1,306 matches
-
demagogii cei mai rudimentari, totuși atît de puțin selectivi în insațiabila lor voracitate. Mai subzista, ca un petic de vechi afiș electoral murdar și zdrențuit, doar prin cîte o denumire, ici-colo, biete relicve fără înțeles, conservate din comoditatea rutinei. Un moft intelectual, solidaritatea, un moft demodat, un moft de doi bani, acum, în epoca milioanelor... Pînă cu doar zece ani în urmă fusese însă un cuvînt aproape magic. Traducea o speranță, mărturisea o adeziune și conținea o amenințare. Fără să fi
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
totuși atît de puțin selectivi în insațiabila lor voracitate. Mai subzista, ca un petic de vechi afiș electoral murdar și zdrențuit, doar prin cîte o denumire, ici-colo, biete relicve fără înțeles, conservate din comoditatea rutinei. Un moft intelectual, solidaritatea, un moft demodat, un moft de doi bani, acum, în epoca milioanelor... Pînă cu doar zece ani în urmă fusese însă un cuvînt aproape magic. Traducea o speranță, mărturisea o adeziune și conținea o amenințare. Fără să fi existat vreodată o explicație
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
puțin selectivi în insațiabila lor voracitate. Mai subzista, ca un petic de vechi afiș electoral murdar și zdrențuit, doar prin cîte o denumire, ici-colo, biete relicve fără înțeles, conservate din comoditatea rutinei. Un moft intelectual, solidaritatea, un moft demodat, un moft de doi bani, acum, în epoca milioanelor... Pînă cu doar zece ani în urmă fusese însă un cuvînt aproape magic. Traducea o speranță, mărturisea o adeziune și conținea o amenințare. Fără să fi existat vreodată o explicație deschisă și directă
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
dintre redactorii suplimentului, o persoană căreia I. Funeriu îi atribuia pe atunci "nostalgii roșii". Această bănuială o etichetează astăzi drept amprenta indubitabilă a mentalității comuniste inchizitoriale, pentru care lipsa de probe reprezintă o uzanță judiciară, iar prezumția de nevinovăție un moft de fațadă. Ceea ce la domnul Funeriu ține loc de - și e de fapt mult mai mult decât o prefață pare, în comparație cu fierbințeala gripată a micilor târguieli postdecembriste, o adiere de aer rece și curat. Toată admirația pentru un demers atât
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
m-am blazat de mult de orice dorința". Chipul "bătrîneții" apare conjurat prin umor: "Să-ți spun drept, mă autoanalizez cu oarecare mirare, jenă și cu o ironică dezaprobare: parcă-s o gloaba bătrînă care a făcut odată, în junețe, mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude o arie de patefon, pe o fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
al autorului, chiar dacă sentimentele și gîndurile abundă în cercuri concentrice. Replicile sale consumă un dozaj apreciabil de dramatic distilat, ironie subtilă și umor de cea mai bună calitate („se duce dracu’ rapița” e o replică peste timp la faimoasa „rapița, moft!” caragialiană), într-o alchimie care ține de precizia cu care autorul migălește la caracterul personajelor sale. Mă bucur că am putut contribui la primul spectacol-lectură după o piesă a sa - Ultimul dans al libelulei, regia, Mircea Cornișteanu, cu actori importanți
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
Bucureștenii sunt invitați, duminică, 29 iulie, după referendum, să urmărească spectacolul ”Mofturi la Union”, în cadrul Festivalului ”Bucureștii lui Caragiale”, care se va juca pe scenele amplasate în aer liber, de la orele 19.00, la Hala Traian (La Conu’ Iancu) și de la orele 20.30 în Centrul Istoric (Str. Poștei). Spectacolul “Mofturi la
București: ”Mofturi la Union”, în ziua referendumului () [Corola-journal/Journalistic/22265_a_23590]
-
spectacolul ”Mofturi la Union”, în cadrul Festivalului ”Bucureștii lui Caragiale”, care se va juca pe scenele amplasate în aer liber, de la orele 19.00, la Hala Traian (La Conu’ Iancu) și de la orele 20.30 în Centrul Istoric (Str. Poștei). Spectacolul “Mofturi la Union”, un scenariu scris de Liviu Dorneanu și Gelu Colceag, în regia lui Gelu Colceag, își așteaptă spectatorii, care vor beneficia de acces liber în limita locurilor disponibile, după referendum, la Hala Traian și în Centrul Istoric. În cadrul festivalului
București: ”Mofturi la Union”, în ziua referendumului () [Corola-journal/Journalistic/22265_a_23590]
-
Revistă liliputană" (Atom, 1933); "Mic bazar de literatură" (Bilete literare, 1930); "Revistă tinerească cu simpatii pentru tradiționalism" (Brazda literară, 1931). Procedeul parodic e și mai vizibil la cele umoristice - "Revistă spiritistă națională. Organ bi-ebdomadar pentru răspîndirea științelor oculte în Dacia-Traiană" (Moftul român, 1893); "Ziar politic, patetic și umoristic" (Perdaful Buzăului, 1894) etc. Și titlurile solemne, pompoase au o tradiție evidentă: "Revistă pentru răspîndirea frumosului" (Arta și omul, 1933), "Ziar în slujba moților" (Detunata, 1943), "Revistă pentru adevăr, bine și frumos" (Comoara
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
care o cunoaște atât de bine, încât o poate rescrie, în joacă. Ea povestește în mod intenționat prozaic momente de poezie sublimă: " Pun sare pe oul martir/ Și mușc din carnea virtuală/ A găinușei ce-ar fi putut fi,/ Cu mofturi de donna medievală,/ Ce-și reprimă grațios fiziologia./ Pun, va să zică,/ Ketchup & muștar & sare,/ Pe găinușa comprimată în galbenul glob/ (Palat de nuntă și, evident, cavou)/ Și mușc./.../ Și totul e banal ca moartea." (Scenă de gen cu micul dejun inclus
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
Țepelea, Nicolae Breban, Alexandru Vlad, Mihai Sin, Ion Simuț ș.a. sunt aduși rând pe rând în prim-plan, cu aceeași receptivitate. Caracterul eterogen al opțiunilor cronicarului literar este o dovadă de profesionalitate. Adevăratul cronicar literar nu are dreptul să facă mofturi în alegerea cărților despre care urmează să scrie. Nicoleta Sălcudeanu este un cronicar literar înzestrat, care ar putea impune cândva o nouă ordine în literatura română contemporană. Dacă, bineînțeles, nu va dezerta și ea, ca atâția alți critici literari... Simona
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
văzut potopiți cu bani în schimbul unor prostioare pentru a căror scriere nu era nevoie nici de talent, nici de efort intelectual, nici măcar de timp. Singurul lucru cerut era prostituarea intelectuală. La o asemenea exigență ei nu au făcut prea mari mofturi. Erau obișnuiți cu această meserie înainte de venirea comunismului." Cuvinte scrise nu de Virgil Ierunca sau de Paul Goma sau de Gheorghe Grigurcu, ci de Ion Cristoiu! Însă o altă teză a d-sale ne contrariază. Profesia de credință a poetului
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
i se puteau confisca veniturile și nici naționaliza bunurile, demnii urmași ai activiștilor de mai ieri au găsit o altă formulă de atac: minimalizarea și împingerea în derizoriu; cu alte cuvinte încercarea de a transforma proiectul de la Cărbunari într-un moft monden, într-un fel de chermeză campestră în care vanitatea patronului se întîlnește cu veleitarismul unor mărunți cioplitori în piatră. Neputința unor sancțiuni administrative, frustrarea colectată surd în cei patru ani, timp în care toate speranțele că proiectul va eșua
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
a întrebat de ce a ales acest partid, Johnny i-a răspuns concis: Fiindcă nu-mi plac proștii". Artistul care a colindat lumea, solicitat de mari firme de impresariat, a acceptat să mă însoțească în campania electorală. N-a făcut nici un moft, n-a crîcnit că era frig în sala de concert ori prin piețele și străzile pe care le-am colindat, nu mi-a reproșat niciodată nimic. A fugit de la Iași la Galați cu un tren de noapte după zece ore
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
dependență de telenovele nesfîrșite, proaste, lacrimogene, ignorarea culturii, amenințarea teatrului prin forme facile și superficiale de pseudocultură. Accentele S.F., pe care dramaturgul le aduce și în alte piese, absurdul, grotescul, hilarul, nespeculate în reala dimensiune pe care o au, rămîn mofturi, aiureli, zgomote, agitații zadarnice și conduc spectacolul spre un registru minor. Nu mai vorbesc de lipsa practic de soluție regizorală, și scenografică, de care suferă realizarea și nici de greșelile stupide care sînt presărate: este pană de curent, se vorbește
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
cu nefericitele patrupede, păzindu-le cât pot de juvățul Marelui Hingher... Dulăii, cotarlele, maidanezii, clasa proletară ce latră, substituită, se gudură recunoscătoare, pe lângă cealaltă clasă, treptat aliată... Mai mult chiar, simțul proprietății, de care dl. Iliescu zicea că este un moft (mă întreb, ce-i aparține dumisale, de fapt?!), câinii solidarizați de mizerie, cu instinctul lor natural retrezit de înduioșările cetățeanului, luă, în proprietate, fiecare, parcela lui, apărată, slujită cu un devotament absolut, servindu-i pe micii vânzători de pe trotuare, considerându
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
e complet uitat în ipostaza sa literară, oricît s-ar strădui el să ne aducă aminte că mai ține un condei în mînă. Compunînd, de exemplu, un pamflet săltăreț ca o capră, îndreptat contra "subculturii" de pe la televiziuni, "un fel de moft, ca și manualele alternative". Chestia cu moftul se poartă, s-ar zice, pe la Iliești: unul cînd cu proprietatea particulară, altul cînd cu... Dar de ce s-o mai lungim? Fiind de acord cu doi dintre ceneaiști (în vulgara copie a limbii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
oricît s-ar strădui el să ne aducă aminte că mai ține un condei în mînă. Compunînd, de exemplu, un pamflet săltăreț ca o capră, îndreptat contra "subculturii" de pe la televiziuni, "un fel de moft, ca și manualele alternative". Chestia cu moftul se poartă, s-ar zice, pe la Iliești: unul cînd cu proprietatea particulară, altul cînd cu... Dar de ce s-o mai lungim? Fiind de acord cu doi dintre ceneaiști (în vulgara copie a limbii lui Paul Georgescu în care scrie N.I.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
stigmatiza printr-o ironie ultramodernă eterne racile ale naturii umane. Din motive independente de voința sa, ratează intrarea în producție cu Două lozuri, Păcat boieresc și Estrada (1957). Reușește în schimb să mai fie din nou partener lui Caragiale pentru Mofturi 1900 (1965). Ultima comandă "Motor!" o dă pentru comedia benignă Pantoful Cenușăresei (1969). Revine la prima iubire - actoria - invitat de către Iulian Mihu în rolul generic al Regizorului din comedia Nu filmăm să ne-amuzăm (1975). În ordinea zbuciumatei biografii a
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
răsărit începuse să pătrundă în capitala imperiului. Din nefericire fapte evidente ne arată că epoca mistificărilor nu este revolută. De curând Instituția prezidențială într-o cuvântare ținută la Focșani cu ocazia sărbătorii unirii principatelor a susținut, pe lângă o serie de "mofturi" despre proprietate, că domnitorul Cuza a fost primul președinte din România! Alături de Președinte se aflau doi istorici de marcă, membri ai Academiei Române. Ei au rămas impasibili față de o asemenea inepție. Probabil se gândeau la niște studii cu titlul: Vodă Alexandru
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
credem în legi, în necesitatea și în puterea lor de a menține sistemul social în stabilitate, și mai ales nu mai credem în cei puși să vegheze la respectarea lor. Totul e brambura. Proprietatea ba se restituie, ba e "un moft"; ba se garantează, ba se ocrotește. Pentru abuzuri și înșelăciuni ba intri în pușcărie, ba ești lăsat la vatră ca debil fizic și deosebit de mintos. Polițistul ba te înșfacă, ba te iartă după cum știi sau nu știi să-i dai
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
Barbu Cioculescu Dacă și sacralitatea proprietății e un moft, după ce minți fără odihnă au trudit întru a desacraliza cam tot ce se putea, pe aproape și oricât de departe, și dacă atunci când se ridica în două picioare spre a verifica lipsa cozii, omul diviniza orice forță a naturii gata
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
plasează nu doar într-o lume exclusiv infracțională, ci și într-un minorat existențial - în animalitatea pură. Aș fi fost mult mai curios să aflu de la Televiziunea de stat, de pildă, imagini ample cu Ion Iliescu delirând la Focșani despre "moftul" numit proprietate privată. Aș fi vrut să-l admir combătând ideea privatizării băncilor și, desigur, mi-ar fi făcut enormă plăcere să-l văd răfuindu-se cu Banca Mondială și cu FMI-ul tocmai când trimișii săi se căciulesc în fața
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
și nemaiavînd țigări și nici bani, îi șterpelisem din buzunarul hainei pusă pe un scaun o hîrtiuță de cinci lei, să cumpăr țigări. El fuma Kent, eu Carpați cu filtru ori fără. De obicei, refuzam țigările lui Kent - cu un moft proletar, zicea el. Uitasem să-i restitui cei 5 lei, sau de jenă. Și, 20 de ani mai tîrziu, cînd roata istoriei se învîrtise, iar eu devenisem vicepreședintele, ales, al Uniunii, el Titus, nemaiducînd-o ca înainte, cîțiva confrați ne strînseserăm
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
de disciplină, de program, de atenție la propriile mijloace, la universuri. La noi, mulți dintre actori se mulțumesc cu puțin, s-au învățat să trăiască într-un sistem în care solicitarea susținută, competiția, audițiile pentru un rol să fie accidente, mofturi. Pe de altă parte, mulți regizori îi folosesc pe actori sub deviza "punct ochit, punct lovit". Adică, îmi trebuie un tip cu forță, îl iau pe cutare, îmi trebuie un frumușel, îl iau pe cutărică, îmi trebuie o gospodină, e
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]