94 matches
-
zdrențărosule! Nu mai ai pe nimeni. Zombo nu ceda, lupta continua. Cei doi se învârteau, fiecare pândea pe celălalt, pentru a-i aplica lovitura definitivă. -Ai să mori de gât cu mine! strigă Zombo. -Asta doar tu s-o crezi, mojicule! a răspuns Uran. Când a văzut Uran că Zombo a obosit, din două mișcări i-a înfipt paloșul în pulpa unui picior și, repetând figura, pe neașteptate i-a înfipt paloșul și-n celălalt picior, astfel că Zombo a căzut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
el, scuturându-i brațul ca să-i atragă atenția. Probabil că omul Îl recunoscuse și părea fericit că un prior Împărtășea cu el emoția serii. Poetul Îl Îngheță, Îndepărtându-i brusc mâna. — Ce-i așa de mare În toată limbuția asta, mojicule? Celălalt nu păru să Îi deslușească tonul insultător. — Lupta Îngerului cu Diavolul! Îi explică el cu același entuziasm. Ca să-l salveze pe om de la iad... Ia te uită! Îl Înșfăcase iarăși de braț. Eliberându-se din nou din strânsoare, Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcut mai bine să se grăbească, Întrucât hemoragia de rumeguș epuiza cu repeziciune obiectul atenției lor. — Vezi cum ispitesc trupul cele șapte Păcate capitale? Numai că cele șapte Virtuți nu le lasă să-l ia pe bietul om! mai exclamă mojicul, care părea să nu piardă nici o replică din aprinsa dispută. — De ce trebuie salvată de la iad păpușa aceea? Întrebă priorul, devenit curios ca urmare a certitudinilor granitice ale interlocutorului său. — Nu pricepi? Și-a mărturisit păcatele, s-a căit! — Și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi oferea o bucată generoasă de măliguță foarte galbenă, iar Gristofor Îi Înghițea bucuros toți „petii” săi. Îl aducea la realitatea, care adesea era destul de cenușie, nenea Ion (așa să-i spui, nu „badi” cum se zice pe aici de către mojicii cei fără de carte, ai Înțeles, Hasmațuchi?! Da, tăticule!), Ionel (cum Îl alinta bunica Ileana), care Îi spunea: Prâsleo! Dacă nu ești cuminte și m-asculți ai să-mi semeni mie, dacă nu ai să ajungi ca Ciulinel! Vrei să-mi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să dai ca un armăsar, nici ochii să ți-i arunci încoace și-ncolo ca balaurul, nici trupul să ți-l frângi, ca pehlivanii când joacă, nici să te vâri într-însul, nici să-ndrăznești la glume cu mâna ca mojicii când se-mbată, c-asemenea urmări te arată de tot prost. 146 Când grăiești și nu te - ascultă, socotește că ești la moară - de aceea nu te aud. 147 Mai bine o piatră s'- arunci într-un noroc, decât un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
argumente. Ești un nesimțit, se adresează un fost ministru partenerului său de dialog la un post de televiziune. Să nu avem iluzia că există domenii în care n-au acces bădăranii. Nu există instituții fără bădărani, nu există elite fără mojici. Bădăranul este omniprezent și, din acest motiv, este acceptat, fie chiar și după o grimasă. Trăim printre oameni, flori, arbori, animale mai puțin evoluate, tramvaie, autobuze și alte chestii care ne țin companie, dar și printre bădărani. În ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
povestioară, concurează la titlul de cel mai "sîlos bădăran". In povestea aceasta bădăranul are casă și poartă, are camere de luat vederi și are și o sapă. Strada Văleni fiind îngustă, unii șoferi încearcă să întoarcă mașina în dreptul porții bădăranului. Mojicul stă la pîndă, apucă sapa și aleargă să-i spargă parbrizul nefericitului. Tu-ți Dumnezeii mă-ti, este proprietate privată, strigă bădăranul. Șoferul rămîne uluit, nu înțelege atacul sălbaticului și, ori scoate manivela, ori o rupe la fugă. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În ecran, vorbind despre „ființa frumoasă a mitocanului”. Cum Costache Olăreanu și celălalt invitat rămas atît de stupefiat Încît i-am uitat și numele au amuțit Într-o jenă reflectorizată, ministrul Culturii s-a lansat nestingherit În aprecieri lucioase la adresa mojicului românesc. Parcă era-n Maidanul cu dragoste. Să fie de la Renaștere, fiindcă dă tulburări pe meninge, să fie de la premoniție, un vis ce i-a spus acolo, chiar În emisiune, printre tuburi de lipici și peruci ispititoare, că Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ușurare. "La ce te-ai așteptat? m-a luat în primire Miron. Să te apere adoratoarele lui Micro-Mistrie? Astea care acceptă să le discipuleze*********** el?" "Nu, ele nu. Dar cei care îl văd cum e, mic de stat și mojic cum n-a mai stat, de ce-au tăcut?" " Fiindcă au păr pe spate, de-aia. E o replică în Teodor Mazilu care ți se potrivește: "Auzi, eu i-am dat o palmă și tot el zice că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gătită de Catarinella cu ou, molură sau mentă, ca să simtă răsuflarea lui taică-său ce se-ntoarce de pe-o parte pe alta de oboseală... O închipuire, dar caldă, comodă, din care de-atâtea ori a prins puteri să îndure mojicii fără motiv și groaznice nedreptăți. La flăcăruia candelei cu ulei îl citea pe sf. Alberto, din când în când se oprea trecându-și arătătorul de la mâna dreapta peste sprâncene, asculta ecoul amintirilor de-acasă și dădea frâu liber închipuirii. Era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
2). Autorul se referă la Erostrat, incendiatorul templului din Efes al zeiței. Nebun de invidie, acesta a comis un gest iresponsabil, de ins care nu recunoaște operele culturii și civilizației. La Anton Pann, profesorul de „hristoitie”, „barbar” înseamnă needucat, impertinent, mojic: „Barbară iar însușire/ Este, cu desăvîrșire,/ Și urîcioasă urmare/ Celor de nobilă stare,/ Cînd va dormi oarecine,/ Să te plimbi, să nu șezi bine,/ Sau să-ncepi să faci vorbire/ Și să stai în sfătuire,/ Să nu dai omului ticnă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
3 : „Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!” condamnarea despotismului și a împrumuturilor străine, care alterează fondul ancestral și accentuează oprimarea supușilor săraci; r. 21 : „ce nevoie mare este să înțelegi tu, mojicule?” superioritatea falsă pe care și-o asumă boierii în fața țăranilor, atitudine ce le-ar permite autoritatea supremă asupra lor; 83 p. 50, r. 10 12 : „Decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai bine un țăran cu un car
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
lui Caragiale, Cioculescu concede că scrisorile lui împrumută o ținută aleasă (ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la N. Gane " Ieri am dejunat la Grand-Hotel cu scîrnăvia, cu Liki Ganef" sau ministrul destituit Bădărău "L-au regulat boierii pe mojic"), pentru a termina apoteotic ("Omul e mai interesant și mai nepătruns decît opera") ceea ce ar fi putut nemulțumi pe doi mari contemporani ai lui Caragiale: Maiorescu (" Dacă n-am cunoaște niciodată omul dintr-un scriitor ce minunat lucru ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
peste care mâna să nu treacă-o dată, și Înc-o dată”, pentru a constata În final că „munca este o comoară!”. Capcană: Să adopți o atitudine de renunțare disprețuitoare pentru a-ți camufla neputința: „Sunt prea verzi, buni doar pentru mojici”, spunea vulpoiul lui La Fontaine, vorbind despre strugurii la care nu putea să ajungă. Trigon sau sextil Dispoziție: Îndreptată spre acțiunea constructivă. Mai perseverent decât de obicei, individul dă dovadă de răbdare, rezistență și luciditate, Își fixează obiective pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
La 1848 nu vede decât hoțomani și țigani ridicați contra "ristocraților". Totul e zugrăvit în culori de carnaval, care prilejuiesc unele versuri de un mare umor ingenuu: Unde scăpare? Cine te-aude, În care parte te poți ascunde? Căci toți mojicii și toți țiganii, Și împreună toți hoțomanii, Din țări străine fugiți aicea, Cu izgonire, căci făcea pricea, Aceste cete împreunate Și supt obraze chip mai semnate Din boierime, din negoțime, I preoțime, călugărime, I dăscălime, profesorime, I ciocoime, și calicime
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fost brutal trezit la realitate. �n Camer? , �ntreruperile constituiau mai cur�nd o regul? dec�ț excep? îi, iar cea mai mare parte dintre ele nu prea erau respectuoase. Expresii insult? toare �i erau aruncate direct �n fă?? lui Iorga, cum ar fi �Ocna? �, �Mojic� sau pur ? i simplu, datorit? firii p? tima? e a lui Iorga, �epileptic�, fiind sf? tuit s? �aleag? �ntre casă de nebuni ? i temni?? �62. Unii politicieni (de exemplu, Cuza) agreau o asemenea atmosfer?; Cuza se sim? ea bine, deoarece avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ne dumirim și noi; căci eu, unul, drept să vă spun, nu pricep nimica, păcatele mele ! Un oarecare boier Întâmpină atunci pe moș Ion Roată, zicându-i cu glas poruncitor și răutăcios: Dar ce nevoie mare este să Înțelegi tu, mojicule ?[...] Auzi obrăznicie ! Tu... cu optzeci de mii de fălci de moșie, și el un ghiorlan c-un petic de pământ, și uite ce gură face alăturea de mine !... Moș Ion Roată, simțindu-se lovit până În suflet, răspunde atunci cu glas
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Un croitor, șir: un tăietor de piatră sau un pictor n-ar fi putut să-l facă-așa de rău, chiar dacă n-ar fi stat mai mult de două ore la lucru. CORNWALL: Dar spune, cum ajunserăți la ceartă? OSWALD: Mojicul ast bătrîn, șir, cărui viața i-am cruțat-o pentru barba-i sura... KENT: Tu X, fecior de tîrfa, litera fără de noima! Milord, dacă-mi dați voie,-am să-l calc în picioare pe ticălosul into mortar and daub the
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
desigur, avea farmec și eleganță, dar se potrivea cu mârlănia din viața publică de la noi precum nuca în perete! Mie îmi plăcea foarte mult nu pentru eficiența sa politică foarte discutabilă, ci pentru că făcea contrapunct cu toți derbedeii, mârlanii și mojicii care au invadat spațiul public imediat după ce-a sărit capacul de pe cazanul sub presiune, în decembrie 1989. La alegerile din 1990, cu inima, l-aș fi votat, tocmai din cauza acestui efect de contrast, dar l-am votat, până la urmă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]