209 matches
-
toamnă Mă urmărește-un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! În casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Și-o chem ca să vadă cum plouă Frunzișul, în târgul ploios. Dar, iată, și-un mort evreiesc... Și plouă, e moină, noroi - În murmure stranii semite M-adaug și eu la convoi. Și nimeni nu știe ce-i asta - M-afund într-o crâșmă să scriu, Sau râd și pornesc înspre casă, Ș-acolo mă-nchid ca-n sicriu. Și mereu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
singur pe poduri de fier solitare, Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept? Hau!... hau!... depărtat sub stele-nghețate... În noaptea grozavă la cine voi bate?... O, vis... o, libertate... Hau!... hau!... depărtat sub stele-nghețate... Nocturnă Stau... și moina cade, apă, glod... Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod - Un bec agonizează, există, nu există, - Un alcoolic trece piața tristă. Orașul doarme ud în umezeala grea. Prin zidurile astea, poate, doarme ea, - Case de fier în
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
oricare altul din sala goală, dar n-am vrut! - este același dintotdeauna. Departe de fereastră. Oricum, de-afară vine puțină lumină, și aceea posomorâtă. La plecarea de acasă, mergând spre stația autobuzului, apoi așteptându-l, mă lăsam picurat de această moină a dimineții. O negură jilavă, de tifon îmbibat în lichide vaporoase. Moină grea și, în același timp, molcomă, precum negura din grădina de la țară, când parcă descopeream în aburii ceții o lume neștiută până atunci. Am refuzat însă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pun degetul? Mi l taie omul cu toporul. Șeful asculta tăcut. Ne făcu din nou semn cu capul. Am ieșit. De-abia ajunserăm la poartă, cînd dînsul apăru cu cererea iscălită în mînă. Toată iarna fusese un moloșag și-o moină. Fulguirea pe care noaptea o așternea, ziua se făcea nevăzută sub tălpi. Pe treisprezece martie, o noapte și o zi s-a abătut peste Dobrina viforniță. Astupate cu nămeți, drumurile și ogrăzile nu se vedeau. De-abia zăreai streșina gardurilor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
deși împreună au 194 de ani. Mie însă, celui pierdut în plimbări lungi sub pălăria-i îngreunată de promoroacă, cine s-ar putea lăuda că mi-ar fi văzut vreodată aburul răsuflării? Duminică, 31 decembrie Anul s-a dus. E moină și ger, exact ca atunci când totul a luat sfârșit, iar viitorul meu a devenit un lanț de amintiri. Mă încăpățânasem să rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra hotelului unde era încartiruit departamentul de presă al candidatului. Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
către ieșire. Toadere! N-ai uitat nimic? - l a întrebat crâșmarul. Știu eu la ce te gândești, bade Prispă. Numai că astăzi nu am nevoie. Poate data viitoare... Cum vrei, Toadere - i-a răspuns crâșmarul nedumerit. Era o zi cu moină. Omătul se înmuiase de-a binelea și mersul era dificil, mai ales pentru Toaibă. Pe la poarta Dochiței se simțea vlăguit deja. S-a oprit. De ce? Nu-i era clar. De oboseală sau... Tocmai își adusese aminte că Dochița i-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Iar ale tale n-au pornit din loc; Poate-ntâlnim în drum o-ncrucișare, Căci timpurile trec și nu se-ntorc. Parcă aud un glas scâncind o doină. Dar asta o părere a rămas; Peste Pământ s-a abătut o moină, Să nu accepți o viață de pripas. Pahar stingher Ce cristal o fi în paharul acesta de neculoarea apelor de munte și de tăria diamantului de rotunjimea brațelor tale și adâncimea ochilor tăi mai adânci decât marea? Oricât aș bea
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
trotuar, un fulger ce nu-i cădea asupra. - Oameni cu stare! Oameni de treabă! spunea cucoana Vera pentru a se consola că Sia și Lică nu-i mai procurau distracția de după-amiază. XVI La Elena Drăgănescu, într-o zi de moină prin februarie, Nory intră cu aerul că e purtătoare de mari noutăți. Elena arăta tocmai lui Mini cărți poștale cu vederi poetice trimise de Maxențiu. Prințul luase deprinderea regulată a acelui "memento" și colecția cu cer albastru și munți albi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Note de primăvară Cristina Oprea moină în amurg - printre-atâtea izvoare tăcerea lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
spune ce să fac. Dacă nu... - Ai dreptate! Te iubesc, nu te îndoi. Voi decide eu ce e de făcut. Afară era primăvară timpurie, și zăpezile se topiseră inundând totul. Vrăbiile se lăsau în bandă să culeagă ceea ce găseau după moină. Un fior de energie trecea prin trupul lui Felix. Într-o seară de la începutul lui martie, Felix stătu până târziu, citind. Auzea alături pași în odaie, zgomot de lucruri mișcate. Apoi totul se potoli și i se păru chiar că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-a restaurantului Havana. La toate noroc va avea, dar să se păzească de ciob, candelă și icoană. Casa neputinței lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case împărătești se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii nu strică prea mult la grădini. Marea înțepenită între liniște, până ce o pasăre neobișnuită își va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se „uita înapoi”, înseamnă că a doua zi va fi vreme bună. Atunci când soba „trage” bine și focul arde cu mult zgomot, înseamnă că face a ger. Când se auzea trenul în gară la Răcăciuni, însemna că timpul este a moină. Când ciorile zboară în grup și sunt gălăgioase, fac a iarnă. Când rândunelele zboară la joasă înălțime, fac a ploaie. Mana și ploile cu piatră erau potolite prin mai multe măsuri luate de către localnici: trasul clopotelor de la biserică, înfigerea unui
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de substantiv etc.) în două versuri succesive are ca efect stilistic crearea unor rime rare și a unor cadențe sonore neobișnuite: Străbatem amurguri / cu crini albi în gură. / Închidem în noi un / sfârșit sub armură. (L. Blaga) Sau: afară era moină, urâtă și o mare,//din totdeauna știută, zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese înalte, cu oameni străini, care nici //nu mă iau în seamă - și, întradevăr, aveam / să văd mai târziu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aveau hojma vedenii cu pădurea de țepe care li s-a ridicat. Gândeau cu toții că trebuiau cât mai degrabă să părăsească aceste ținuturi înspăimântătoare. Într-o zi, păru că vremea începu să țină și cu pașa. Se bucură văzând că moina puse a se înstăpâni. Dar își dădu repede seama că se înșelase amarnic. Marșul lui se transformă într-o enormă capcană. Nimerise într-o vale înmlăștinită cuprinsă între brațe împădurite și peste care se așternu o pâclă deasă. De-a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de substantiv etc.) în două versuri succesive are ca efect stilistic crearea unor rime rare și a unor cadențe sonore neobișnuite: Străbatem amurguri / cu crini albi în gură. / Închidem în noi un / sfârșit sub armură. (L. Blaga) Sau: afară era moină, urâtă și o mare,//din totdeauna știută, zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese înalte, cu oameni străini, care nici //nu mă iau în seamă - și, întradevăr, aveam / să văd mai târziu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se scaldă în colb. Semne de schimbarea vremii Cînd se scoală mîța de pe pat și se trîntește în mijlocul casei îi a moloșag. Dacă mîța se tologește* drept în mijlocul casei e semn că va fi moloșag. Cînd pisica se linge însamnă moină. Cînd e ger și cînele se tăvălește e semn că vremea se va muia. Slăninele din pod dacă încep a lăcrăma e semn că vremea are să se moaie: are să ningă sau are să ploaie. Cînd cînele se dă de-a tăvălugul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cîntă stîrcii, se schimbă vremea: bate vîntul. Cînd stelele par mai mari ca de obicei sau mai apropiate unele de altele. Cînd se încură boii, moinează. Cînd nu-ți arde focul e semn că se încălzește vremea ori face a moină. Cînd ciocîrlanul își lasă ciocul pe spate e semn că va fi moloșag. Semne de stricarea vremii Cînd sfîrșitul soarelui se face în nori. Cînd țîrîiesc vrăbiile. Cînd vin vrăbii și ciocănesc la fereastră, arată vreme rea. Cînd paserile se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lungime (1609, 3 m) minciunoasă - rămășiță de la firele de tors miroi - miri mirtă - mirt mișună - grămadă de spice mîntuș - mihalț; pește mic mîțișor - ramură de salcie înflorită moghilă - movilă molășniță - vreme călduță, cînd se topește zăpada moliftă - molitvă, rugăciune moloșag - moină moroi - strigoi, vîrcolac moșinoi - mușinoi, mușuroi, fur nicar mreajă - unealtă de pescuit murgit - amurg muruială - terci muscă - mustață mică muscă-de-cal - insectă parazită mutătoare - plantă otrăvitoare N natră - urzeala dintre ițe și sul năframă - batistă năjit - nevralgie, durere de măsele năpatcă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mă duce-un gând/ Spre locuințele lacustre". Uneori, sunetul tălăngii se asociază ploii care provoacă nevroze (Plouă), ninsoarea se împreună cu ploaia, copiii sunt galbeni și bolnavi: Și toamna și iarna/ Coboară amândouă/ Și plouă și ninge - / Și ninge și plouă" (Moină). Universul este terifiant, căldura toridă din iulie provoacă descompunere și nevroze: "E miros de cadavre iubito/ Și azi chiar sânul tău e mai lăsat" (Cuptor). Contopirea meteorologică este o formă a angoasei existențiale (Negru). Fiind dominat de o frică sublimă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fiori de nebunie" sentimentalismul ia forma unei anxietăți; 6. Natura sub pecetea forțelor distructive rămâne doar o stare de spirit: a. Anotimpurile obsedante crează stări nevrotice: Și toamna și iarna/ Coboară amândouă/ Și plouă și ninge/ Și ninge și plouă" (Moină) ; b. Apa nu este un simbol al vieții, ci unul care degradează: "Și parcă dorm pe scânduri ude/ În spate mă izbește-un val" (Lacustră); c. Zăpezi apocaliptice acoperă existența umană: "Ninge grozav pe câmp la abator/ Și sânge cald
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de primăvară); 7. Atmosfera de infern din poezia lui Bacovia înspăimântă cu ulițe desfundate, case mărunte, noroi și degradare (Sonet). E un spațiu citadin cu cârciumi pline de disperați (Seară tristă), cu parcuri în descompunere (Decor), singurătate și copii bolnavi (Moină); 8. Iubirea este un sentiment profund și plăcut: a. Iubita este o fecioară palidă, despletită, care cântă la clavir muzică funerară: "Iubita cânta un marș funebru/ Iar eu nedumerit mă mir,/ De ce să cânte un marș funebru..." (Nevroză); b. Iubita
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1899. În localitate se află și trei busturi dedicate lui Mihai Eminescu, George Enescu și Gala Galaction. Aici s-a născut (16 aprilie 1896) poetul suprarealist Tristan Tzara (pseudonim). Et.: n. pers. Moin(e)a, la origine o poreclă de la moină, cu sensul “om moale, molâu, blând”(reamintim că un mare atlet din Cluj se numea Ion Moina )+ suf. -ești. NEGOIEȘTI, sat din comuna Ștefan cel Mare, situat pe cursul inferior al râului Trotuș, la 10 km. de Onești, fiind inițial
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Esprit, Gallimard, Paris, 1964: "Orice tehnică este o tehnică a corpului. Ea figurează și amplifică structura metafizică a cărnii noastre". 48 A se vedea în special, tradus și comentat de Pierre Ryckmans, Shi Tao, Les propos sur la peinture du moine Citrouille amère, Hermann, Paris, 1984. 49 Figură totemică a pieței internaționale începând din anii șaizeci, instalat la New York, galeristul și comerciantul Leo Castelli i-a lansat pe artiștii curentului Pop Art, ai artei conceptuale, ai minimalismului. * Immanuel Kant, Critica facultății
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
astăzi cuvântul garrión, de origine nesigură, care l-a înlocuit pe v. sp. pardal, de origine greacă (párdalos). În sfârșit, fr. moineau „vrabie“ este un cuvânt dialectal din nordul Franței, care are la origine tot pe oiseau „pasăre“, influențat de moine „călugăr“; contaminarea a avut loc pentru că penele de culoare gri ale vrabiei au fost comparate cu îmbrăcămintea unui călugăr. tare Cuvântul românesc tare are sensul de „puternic“, foarte îndepărtat de sensul etimonului său latin talis, care însemna „asemenea, astfel de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fecior de împărat, care se îmbrățișă cu Sfarmă Piatră, despărțindu-se, cu bucurie, de Baba Iarna și de tovarășii ei. Dar Baba Iarna începu să se întremeze, pe unde trecea, prefăcea totul în acoperiș de gheață, la început era o moină, apoi, încet, încet, apărură fulgi albi, lăptoși, care acoperiră întreaga întindere cu o mantie argintie. Zgribuliți, băieții și vârstnicul însoțitor, îndurau vântișorul care se pornise din spatele mănăstirii Sângeap. Ajunseră la Podu de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]