323 matches
-
nu de puține ori găsea câte o pasăre înghețată. Atunci, înspăimântată se ruga lui Dumnezeu să o ajute, să nu cadă pradă vremii năprasnice. Dorea să treacă cât mai repede iarna și să învețe puișorii să zboare. Acum erau niște mogâldețe micuțe dar știa că în primăvară, îi va învăța să zboare și să-și caute singuri hrana. Atunci, nu va mai fi nevoită să muncească din greu. Și așa cu visul acesta, spera să vină zile mai bune și pentru
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
să le vadă mai acătării, răsuflarea caldă a respirației sale și mirosul de cărbune, o trezi din somn pe proaspăta mămică. Avea doar douăzeci și doi ani, fiind mai mică decât Gligor cu șase ani când aduse pe lume această mogâldeață cu fața roșie și nasul cârn. - Chi rog sâ mă ierțî bărbachi, dacă che-am dezamăghit șâ nu ț-am adus pi lumi un fechior, așa cum ț-ai dorit. - Lasă, fimei, câ nu tu eșchi vinovatî, acum ghi asta. Che-am sămănat
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
spre podețul ce ducea pe insulița din mijlocul lacului. Îl aburcase mai greu decât în alte dăți, dar dăduse vina pe ceață. Noroc că se disipa, observase. Se pătrunsese de sentimentul solitudinii, când, deodată, privirile-i fură atrase de o mogâldeață chircită la capătul unei bănci. Se apropiase uimit de bogăția părului alb, în contrast evident cu cenușiul zdrențelor murdare pe care le purta. Zgomotul pașilor treziseră din amorțeală făptura ce-și înălță chipul spre neașteptatul călător. Simți cum se fulgerară
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică, tremură convulsiv, scuturând ciururile. Vilegiaturiștii privesc de pe culmi; jos, în șuvoiul rece ca gheața, fiecare mogâldeață se gândește cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se ating, trupurile; ochii aleargă de la o sită la alta. Din zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asta e atât de curată. Roxănica va clădi o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele. Așa ceva merită sacriciul Americii și României la un loc. Așa ceva merită totul. Roxănica, înțelegând parcă ce gândește tatăl ei, îi zâmbi știrb. Domnului Popa i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
păr pe piept și foarte mușchiuloși. Cărau bucăți mari de stâncă pe care le stivuiau în grămezi. Întreaga carieră era înconjurată de un zid înalt din duraluminiu. În afara zidului, într-o gheretă de sârmă prevăzută cu periscop, se zărea o mogâldeață. Când zăriră nava, tăntălăii scoaseră un „huuooo!” prelung și începură să azvârle cu pietre. Getta luă binoclul și privi. — Au degetul mare de la picioare opozabil, observă ea. — Da, dar se înmulțesc prin ouă, așa că teoria lor cade, răspunse Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
păzește deceniul ăsta? — Unul, Stoenescu Petre, răspunse Dromiket 4. Ăla pe care l-au prins în post dormind cu tovarășa Smaranda. Felix S 23 scoase capul pe hublou și strigă în portavoce: — Salut, Stoenescule! Merge, merge? Merge, să trăiți! răspunse mogâldeață din gheretă. — Cât mai ai, mă? — Șase ani și nouă zile și-mi vin hainele civile! răspunse veselă mogâldeață. Apoi, după o pauză, întrebă: Nu știți ce-a făcut Dinamo sâmbătă? — Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tovarășa Smaranda. Felix S 23 scoase capul pe hublou și strigă în portavoce: — Salut, Stoenescule! Merge, merge? Merge, să trăiți! răspunse mogâldeață din gheretă. — Cât mai ai, mă? — Șase ani și nouă zile și-mi vin hainele civile! răspunse veselă mogâldeață. Apoi, după o pauză, întrebă: Nu știți ce-a făcut Dinamo sâmbătă? — Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să trăiți! zise mogâldeața. Urmări multă vreme cum se depărtează nava, apoi se uită prin periscop. Tăntălăii se liniștiseră. Stoenescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Cât mai ai, mă? — Șase ani și nouă zile și-mi vin hainele civile! răspunse veselă mogâldeață. Apoi, după o pauză, întrebă: Nu știți ce-a făcut Dinamo sâmbătă? — Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să trăiți! zise mogâldeața. Urmări multă vreme cum se depărtează nava, apoi se uită prin periscop. Tăntălăii se liniștiseră. Stoenescu Petre, mulțumit, începu să fluiere o doină. Episodul 19 Spre omuleții verzi — Dom’le - spuse cu năduf comandantul Felix S 23 în timp ce planeta Tăntălăilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc, căci l-am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să fac cu el așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a crezut că s-a întors doctorul, poate uitase ceva, cu toate ca ea nu a observat nimic străin prin casă, dar, după cum s-a trântit ușa de zbârnâiau ferestrele și-a dat imediat seama cine poate fi. Vasile, văzând cele două mogâldețe rezemate de perne învelite în prosoape, se simți de parcă l-a atacat strechea[3]. Nici nu a așteptat să zică Fana ceva, că i-a și lipit o palmă peste față, de a văzut aceasta stele verzi. Cum se aștepta
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
apărute prin spitalul unde lucrase, știa că de obicei gemenii dezvoltați în aceeași placentă sunt identici. Înseamnă că cele două surori aveau placente diferite și fizionomii diferite. Vor semăna ele pe parcurs la ceva, se gândi doctorul privind cele două mogâldețe, cu fețele lor roșii și câteva fire de păr pe vârful capului. Poate când vor crește au să aibă părul la fel de negru și lung ca al mamei lor. Când o privi mai bine pe lăuză, putu să-și dea seama
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
ARNĂUTU: Sultanul este lacom. Ne trebuie mulți galbeni. BOIER CIOCOIU: Nu-ți face griji, o rezolvăm noi cumva. CĂPITANUL SASU: Boieri dumneavoastră, cum porunciți așa vom face! EXT. / LA CASA DE COMPLOT / NOAPTE În afara locuinței, lângă perete, se află o mogâldeață. URSUZ: Înăuntru sunt ființe umane! Ha, ha! Sânge proaspăt! Oare ce pun la cale? Vampirul lipește urechea de zid și ascultă câteva secunde. În depărtare se aude un huhurez la care îi răspunde o bufniță din apropiere. URSUZ: Ăștia pun
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
tânără nurlie care i se alătură imediat. - Ei, hai, bunica Saveta e mereu acasă! Deschise ușa. Miroase ca în rai, pot să jur, vino odată, să nu intre frigul în casă! - A adormit sărăcuța, șopti tânăra dând cu ochii de mogâldeața din pat. - Bunico, a venit Mihăiță al tău! Ia scoală să vezi pe cine ți-am adus! Liniștea îi învălui nefirească. Tânărul se aplecă ușor asupra patului și depuse o sărutare șmecherească pe obrazul palid, destins într-un zâmbet straniu
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
brunetă cu ochi mari, pătrunzători, cu trăsături fine, iar vorbele îi erau ciripit de păsărele. Doamne, ce frumos ”ne-am copilărit” amândouă! Azi, însă, s-a întâmplat ceva deosebit. Alergând în ”de-a prinselea”, ochii mi-au căzut pe-o mogâldeață. Curioasă, m-am oprit brusc. Fani a venit lângă mine. Nu mică ne-a fost mirarea văzândla picioarele noastre o pasăre micuță. Era o pasăre a cerului ce căzuse din ultimul zbor. Zăcea fără suflare. Am simțit că toată durerea
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
într-un căpușor deștept de câine... Nu mă mișc. Fie ce-o fi ! Mă ascunde vederii un tufiș bogat din fața mea, care-mi oferă, cel puțin iluzia, că sunt bine camuflată. Întorc doar ușor capul spre dreapta și văd două mogâldețe cu blană închisă la culoare și cu niște dungi albe pornind de la cap spre corp. Sunt doi bursuci ! Dar ce fac ? Nu înțeleg din mișcările lor repezi și din învălmășeala creată ce se căznesc să facă. Îl văd pe unul
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
păr de culoarea castanelor coapte, o pereche de ochi verzi, iscoditori, o gură acoperind o jumătate de față într-un rânjet mai mult diabolic decât îngeresc, îl definesc pe vecinul meu de la parter, Mihăiță, un puști de patru ani, căpetenia mogâldețelor care mișună pe scările blocului în care locuiesc eu. De dimineață, cu răcnete care alungă stolurile de păsări pe o distanță mai mare de un kilometru, micul meu vecin se năpustește cu tricicleta sclipitoare pe sub ferestrele doamnei Cristina, băgând-o
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
băiat care știe ce-i o glumă, nu un cap pătrat care, dacă îl scoți din ale lui, face stop cerebral. Îi deschise doamna Iliescu. Era în capot și cu un prunc în brațe. De poale se ținea zdravăn o mogâldeață de vreo patru ani. Dentistul nici nu apucă să deschidă gura, pentru că se trezi înconjurat de câțiva plozi care-i cereau ciocolată. - Ei, fire-ar să fie, spuse scuzându-se. Nu m-am gândit la ciocolată, eu am venit numai
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]
-
haideți să-l căutăm pe moșul nemuritor. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Apoi părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada și cu viscolul în fâlfâiri de aripi și în gălăgie. Zburară mult timp, uitându-se peste tot după Moș Crăciun, până văzură niște mogâldețe care se mișcau pe pământ. Uitându-se mai bine, cotanele bănuiră că au găsit lăcașul moșului nemuritor. Fără să mai cotănească, își îndreptară zborul spre pământ. Pe măsură ce se apropiau, văzură cum moșii cei negri se îmbrânceau între ei sau se
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
făcut tot de Coca-Cola. Că, la ce puneau ei acolo, nu mai avea nici o putere. Numai aromă și culoare. Mmmm, cine știe, speranțe existau totuși... - Flatilolll, nu vă mai celtati că ne ducem dă lâpă! De sub un scaun ieși o mogâldeață galbenă cu ochi oblici și dinți ca niște ace. Era Înaltul Vampir al Asiei, un personaj atotputernic cu ascendență divină, așa cum se obișnuiește la ei. Glasul său semăna cu țiuitul unui aparat de radio cu lămpi, însă era ascultat cu
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o mogâldeață de om, apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la ei să le potolească avântul. - Huo, mă, na la mine, javrelor. Haiduc, treci înapoi
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori mai fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline de mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Cine putea ști ce reacție vor avea câinii la apariția în noapte a unui necunoscut
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]