259 matches
-
o țiglă de pe acoperiș stătea să se desprindă din locul ei. Dacă i-ar fi căzut în cap, în mod sigur l-ar fi omorât. Julius Zimberlan n-a reușit să mai doarmă trei nopți. Într-altă zi, o dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îl străfulgeră prin
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
înlăuntrul meu, tu cunoști, tu știi că iubirea de oameni și pornirea spre bine locuiesc în ea. O, oameni, când odată veți citi acestea, gândiți-vă ce nedreptate mi-ați făcut!” între Dumnezeu de sus și oamenii de jos se mohorăște din an în an dureroasa lui singurătate. „O, Providență, fă numai o dată să-mi răsară și mie o zi curată de bucurie!” Dar ziua aceasta nu va veni niciodată. Tragică restriște pentru om, cerească transfigurare pentru geniu! Căci din infernul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de ce moarta chemată afară nu răspunde, cu toată ploaia de înjurături și pumni abătută asupră-i? Te pomenești c-ar vrea tandrețe, și flori, și jurăminte, și scene de cinema, ca o mare doamnă! Târfa asta era viața lui. Corolele mohorâte de pânză ale corturilor aveau ceva de imortele carnivore, ce se hrăneau fără mofturi și cu prezența, și cu absența unor de-alde Rică, dar o făceau atât de fățiș și nepatimaș încât gestul friza inocența copilărească. Așa că, de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spui unde îi pot găsi pe îngeri? Bătrânelul stă, se gândește și apoi răspunde: - Grea întrebare. Du-te la spital unde lucrează mătușa ta ca asistentă medicală, poate că îi găsești acolo. Toma a pornit spre spital. Era o zi mohorâtă de iarnă. Ningea cu fulgi de vată, bătea vântul și era frig. La poarta spitalului un grup de băieței și fete strângeau pomană de la lumea care trecea, pentru copiii săraci care nu au ce mânca. Toma avea un leu în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
fie luate în discuție. De aici și iluzia că ne-am afla direct în mijlocul întîmplărilor, pentru că o precizare a acestor elemente prin transmiterea narativă de informații (început de text emic) este exclusă, aproximativ ca în fragmentul următor: Într-o zi mohorîtă de noiembrie din anul 1998, Andrea se trezi devreme și-l găsi pe soțul ei înțepenit pe canapea. Murise în timpul nopții. Hotărî să o sune pe sora ei Elisabeth. Se ridică, se uită din locuința ei cu două camere de la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
asemenea contrastul dintre întunericul din fața chipului directorului, pe care privirea lui Stephen nu îl poate străpunge și lumina de dincolo de fereastră, unde o zi frumoasă de vară e pe sfîrșite. Acest contrast dintre lumea exterioară strălucitoare, veselă și atmosfera gravă, mohorîtă din camera preotului este intensificat la sfîrșitul întîlnirii. După ce a fost condus la ieșire de către director și după ce a părăsit clădirea, Stephen vede un grup de tineri care se plimbă pe străzi, cîntînd și dansînd pe muzica unui acordeon 281
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spiritul de dreptate al lui Dumnezeu." Refuză mântuirea, gest în care nu vede nici un element diabolic, deci nimic interesant, "căci, de-ar fi așa, de unde ar veni seninătatea ce o însoțește? Nimic diabolic nu te înseninează. În preajma diavolului, dimpotrivă, suntem mohorați. E cazul meu... De aceea seninătatea mea e de scurtă durată: exact cât să mă hotărăsc s-o termin cu mântuirea. Din fericire, mă hotărăsc des și, de fiecare dată, ce pace!"53. Cioran face profeții catastrofice creștinismului, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
galbene înfățișează burguri medievale, voievozi în haine violete. Cu voi și Stanțe burgheze aduc din nou în prim-plan deznădejdea poetului, crisparea sufletească, orașul provincial, descompunerea, mizeria, preferința maladivă pentru toamnă. În universul bacovian plouă obsedant, rece, dezolant, toamna e mohorîtă, tuberculoșii sunt melancolici, decorul e macabru (Nervi de toamnă), toamna și iarna se amestecă, singurătatea e apăsătoare, târgul pare un cimitir, zăpada acoperă totul (Decembre). Primăvara e tristă: "o nouă primăvară pe vechile dureri", provoacă melancolia (Nervi de primăvară). Vara
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trezi, Colin este contemplat gol prin ochii lui Mary, ocazie pentru MacEwan de a-și proba darul de anatomist îndrăgostit și totodată, plastician al detaliilor zeului, în flagrant contrast cu acea casa-muzeu de obiecte de cult al "bărbatului", un spațiu mohorât de claustrare și obsesii maladive. Relaționarea psihologică între locatari și inventarul interioarelor riguros descrise își sporește semnificația atunci când nevasta lui Robert, Caroline, le spune că i-a privit în timp ce dormeau, remarcând mai cu seamă frumusețea lui Colin. Și că li
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spui unde îi pot găsi pe îngeri? Bătrânelul stă, se gândește și apoi răspunde: - Grea întrebare. Du-te la spital unde lucrează mătușa ta ca asistentă medicală, poate că îi găsești acolo. Toma a pornit spre spital. Era o zi mohorâtă de iarnă. Ningea cu fulgi de vată, bătea vântul și era frig. La poarta spitalului un grup de băieței și fete strângeau pomană de la lumea care trecea, pentru copiii săraci care nu au ce mânca. Toma avea un leu în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Hristos și Fecioara Maria, să-i dea putere să treacă și peste această zi de muncă istovitoare. Se întoarse în cămăruță și își sărută ușor nevasta și copiii, pentru a nu le strica dulcele somn al dimineții. Inima i se mohorî, văzând chipul muierii încercat de griji. Brațele mamei, strângând la piept odorii, îi amintiră de nevoile ce îi tulburau liniștea familiei. Surâsul nevinovat care se întindea pe buzele copiilor îl făcu brusc să uite de necazuri. Reveni în tindă unde
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pe tarlale arate în negru, cenușiu, maro, lumina estetică este transcendența lumina neapropiată, să comute singurătatea păcatului cînd cerul aderă, chiar dacă este de pămînt, cenușiu de nori, tapițeria zilei, săltați în fire, fiilor, cerul ia ființa norilor, cele lumești sînt mohorîte, Cerul a dat semn! superbă ieșire, din zi în imn! INTERVENȚIE ÎN TEXT Lucrurile ce ne determină ne constituie. Text palimpsestul teandric versetul. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Halta Rateș-Cuza la traducerea brută: (indiciu de modalizare feroviară), (arhaism), cazarea în mit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
soneria, care anunța sfârșitul orei. Am trăit un sentiment de regret că s-a terminat prea repede această lecție de magie didactică, gândită și desfășurată de un dirijor actor, cu har și suflet de adevărat dascăl. Deși era o zi mohorâtă de iarnă, cu ceață lăptoasă persistentă, în momentul ieșirii din sala de clasă, din acel sanctuar al învățării active și creative, am avut impresia că lumina din încăpere devenise mai puternică, amplificată fiind de sclipirile irizante din ochii copiilor, iar
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bucăți de mochetă, murdare și ele. Pe canapeaua din scaune destinată vizitatorilor și pacienților deopotrivă, doarme un dulău pătat. Caloriferul stabilit în dreapta intrării degajă căldură din belșug, așa că e tocmai locul potrivit pentru somnul unui dulău maidanez, într-o zi mohorâtă de iarnă. Am închis ușa destul de încet așa cum tot foarte încet am deschis-o pe următoarea. După câteva priviri circumspecte am repornit pașii către etajul unu, salonul șapte. Interesantul număr șapte! Poate ceva...mistic în el! Reușesc să trec cu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
poeți ai exilului, Ț. proiectează imaginea unei Românii simbolice, atemporale. Registrul grav, emoția spiritualizată, solemnitatea, religiozitatea vor caracteriza de multe ori și textele ce alcătuiesc volumul Din crucea pădurii (1955). În general, autorul stilizează poezia populară, versul sunând deseori arghezian: „Mohorât și cu zâmbre la gură/ de-atâta clacă și umblătură/ Mă-ntorceam la miezul nopții din sat/ ca un pui de satană-nțărcat” (Ucigă-l toaca) sau: „Unde mi-am încropit eu culcușul/ A venit și-a stuchit spiridușul/ Că de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
o țiglă de pe acoperiș stătea să se desprindă din locul ei. Dacă i-ar fi căzut în cap, în mod sigur l-ar fi omorât. Julius Zimberlan n-a reușit să mai doarmă trei nopți. Într-altă zi, o dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îi străfulgeră prin
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cuvintele obținute mai sus, pe acela care denumește o floare de primăvară. Povestea Ceciliei Îmi amintesc bine ce vă voi povesti. Parcă s-a întâmplat ieri. Mergeam spre casă, într-o zi de toamnă târzie. Nu ploua, deși atmosfera era mohorâtă și un vânt rece învolbura frunzele uscate de pe trotuar. Eram cu mama . În fața noastră, o mânuță murdară de copil s-a întins către un trecător: - Dă-mi și mie un colț de pâine! Mi-e tare foame! Mult prea grăbit
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
cu trenul special. Stătescu merge cu mine până la Crivina. Spre Câmpina, fără a trece prin Ploiești, acolo întâmpinare. În munți, ceva mai mohorât. Ora 3 sosire în Sinaia. Întâmpinare, școlari, cântece, Te Deum la biserică. Nu e rece, însă e mohorât. Pe munți e zăpadă. Vizitat toate construcțiile. În castel sunt dușumele. Umblat peste tot cu Elisabeta. Cinat cu toții la ora 6½. Seara cu Elisabeta. Ora 8 la șantier, ceva ploaie. Castelul, iluminat bengalez, devine feeric, un mare foc și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
pentru iluminatul electric. Societatea vrea să cedeze totul aici, iar Slade vrea să ducă treaba mai departe. Orele 1½-4 audiențe. Seara scris. Elisabeta bine din nou. Ora 4½ furtună puternică, ploaie torențială. Luni, 12/24 martie În sfârșit vreme ploioasă, mohorât toată ziua. Înainte de amiază Câmpineanu, nu se mai discută despre Domenii și despre construcția Palatului. După-amiază Kretzulescu, care vine de la Petersburg. Ploaie. Seara la teatru cu Elisabeta, până la ora 12, Le petit Marquis. Ploaie. Marți, 13/25 martie Noaptea ploaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
alți vorbeau de război: El făcea parte din miile de anonimi, care au luptat pentru apărarea pământului străbun, iar azi nu-l luase valul setei de viață al profitorilor de război. Am ajuns dimineața la Iași. Orașul avea o înfățișare mohorâtă în ploaia de toamnă. În drumul spre căminul de la Râpa Galbenă am trecut pe străzile murdare. După câteva minute am văzut căminul studențesc, făcut din sudoarea studentului luptător, din banul omului nevoiaș, care se entuziasmase de acest fenomen cu totul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din Universul. I-am cerut iertare, după mai mulți ani, sărmanului N. Zaharia când l-am văzut purtând urmele Încă vineții ale ștreangului cu care se spânzurase de cârligul lămpii și stând acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul lui alăturea de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu biata inima ei sfârtecată de un glonte dintr-o, se pare, contrarietate pe tema, de ne cre zut astăzi, dacă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de redacție ocolind, cu brutalitatea-i profe sională, binețele și tandrețele trimise de departe și la care nu răspundea niciodată, lăsând astfel să apară În revistă doar numai textul cu ceea ce este În el mai puțin trecător [...]. ÎNTR-O SÂMBĂTĂ MOHORÂTĂ DE FEBRUARIE 1924, IEȘISEM cu Cora din redacție ca s-o Însoțesc spre casă când, În dreptul străzii Sărindar, Îmi trecură prin minte insistențele fratelui ei, inginerul, care o Îndemna, după succesul primilor ei pași, să intre acum În marea presă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea către "Illustrisimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 3 Maria și Constantinopolul Haricleea, îngână Maria, fără să ridice ochii de pe carte, te rog...(în grecește) O dimineață mohorâtă de februarie, în iatacul Doamnei Maria de Mangop. Un vânt hain se strecoară șuierând prin meterezele Nebuisei și zgâlțâie obloanele ferestrei ce gem din balamale. Ploaia bate în geam, șiroiește prelung. În căminul placat cu plăci de faianță închipuind zodiacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un gest hotă rât pana de gâscă din mâna secretarului Îngenuncheat și iscăli ac tul pe umărul lui. Apoi făcu semn micului grup de burghezi, chemându-i la sine. Aceștia stătuseră smeriți undeva În fundul sălii, alcă tuind cu hainele lor mohorâte de pânză o pată Întunecată În stră lu cirea plină de culoare a Curții princiare. Cu o pri vire priete noasă și Încurajatoare, prințul Începu să vorbească: — Orașul vostru va fi un oraș al cetățenilor liberi. și, ca semn pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să meargă la nenea Dode. îl găsi pe acesta în bucătăria de jos (cea care nu era pardosită cu scîndură, ci călcai direct pe pămînt), lucrînd la un putinei la bancul acela din lemn. De cum îl văzu, nenea Dode se mohorî puțin și continuă să dea la rindea - fapt ciudat, pentru că, de fiecare dată cînd venea pe la el, lăsa imediat orice lucru și-și dezvelea brațul. Dănuț nu se descurajă și se duse direct să pipăie locul cu pricina. Fu mirat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]