149 matches
-
b ["CEA MAI COMICĂ NOȚIUNE ROMÎNEASCĂ... "] 2258 Cea mai comică noțiune românească e moftul - antiteză nempăcată, și-n 222r sine atât de ridicolă, dintre aparința esterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e moftangiu. Comica escelentă a postulanților din Millo director consistă din aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea mai plângătoare de pe lume și toți nu vor binele, ci numai posturile patriei. c CARACTER DE PROST 2257 Luarea metaforelor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moftul - antiteză nempăcată, și-n 222r sine atât de ridicolă, dintre aparința esterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e moftangiu. Comica escelentă a postulanților din Millo director consistă din aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea mai plângătoare de pe lume și toți nu vor binele, ci numai posturile patriei. c CARACTER DE PROST 2257 Luarea metaforelor ad litteram... Mod d-a se convinge dobitocesc - Stăruința într-o neghiobie - Neluminarea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vederea zețarului”. De asemenea, la rubrica „Din zbor”, care conține și multe justificate observații de natură morală ori mici portrete satirice schițate cu iscusință, mai în fiecare număr sunt prezente înțepături la adresa revistei concurente și a directorului ei, considerat „un moftangiu”. Apariția în cotidianul „Vestea” a unui articol dedicat lui Caragiale provoacă din partea lui Vellescu o reacție iritată (Biografia unui om maaare!?). Criticile sunt îndreptate și spre literatura „directorului mofturilor bucureștene”. Acesta, se spune cu ironie, ar pregăti o comedie nouă
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
sub semnul unei resemnări senine din care nu lipsește o undă de melancolie. Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător (1904) conține notațiile unui observator atent, preocupat de o tipologie diversă, ironizând subțire nestatornicia femeii sau creionând o serie de „moftangii”. SCRIERI: Vicleimul, București, 1881; Povețe către săteni, București, 1885; Nazat! (în colaborare cu Iacob Negruzzi), București, 1886; Cronicele lui Max (1886-1888), București, 1888; Trotuarul Bucureștiului. Tipuri și impresii, București, 1896; Dicționarul contimporanilor din România (1800-1898), București, 1898; Scump... dar face
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
1965), urmează Școala Superioară Teatrală „B. Sciukin” din Moscova (1965-1971). Devine actor la Teatrul Luceafărul din Chișinău, dar din 1980 optează pentru ipostaza de liber-profesionist. Colaborează ca autor, regizor și realizator de emisiuni de televiziune (Teatrul de miniaturi, La hanul moftangiilor, Mai în glumă, mai în serios); la radio este autorul unor emisiuni literare și al unor spectacole. Prima carte de nuvele a lui U., Dealul fetelor (1977), va fi urmată de Insula adolescenței (1980) și de Băiatul cu ghitara (1981
URSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
său de a polemiza. Numai H. Sanielevici, dintre criticii români, a mai pus o notă atât de colorată în articolele sale de polemică pe teme de antropologie. Locul savanților „cu ardeiul în dos” de acolo este luat aici de „teoreticienii moftangii”, ilfovenii strecurați în spațiul culturii, „homunculuși livrești” etc. În sfera politicii caracterizările sunt ultimative și colorate ca o injurie: Hitler este un actor ratat, cu o „natură histrionică și neroniană”, Armand Călinescu e „un Tersite urât, mic, chior și șchiop
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind în „albi” (conservatorii), dar necruțând nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii, indivizi gata oricând să-și vândă conștiința. Aceștia ar fi „iluștrii contimporani”, pe care îi și fixează în 1861 într-un volumaș cu acest titlu. În Dicționar politic sau Epoca pruso-ciocoiască, atacând justiția, clerul ș.a.m.d., el se dezlănțuie
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
lui Caragiale, de bătăioasele articole scrise de Bacalbașa, de cronicile rimate și anecdotele lui G. Ranetti. În paginile acestei reviste s-au tipărit unele dintre cele mai cunoscute schițe și articole ale lui I.L. Caragiale, printre care Lache și Mache, Moftangiul și Moftangioaica (reluate în „Calendarul «Moftului român»” cu titlurile Rromânul, Rromânca), Justiție (sub titlul Justiția română) - în prima serie, Art. 214, Căldură mare, Diplomație, Bubico - în cea de-a doua serie. R.Z.
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
aceste detalii și precizări care intră în treaba lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe filiera catolică reprezentată de Veneția și Genova. Odată cu timpurile moderne, prin ricoșeu politic și cultural, urmându-se modelul occidental, inovațiile aveau, totuși, să pătrundă și pe teritoriul nostru. Ar fi greșit să credem că a fost doar timpul unor moftangii și bonjuriști, ci și al unor corifei care au eliberat la ceasul potrivit spațiul românesc din strânsoarea izolării. Trase de bividii, calești încărcate de geamantane pline de cărți și vise purtau spre drumul Parisului fii de boieri (Vasile Alecsandri, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de la despotismul balcanic de sorginte orientală la monarhia parlamentară de inspirație apuseană". Caragiale însuși a definit moftul ca pe o "meteahnă specifică" românilor, așa cum englezii se află sub pecetea spleenului, iar rușii sub cea a nihilismului. Moftul este întrupat de moftangiu, devenit în galeria marelui dramaturg un fel de mască fixă din commedia dell'arte a românilor. Moftangiu ce va deveni protagonistul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, escogitate de Maiorescu și repede îmbrățișate de junimiști, deci și de Caragiale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ca pe o "meteahnă specifică" românilor, așa cum englezii se află sub pecetea spleenului, iar rușii sub cea a nihilismului. Moftul este întrupat de moftangiu, devenit în galeria marelui dramaturg un fel de mască fixă din commedia dell'arte a românilor. Moftangiu ce va deveni protagonistul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, escogitate de Maiorescu și repede îmbrățișate de junimiști, deci și de Caragiale. Asupra acestei măști comice moftangiul -, proaspăt rezident al Planetei Moft în accepția socială de clasă de mijloc
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dramaturg un fel de mască fixă din commedia dell'arte a românilor. Moftangiu ce va deveni protagonistul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, escogitate de Maiorescu și repede îmbrățișate de junimiști, deci și de Caragiale. Asupra acestei măști comice moftangiul -, proaspăt rezident al Planetei Moft în accepția socială de clasă de mijloc, s-a aplecat Caragiale; agrimensor și cronicar al unei latifundii populare de indivizi pervertiți de aberația de fond a existenței lor: totala inadecvare dintre esență și aparență, dintre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de a-și racola și eterniza personajele din inepuizabila ofertă făcută de presa vremii, singura instituție care funcționa la cote efervescente, atunci ca și acum. Planeta Moft, această sferă de hârtie tipărită devenise toposul inautenticității, pe baza căreia funcționa mecanismul moftangiului, discursul de presă devenind alimentul vital, halucinogen al tipologiei gen jupân Dumitrache sau conu' Leonida. Memorabil formulată ni se pare disocierea pe care o face Al. Condeescu între vocația lui Caragiale și a altor clasici ai literaturii: "Caragiale a pictat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
O noapte furtunoasă" ne demonstrează cum textul deșănțat, de un ridicol monstruos, semnat de Rică Venturiano, este expresia necritică a unui manipulator de opinie, carierist dar și victimă el însuși a liberalismului de sorginte pașoptistă: "Rică Venturiano este un alter-ego moftangiu al lui Nenea Iancu, dublul său, de care Caragiale se salvează exorcizându-l prin râs și dublă parodie, travestindu-l în una din figurile inofensive și inconsistente ale veselului său carnaval, ascunzându-și spaima de kitsch-ul interior, care-l pândește
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dar cel mai adesea profitabile. Caragiale și-a găsit deja personajele "coapte", gata pervertite de limba de hârtie "care pusese stăpânire pe mințile fragede ale acestui popor al gazetei născut din lectura ziarului (...)". S-a schimbat oare ceva în mentalitatea moftangiilor ce suntem acum și aici, față în față cu bombardamentul supradimensionat, partizan și senzaționalist întreținut de discursul de presă actual? Prin ce se deosebește reacția noastră față de cea a lui Conu Leonida care despăturește tacticos în 1878, în Scena I
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unor influenți (Tempora, Greu, de azi pe mâine"), funcționarul (Petițiune), pune țara la cale (O lacună, Situațiunea, Atmosferă încărcată, Amici), gazetarul (Reportaj), politicianul (Telegrame, 25 de minute), lumea bună (High-life). Personajul poate avea numele generic. Mitică poate fi din rândul "moftangiilor" sau din grupul "românilor verzi. Aceste instantanee de viață pot fi dramatizate, sunt construite în chip esențial pe dialog (Art. 214, Căldură mare, Petițiune, Amici, Justiție, Five o' clock, C.F.R. etc.). Unele momente și schițe au frânturi de limbaj plin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cherestegiul, striga lui Chiriac să vegheze la onoarea lui "de familist". Rică Venturiano ajunge în camera Vetei, soția lui Jupân Dumitrache. Miop, tânărul îndrăgostit o confundă pe Veta cu Zița și-i face declarații de amor. Văzând din stradă profilul "moftangiului", căpitanul în garda civică dă buzna în casă însoțit de Nae Ipingescu și de Chiriac. Rică Venturiano coboară pe schele, se ascunde într-un butoi, apare plin de var și are norocul de a fi recunoscut de Nae Ipingescu "ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru a ilustra moravurile societății omenești. Având un statut social onorabil, Jupân Dumitrache Titircă, poreclit "Inimă-Rea", este "cherestegiu", "căpitan în garda civică", bărbat căsătorit, cetățean ambițios, care reprezintă tipul încornoratului. El este gelos, plin de vanitate , deranjat de un "coate-goale", "moftangiul", "mațe-fripte", care se ținea după familia lui, la întoarcere de la spectacolul din grădina "Iunion". Are o anume infatuare prostească, lașitate, îngâmfare, amor propriu, fiind credul și naiv în privința onoarei de familist. Prostia, obsesia de a nu fi înșelat îl face
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică a trecut pe la grupul junimist al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă, de parcă ar fi fost călăuzit de ideologia moftangiului pe care însuși o proiectase: "Din clasele primare pînă la bacalaureat anarhist. De la bacalaureat pînă la primul examen de universitate socialist. De la primul examen pînă la licență progresist. De la licență pînă la slujbă liberal. De la slujbă pînă la pensie conservator
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
substanța. Sensul dat de Arghezi caragialismului derivă dintr-un mod comun de a se instala în lumea valorilor răsturnate. Mundus inversus e, și pentru autorul Spinilor de hârtie, scena interminabilă (theatrum mundi) unde, zilnic, au loc reprezentații ale miticilor, ale moftangiilor, ale oportuniștilor și demagogilor, într-un cuvânt ale unei lumi percepute de suprasenzorialitatea lui "simț enorm și văz monstruos". Caragiale se postează în interiorul acestei lumi și o contemplă dezinvolt, "asumându-și rolul de comediant, el joacă și asită la propriul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare despre fascinația exercitată de opera lui Caragiale, direct sau prin reminiscențe afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea" rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev cutezanța prin care Loredana Ilie rectifică opiniile critice ale predecesorilor. În poezie, Caragiale a parodiat câteva din textele lui Eminescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul termen fiind revelat prin antifrază, cel de-al doilea prin fraza care trebuie subînțeleasă: Este absolut indispensabil să întemeiem un institut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grotescului și a umorului, nu se poate susține că doar contribuția lui Caragiale a înrâurit decisiv manifestările comice ulterioare, în schimb, anumite unități distinctive care construiesc mai largi clase din tipologia comicului, poartă indubitabil amprenta caragialiană. Tipuri precum Mitică, politicianul "moftangiu", amicul, semidoctul, mahalagioaica etc., subsumate așa-numitului comic de caracter, apoi teme precum politica, familia, gazetaria, justiția, care formează substanța comicului de moravuri și multe dintre componentele care guvernează comicul de limbaj, sunt printre astfel de mărci deopotrivă ale caragialismului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]