494 matches
-
un exemplar tipic pentru „verva galică, pentru ironia latină și bravada gasconă” etc. Jean Copeau a știut să fie un „minunat animator” care „a impus, în scurt timp, tuturor concepția și ideologia sa”, un spirit înnoitor, la fel ca Hasenclever „modernistul convins, expresionistul feroce”. Trsătura specifică este repede depistată și în jurul ei autorul țese o seamă de considerații care pun în lumină figura celui abordat. Astfel de „Siluete” a semnat Ionel Jianu și în două ziare de mare tiraj apărute la
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
Lucien Paul Victor Febvre (n. Nancy, Meurthe-et-Moselle, 22 iulie 1878 - d. Saint-Amour, Jura, 26 septembrie 1956) a fost un istoric modernist francez. A fost redactor original al Encyclopédie française, împreună cu Anatole de Monzie. Studiază la Școala Normală Superioară din Paris, la secțiunea de Litere. În 1911 își susține teza de doctorat cu titlul Philippe II et la Franche-Comté, un studiu de
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
cît și a publicului. Multe dintre operele ei au fost publicate pe bani proprii la Hogarth Press. Ea a fost considerată ca fiind una din cele mai mari romanciere a secolului al XX-lea și unul dintre cei mai însemnați moderniști. Woolf este considerată drept una dintre cei mai mari inovatori ai limbii engleze. În operele sale, ea a experimentat atât cu fluxul conștiinței și cu motivele psihologice cît și cu cele emoționale ale personajelor. Reputația lui Woolf a decăzut brusc
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
minaretele sale sunt pe locul doi ca înălțime în lume (142 de metri), după Moscheea lui Hassan al II-lea din Casablanca, Maroc (210 metri). Design-ul arhitectural al locașului este o combinație unică între stilul islamic malaezian și cel modernist. Domul este construit în mare parte din aluminiu acoperit cu panouri de sticlă de culoare albastră ce permite o bună luminozitate. Sala de rugăciune este una dintre cele mai mari din lume și poate găzdui aproximativ 24.000 de persoane
Moscheea Sultanului Salahuddin Abdul Aziz () [Corola-website/Science/336528_a_337857]
-
să frecventeze cafeneaua Papa Kubler, aflată pe strada Imperială, colț cu Calea Victoriei. Acolo se adunau nume de marcă, precum Victor Eftimiu, Dimitrie Anghel, Șt.O.Iosif, Panait Cerna, lista fiind lungă. Participanții erau împărțiți în două tabere antagonice, tradiționaliștii și moderniștii. Victor Eftimiu l a caracterizat pe Minulescu ca fiind exuberant, cu o lirică ce năvălește ca un torent. Cu mari dificultăți, Ion Minulescu a început să-și publice poeziile în revistele vremii. La 1 februarie 1905, în revista simbolistă Viața
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
of the new mân</i>, Meyerhold was looking actually for a political legitimating theory. A major characteristic of the Russian avant-garde was the socially useful function of any artistic endeavor. And it was dogmatically respected by Meyerhold, together with a modernist deferral în the face of the actual failure of the experiment, a utopian projection into the future when a classless communist society could benefit from the avant-garde visions. Meyerhold’s next performance, Tretyakov’s The Earth în Turmoil, from 23
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
was seen by important figures like Gorky, for example, aș a manifestation of the corruption and decadence of Western capitalism. Meyerhold was a direct victim of the major campaign of the mid-1930s against modernism în all branches of art, the modernist theatre was fit only for “the perverted tastes of the bourgeois audience” and was perceived aș a dangerous trend în Soviet culture, emerging from the demonized “same source aș leftist grotesquerie în painting, poetry, pedagogy and science”, the same obsession
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
între alții pe Leon Klepper și pe Mihail Andricu Lucrările de la începutul carierei sale muzicale erau influențate de muzică unor compozitori că Stravinski, Prokofiev și Hindemith. „Marș și coral” pentru orchestră din anul 1944 i-a adus curând renumele de modernist. Filarmonica palestiniană din Țel Aviv a interpretat această piesă în anul 1947, sub baghetă lui Eduard Lindenberg. Pentru această creație și pentru „Divertismentul în stil clasic” din anul 1943 Natra a fost distins cu premiul George Enescu pentru compoziție. Lucrarea
Sergiu Natra () [Corola-website/Science/335416_a_336745]
-
România literară”, „Viața românească”, „Tineretul liber. Supliment literar-artistic”, „Paradigma”, „Poesis”, „Familia”, „Vatra”, „Unu”, „Semne”, „Princeps Edit”, „Tomis”, „Antares”, „Nouvelle Europa” (Luxemburg), „Contrapunct”, „Litere, arte & idei”, „Cronica”, la Radio România ș.a. Poet provenit din întâlnirea mai multor influențe, V. e un modernist întârziat, cu elanuri defensiv-paseiste în zona sentimentului, resimțite ca „lucruri de rușine” și contraatacate prin acidularea tonului. Critica a crezut că vede aici o poezie barocă, tensionată între „existențialism” și „estetism” (Gheorghe Grigurcu), dar se mai poate observa că această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
arbitrar. Apar desene și picturi bizare, enigmatice, unele demențiale. Culorile sunt stranii și țipătoare. Concordanța producțiilor literare cu programul constructivist e parțială în „Contimporanul”, mai pronunțată, dar nu integrală, în celelalte reviste de orientare convergentă. La „Contimporanul” colaborează nu doar moderniști independenți de curentul promovat de revistă, precum Ion Barbu, B. Fundoianu, Tudor Arghezi, Al. A. Philippide, Ion Minulescu, ci chiar tradiționaliști, de la Ion Pillat la Sandu Tudor și Ilarie Voronca; ei se întâlnesc cu Victor Eftimiu, Cezar Petrescu, Al. O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
sine, cum s-a spus, „deconstruind poetica argheziană”307, ignorând cu nonșalanță evidența că Arghezi rămâne totuși un poet bine ancorat în modernism, prin viziunea metafizică și intensitatea metaforică a creației sale. Însă ne aflăm, într-adevăr, în prezența unui modernist atât de atipic încât sunt de înțeles și confuziile, și reacțiile polemice, și tot scandalul taxinomic pe care l-a provocat. Ceea ce delimitează de fapt, într-o manieră atât de tranșantă, Ion Barbu în articolul citat sunt de fapt două
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
distincte pentru a justifica eventuale rezerve față de plasarea lor sub aceeași etichetă. Concluzia urmează de la sine: „Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi, cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist?”. Plasată în opoziție cu purismul intensiv al moderniștilor, poezia argheziană - nelirică, neintelectuală, prozaică, hibridă, meșteșugărească, revalorificatoare a genurilor istoricizate, guvernată de un principiu al extensiei și al aglutinării - pare să prefigureze, dacă nu un antimodernism, cel puțin un „alt modernism”. Cu îndreptățire s-a observat că fiecare argument
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fi descoperite pretutindeni în versurile poetului). Așadar, putem vorbi, în cazul său, despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre „realitate” și „ficționalitate”, care, deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o șansă să mai vorbești și despre tine”402. În al doilea rând, transpare cu claritate faptul că, odată cu această orientare a conținuturilor spre problematica eului biografic, poetul propune de fapt înlocuirea unei convenții prin alta (în locul eului impersonal al moderniștilor, convenția propriei sale personae). În acest sens, poate suscita interes și următoarea precizare: Pare ușor de scris o astfel de poezie. În realitate, dificultățile sunt deosebit de mari. Pentru că sinceritatea nu e totuna cu efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
literară ca provocare a științei literaturii, în Viața românească, nr. 10, 1980. 119. Jauss, Hans Robert, Experiență estetică și hermeneutică literară, trad. de Andrei Corbea, Editura Univers, București, 1983. 120. Keller, C.L., Re-making It New: Contemporary American Poetry and the Modernist Tradition, Cambridge Univ. Press, New York, 1987. 121. Krieger, Murray, Teoria criticii, trad. de Radu Surdulescu, Editura Univers, București, 1982. 122. Krumm, Ermano, Lirica moderna e contemporanea, La Nuova Italia Editrice, Firenze, 1997. 123. Lavagetto, Mario, (a cura di), Il testo
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un foiletonist care nu mai vrea să fie un critic de direcție, cum fuseseră aproape toți criticii din generația anterioară. El nu respinge aprioric nici o experiență estetică și nu se arată preocupat în chip special de bătălia dintre tradiționaliști și moderniști. Lui N. Iorga îi admiră cultura vastă și-i reproșează nu opțiunea pentru sămănătorism, ci lipsa de gust artistic și tendința de a impune o „dictatură culturală”. Dintre moderni, scriitorul lui favorit este, neîndoios, Arghezi. A dus ani în șir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
culte creștine. O altă formă constă în valorificarea de către unii preoți a unor noțiuni și explicații psihologice ale exacerbării emotivității în detrimentul echilibrului interior, în manifestarea sentimentului păcatului originar, autoculpabilizarea, teroarea sfârșitului lumii, gândul obsedant al morții. Fundamentalismul ia atitudine față de moderniști, cerând revenirea calmă la credința în Evanghelie. Neo-ortodoxismul denunță nenumăratele jocuri de cuvinte gratuite schimbate între cele două orientări prezente și în teologie, "liberalii și conservatorii". Etimologic, "secularizarea" înseamnă a se supune secolului, lumii, justiției, statului. Prin extensiune, în mod
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
numit Moldova inițial, și multe alte subiecte canalizate de același ideal: perenitatea cultural-spirituală a românilor în sensuri variate, din care unele tind să rămână necunoscute și neaplicate în viețile lor de către oameni. Fenomenologia lui Ed. Husserl l-a atras pe "modernistul" scriitor Camil Petrescu (1894-1957). El i-a dedicat un studiu, apărut în Istoria filosofiei moderne, vol. 3, 1938, iar multe din ideile husserliene le-a folosit în elucidarea subiectelor din voluminoasa lucrare de filosofie, terminată în anul 1940, Doctrina substanței
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prea grăbite, pe posturi RTV de largă audiență ale folclorului, suferă uneori distorsionări și stridențe, care ne depărtează de buna lui receptare. Gravele deservicii decurg din desacralizări, din trădări și dezvăluiri publice simplificate ale conceperii și realizării produselor folclorice. Nici moderniștii nu au de câștigat din asemenea deformări. Ca și puținele ramuri industriale rămase, reduse la nivelul unor firme medii și mici, turismul intern va rămâne subdezvoltat pentru că se dorește cu orice preț un "nou turism". Or, "perlele" de altă dată
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Nathan, Paris. Kaufman, Jean-Claude, 2004, L’Invention de soi. Une théorie de l'identité, Hachette, Paris. Kirp, David L., 2004, Shakespeare, Einstein and the Bottom Line. The Marketing of Higher Education, HUP, Cambridge. Lash, Scott (ed.), 1991, Post-Structuralist and Post- Modernist Sociology. Elgar Press, Aldershot. Lecomte, Patrick, 2004, Comunicare, televiziune, democrație, Editura Tritonic, București. Lovinescu, Eugen, 1997, Istoria civilizației române moderne, Minerva, București. Luhmann, Niklas, 1998, Observations on Modernity, SUP, Stanford. Luhmann, Niklas, 1995, Social Systems, SUP, Stanford. Lyon, David, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
-i niciodată atît de liric încît să fie mare, niciodată atît de facil încît să nu fie poet". Și, probabil în virtutea aceleiași umori care îl determinase să-l includă pe Ilarie Voronca printre "tradiționaliști", îl plasează pe Topîrceanu în rîndul "moderniștilor". Trece parcă voit peste una din puținele izbucniri sarcastice ale poetului : Și noi facem mallarmism cuțovlah, pe care îl numim modernism" (Scrisori fără adresă). Contestat de unii critici ai vremii lui (Iorga, Lovinescu, P. Constantinescu), ignorat în mare măsură de
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
omului rus spre sine. între pat și canapea Cehov rămâne până în zilele noastre cel mai misterios scriitor din literatura rusă. Misterul lui constă în faptul că el a fost pe placul tuturor. Le-a fost pe plac roșilor și albilor, moderniștilor și conservatorilor, ateilor și popilor, moraliștilor și cinicilor. Mai mult decât atât, Cehov este acceptat din toată inima de cele două curente ireconciliabile ale gândirii ruse: filo-occidentalii și slavofilii. Din acest punct de vedere, Cehov e unic. Oare nu pentru că
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
a înotat în tot felul de ape: reci (sau chiar înghețate), călduțe (preferate de cele mai multe ori), fierbinți (atunci când simțea cum frigul îi străpunge popularitatea), dulci, sărate, sălcii... A fost hulit (la început) de către tradiționaliști, pentru ca apoi să fie blamat de moderniști. Cameleonic, bine aclimatizat la temperatura succesului, cu un dever mereu prezervat, statornic, nu e chiar atât de (ana)cronic pe cât se spune. Mai curând e un prizonier al modelor, al tradiției de moment, ce poartă în sine necesitatea de a
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
Borda (1733-1799) a dezvoltat această regulă de vot plecând de la o situație reală: prezența preferințelor ciclice în cadrul alegerilor din interiorul Academiei Franceze de Științe. Împreună cu marchizul de Condorcet, Borda a inițiat celebra dezbatere din interiorul Academiei Franceze de Științe între moderniști (susținătorii lui Condorcet) și apărătorii puterii absolute (Borda), privind modul în care diferite reguli de vot pot da câștigători diferiți. Răspunsul lui J.C. Borda la problema preferințelor ciclice este formulat în lucrarea sa Mémoire sur les élections au scrutin prezentată
Competenţa politică în România by Andrei Vlăducu, Dinu Guţu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1575]
-
făcând referiri frecvente la el În planul de operare a unei transformări comparabile În peisajul urban al Rusiei. Stalin și comisarii săi au considerat proiectele lui Le Corbusier pentru Moscova, precum și pe cel pentru Palatul Sovietelor, ca fiind prea radicale. Modernistul sovietic El Lissițki a atacat planurile elaborate pentru capitală spunând: „este un oraș de nicăieri... șun orașț care nu e nici capitalist, nici proletar, nici socialist... un oraș pe hârtie, străin de ce Înseamnă viață, situat Într-un deșert pe unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]