (26); "grupurile de prestigiu nu sînt, prin definiție, rele (....) însă... " (p. 30). Modalizatorul din păcate indică cu claritate de care parte stă răul: "reacția lor (...) vine, din păcate, dintr-un trecut intelectual românesc moștenit de la pașoptism și primul junimism" (p. 33). Dacă nu e cumva autoironic, titlul de capitol "Secretul sănătății sociale" are
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]