151 matches
-
e mort cu totul. Doi poponari. Încearcă să-și calmeze respirația precipitată. Ceva nu e în regulă. Nu păreau a fi ibovnici. Unul dintre ei avea hainele în ordine. Exhibiționiști atunci? Dar cum să-și permită niște servitori o asemenea mojicie față de gazda stăpânilor? Greu de crezut să nu fi aflat că pedeapsa pentru o asemenea faptă este cru cificarea. Atunci cine? Se uită în față la ferestrele sălii de lectură. Pe o zi senină și calmă ca cea de azi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tâmplele. Dă din cap cu un sughiț de plâns. Antonia e singura ei prietenă. Singura confidentă. Știe tot ce-a înghițit și mai înghite încă de la Gallus. Blestemată fie ziua în care l-a cunoscut! E în stare de orice mojicie ca să arate că e o ușuratică. Doar fiindcă egoul său nu acceptă că inima ei a fost dată pentru totdeauna altuia. Unei umbre, e drept. Dar fără această amintire n ar putea trăi. Ca să umple tăcerea care începe să devină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cârciumă, iar seara, când se Întorceau acasă pe șapte cărări, poposeau și pe la gardul de uluci al Mașei. „Hei, femeie, o strigau ei, clătinându-se, ce zici, o facem lată sau n-o facem?!“ Mașa Își ieșea din pepeni. La mojicie trebuia răspuns cu mojicie, astfel că, Îngroșându-și glasul și călcându-și peste inimă, Mașa striga: „S-o faci lată cu cine te-a adus pe lume ca să arzi gazul de pomană și să tai frunză la câini... Mama voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Întorceau acasă pe șapte cărări, poposeau și pe la gardul de uluci al Mașei. „Hei, femeie, o strigau ei, clătinându-se, ce zici, o facem lată sau n-o facem?!“ Mașa Își ieșea din pepeni. La mojicie trebuia răspuns cu mojicie, astfel că, Îngroșându-și glasul și călcându-și peste inimă, Mașa striga: „S-o faci lată cu cine te-a adus pe lume ca să arzi gazul de pomană și să tai frunză la câini... Mama voastră de nenorociți! Nu degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la mine omule. Te poți socoti norocos, eu sunt prietenul tău. În situații similare, mulți vor fi dornici să ofere dublu ori poate triplu Însă nu sunt În posesia unei relații la nivelul tău...! Ai Încredere, eu nu glumesc...!” Îndrăzneala, mojicia acestui individ fără scrupule, Îl indignă. O fracțiune de secundă văzu negru În fața ochilor, in timp ce pământul Îi aluneca de sub picioare! Îl văzu pe Mingoti amplificat În imagini diforme iar tarabele negustorilor luase forme bizare. Creerul său refuza să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu voia să se așeze: că mă socotea deja prea bătrân ca să mai cedez locul. Mă înțelegi? Nu mai am nici măcar dreptul să cedez în autobuz locul unei femei, atât sunt de bătrân că mi se iartă totul, până și mojiciile! Și așa m-am și simțit, dintr-o dată bătrân, bătrân ca un dinozaur din pleistocen. Asta e! S-a rupt ceva în mine. Te duci tu pe terasă și-mi povestești ce-ai văzut...” Am mai fost, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bătăuși. La ce te gândești? - La ce spui. Ce e de făcut? Care-i calea? - Calea e-n voi, în voi toți, dar vor mai trece încă zeci de ani pân-atunci. Mai e ceva: Medicul era evreu; se strigaseră mojicii rasiale, îl loveau, toate astea în chiar văzul Parchetului prin fața clădirii căruia trecuseră. Nu mai aveau teamă de nimic. Ei erau chemați să instaureze teama. A fost adus în tribunal cu cămașa ruptă, pătată de sânge. După un sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
strigă de dincolo Lina. . . . După ce respectă tăcerea, solemnă ca lespedea unei cripte, în care ar fi fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor, deasupra tuturor grijilor pământești, subînțeles cheltuielile respective, sub masca științei pure, practică parazitismul și tirania! . . . Am găsit pe Lina cu ochii roșii și năucă . Credeam că Rim e pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
exmatriculată chiar în pragul absolvirii. Făcea și ea parte din cercul tânărului profesor Vancea. Viitorul personaj Tolea era deja un personaj. Păi, cum! Păi, cum! Profesorul scotea pe nări flăcări și ghirlande, își perfecționa acrobațiile, glumele în doi peri, calambururile, mojiciile simpatice, poantele neglijente, arogante. O întâlnise cândva pe stradă, ce faci Irina, parcă așa te cheamă, chiar așa dom’ profesor, nu bănuiam că îmi rețineți numele. Domnișoara aproape arhitectă Irina Ira îl urmase câțiva pași, destui, pe o stradă la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fardată violent. Flutura amenințător o mare poșetă neagră, lucioasă. — Ce-aveți de gând cu mine? Iarăși opt ani de așteptare? Fugăreală, opt ani, de la un ghișeu la altul? O să mai accept opt ani, așa credeți? Așa credeți, claponilor, așa credeți? Mojicia la care mă supuneți, minciunile, lipsa de stimă, lipsa voastră de bună creștere, fustangiilor? Până când, samsarilor, spuneți, până când? Vocea groasă, puternică, încă nu-și atinsese amploarea extremă. — Cum vă numiți? îndrăzni sec Marga, aplecându-se spre celălalt capăt al mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Început să te cicălească, nu? Dacă ai parte de un judecător ca lumea, o să te alegi probabil cu o sentință cu suspendare. — Trec eu pe la tine când am isprăvit. — Dar eu... N-am apucat să termin, căci Închisese deja. Ce mojicie. O vreme, am stat Îmbufnată, apoi m-am dus sus și m-am Îmbrăcat. Nu m-am văzut niciodată ca genul de persoană care să invite ofițeri de poliție la masă. „Vă rog, intrați, d-le sergent. Doriți un aperitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Tânărul Iuga protestă că nu poate să nu se odihnească măcar câteva minute, fără să mai puie cât s-ar mâhni bătrânul. ― Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina dacă-ți trece prin minte să faci asemenea mojicie! observă batjocoritor Nadina, adăugând apoi simplu: Aideți înlăuntru!... Jenny dragă, te rog!... Raul! În hol ardeau lămpile și era călduț, iar dulceața aștepta oaspeții. Curând apăru și bătrânul Iuga, care îmbrățișă foarte afectuos pe Nadina: ― În sfârșit, am mai pus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aburi de vinuri grele. Ochii lucesc. Lumina albă tremură pe fețele obosite. Glasurile bâjbâie distrate... În trăsură, îmbondorită în blană, Nadina spuse bucuroasă: ― Bine c-au început și Bucureștii să devie oraș mai civilizat, nu tot mititei, și lăutari, și mojicie!... Nu-i așa, Grig? ― Da, sigur! ― Și șansonetistul foarte interesant! adăugă ea după o pauză. Ai văzut că numai mie mi-a cîntat? Grigore o simțea lângă dânsul, fericită și caldă. Zise cu o voce avidă și supusă: ― Tu ești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de rău de clanță, lighioana bătrână, n-a deschis pliscu ! Așa c-am rămas tot în cojmelia asta, să mă chinui la bătrânețe cu lemnele și cu cărbunii, și iarnă-vară, du-te-n fundu curții și stai și-nghite toate mojiciile la moapsa de proprietăreasă... La scârba... Lasă, madam Delcă, lasă ! Ai rămas că așa au fost vremurile, dar așa a fost și soarta. Eu cred, draga mea, ți-am mai spus și adineaori, că fiecare om are o soartă. Câți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te mai canonești cu ea ? C-așa și noi : să fi avut copii, poate-am fi pus ban peste ban, ne-am fi gândit că are cui să rămâie și n-am mai sta azi în cojmelie, să-ndur toate mojiciile lu Moapsa și să mă duc, una-două, pe frig, până în fundu curții. Așa s-o fi gândit și madam Ioaniu... Că, să stai la bloc, am văzut io la cumnată mea, e raiu pe pământ, nu alta... — Poate să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se arătase demn, dar politicos. Mutarea lui la București, prin stăruința Linei, era încă lucru proaspăt. Primise prima cerere de împrumut destul de bine. Apoi, treptat, se arătase mai anevoios; luase obiceiul nesuferit al predicilor, apoi ajunsese la refuz și la mojicie. Rim maltrata pe Lina din cauza lui Lică, care tot pe Lina o maltrata; ea nu se putea apăra, de nici unul. Dezgustat repede de orice ocupație, Lică neglijase curmei comisionul de la Galați. Cum nu se putuse deprinde cu regimul conjugal, duduia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fiecare boxă Ada se oprea hotărâtă să găsească un cusur, orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îngrijorare. Nu-i atribuia alte motive. Credea că numai o aventură 1-a putut reține: se întreba care și de ce lipsește mai mult ca altă dată. Necazul ei venei! din dragoste pentru Lică și se exprima prin înrăire și prin mojicie. Lina era prima ei victimă. Sia, care era cu Lina de obicei îndărătnică, acum făcea dinadins tot ce putea ca s-o supere. Lina avea un suflet miezos și puhav ca pâinea moale, dar avea și micile ei manii inofensive
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rău chiar decât al deținuților. Cel puțin, p'ăia nu-i făcea nimeni cuconițe sau burghezi, reacționari sau antiromâni. Era normal să vreau, deci, să-mi apăr copiii, să-i feresc, dacă pot, măcar de o parte din asperitățile și mojiciile ce li se pregăteau. Asta l-a entuziasmat de-a dreptul pe Stupariu, l-a făcut să rostească, așa, ca la ședință, niște cuvinte mari, doar de dragul de a se auzi vorbind... Este adevărat că am fost pe șantier, că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă în vitrina șifonierului. ― Mda... ― Domnul Raul Ionescu? ― Greșeală! ― Încă o greșeală ești pe cale să comiți dumneata! ― La revedere. Melania Lupu formă încă o dată numărul. ― Te avertizez, domnule inginer, că la a doua mojicie... ― Cum îți permiți?! ― Pentru un individ care a furat un bloc de 12 etaje și este căutat intens de Miliție, întrebarea mi se parc ridicolă. ― Miroase a șantaj. Cît? Bătrâna râse sec: ― Lamentabil! Unde-ți e fantezia, băiete? Păreai mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi bombardat la infinit cu aceste ritmuri, fără să înceapă să cedeze și să se atrofieze. Prin urmare am căutat și am închis întrerupătorul care controla muzica. Această acțiune a mea a provocat un urlet puternic de proteste, de o mojicie sfidătoare, din partea întregului colectiv de muncitori și toți au început să mă privească cu ochi dușmănoși. Așa că am dat din nou drumul la muzică, cu un zâmbet larg și fluturând prietenos din mână, într-o încercare de a recunoaște că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu putere. O, Doamne. Ce naiba fac? E prea tîrziu acum? Pot să mă prefac că nu sînt aici? Sigur că nu. Ellie Black sau Ellie Cooper sau Ellie Vampa e mult prea politicoasă, prea de treabă ca să facă o asemenea mojicie și Îi e mult prea frică să n-o urască cineva ca să se comporte astfel. O pornesc spre ușă, fiecare pas pe care-l fac pe coridor pecetluindu-mi soarta. O privire trecătoare aruncată spre oglindă Îmi confirmă ce știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
roșu pe aici. Acolo de unde vin eu se zice că femeile cu părul roșu sunt concepute în timp ce mamele lor sunt la menstruație. Așa de înapoiați sunt oamenii în nord. Bilha a izbucnit într-un râs zgomotos la auzul unei așa mojicii din partea unei străine. Asta a părut să-i facă plăcere musafirei noastre, pentru că s-a întors spre Bilha și s-a prezentat: - Mă cheamă Werenro și o slujesc pe Bunica. Și și-a dat părul pe spate ca să vedem cercelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să scapi de ea. Pentru că a rezistat avansurilor tale. De-asta! Din cauza frustrării, Hugo a început să scrâșnească din dinți. Să fi spus adevărul - că mai repede i-ar fi făcut avansuri sexuale lui Gary, pictorul - ar fi fost o mojicie. Nu asta s-a întâmplat, a protestat el. Te rog, draga mea. Trebuie să mă crezi. Scrâșnetul taxiului care se apropia se auzea din josul drumului. Câteva secunde mai târziu, luminile farurilor au pătruns prin fereastră. Asistenta Harris s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe fiul său, și sărmanul cismar simțea cum i se frânge inima. Ar fi vrut să ia la goană haita aceea de javre puturoase, dar munca lui depindea de oamenii din sat și, printre altele, nu-i stătea în caracter mojicia. Își ascundea bine ceea ce simțea dând găuri și mai abitir cu sula, fără să piardă însă nimic din ceea ce sporovăiau. Era cât se poate de adevărat. Giandomenico lipsise de-acasă aproape trei zile, dar el știa că nu făcuse vreun
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]