289 matches
-
Autorului Au tăcut de mult păsările ori au plecat în țară păsărilor călătoare... Nu se mai aud triluri nici zgomot de aripi sub soare... E liniste-n cer, e tăcere în noi nici lacrima ploii nu-și mai cânta tristețea. Molatice umbre se-adună-puhoi!- pe-aleile toamnei și-alene, surâd înghețat către soare și nori... Referință Bibliografica: De toamnă... Cora Dimitriu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile
DE TOAMNĂ... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368716_a_370045]
-
ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
epoca sa în Artă:” Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; / Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme,pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă ... somnu-i cald, molatic, lin.”( Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum:”Dar nu vine ... Singuratic/ În zadar suspin și sufătr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr. “(Lacul ).Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CUM NOI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eu te-am păstrat pe tine în inimă Înaltă, molatică, sfioasă, Ca să-mi aduci izvorul în fântânile Atât de înnămolite de nisipul așteptării. O înălțare de miresme în aer, O reprimare de neliniști în galop de cai, Pe câmpul cu arbuști brodați de ninsori, Acoperă singurătatea cu pietrele râului, Peste
CUM NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361880_a_363209]
-
o vreme, tot plânge toamnă rece, și-n suflet ne scornește fiorduri, vântul sec. De-aș mai simți căldură șerpuind prin vene, și pacea minții coborând spre cord, și numai o scânteie inima ta să-mi deie, aș arde ba molatic, ba pâlpâind a joc. Citește mai mult Eu ți-aș aprinde focul,iubitule, dar vezi...amnaru-i ud, iar frunzelede ploaie îmbibate,pe jarul verii, de-o vreme,tot plânge toamnă rece,și-n suflet ne scorneștefiorduri, vântul sec.De-aș
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
pe jarul verii, de-o vreme,tot plânge toamnă rece,și-n suflet ne scorneștefiorduri, vântul sec.De-aș mai simți căldurașerpuind prin vene,și pacea mințiicoborând spre cord,și numai o scânteieinima ta să-mi deie,aș arde ba molatic,ba pâlpâind a joc.... VI. CUVÂNTULUI, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 837 din 16 aprilie 2013. În seara asta, prin glasul cristalin de ghiocel voi limpezi puștiul, acel înveliș greoi pe care iarnă l-a așternut că pe
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
Limba mea-nu va pieri Că va da mereu de știre A românului simțire. Seri uitate Pe un pisc de seri uitate, Ce pătrunde -n noi feeric, Nopțile -s acum uitate... În delirul periferic. Ticăie cu sârg credința, Care sună cam molatic, Ce pe însuși neputința... O transformă -n fantomatic. De păreri aberative... Se -nvârte-o păpădie... Negăsind alternative, Zburdă-ntruna pe câmpie. Viața poartă văluri negre, Mai avem un singur dor Lăsat fără acoperire, Ajunge nesimțitor. Între mine stă putința... Și delirul
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
Sisoe tebeul, ucenicului său: Spune-mi ce vezi la mine și eu îți voi spune ce văd la tine. I-a zis lui ucenicul: Tu ești bun la minte, dar aspru puțin. I-a zis bătrânul: Tu ești bun, dar molatic la minte. - Se spunea despre avva Sisoe tebeul, că nu mănâncă pâine. Și la praznicul Paștilor, i-au făcut lui metanie frații ca să mănânce cu ei și răspunzând, le-a zis: una am să fac: sau pâine am să mănânc
SFANTUL SISOE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365341_a_366670]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 991 din 17 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ochii mei scăpați de plânsul ploii ocolind numele somnului greu se bucură de soare privind păsările cum se îndepărtează. De mă voi desprinde de aburul molatic al vremii, se vor limpezi zorile scuturându-se peste întinderile coapte ale grâului, punând sub pași drumurile până voi da de orașul dintre dealurile căzute-n extaz. Acolo mă voi alcătui din litere coapte în clipele învățate, să-mi scriu
DE MĂ VOI DESPRINDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365061_a_366390]
-
mi-e alb / și nu pot să-l aud, / dar ochii mi-s înalți / până la cer / și nu pot să-i ating,/ și nu pot să le plâng eu menirea, / Ca sunetul de bucium aș striga) Cuvintele au o curgere molatică, revărsându-se în albia alchimică, cu infinite reprezentări în conștiința estetică. Aplecat „peste umărul înserării”, contemplă, fără a aluneca în apele tulburi ale disperării... cum „drumul vieții trece prin mine”, căutând pretutindeni „trupul adevărat al apei/ căci din materie s-
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TÂRG Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1026 din 22 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului târg Un ceas molatic poate ți-aș aduce ca să se miște ca omul acela din povestea cu posmagii sau poate, obosit de atâta ședere-ntr-un loc să doarmă adânc. În fond, de ce-ar trebui unul moale? Oricum nu ne putem așeza cu
TÂRG de LEONID IACOB în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352305_a_353634]
-
o vreme, tot plânge toamna rece, și-n suflet ne scornește fiorduri, vântul sec. De-aș mai simți căldura șerpuind prin vene, și pacea minții coborând spre cord, și numai o scânteie inima ta să-mi deie, aș arde ba molatic, ba pâlpâind a joc. Referință Bibliografică: Melancolie înfrigurată / Adriana Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Adriana Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MELANCOLIE ÎNFRIGURATĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352366_a_353695]
-
Acasa > Stihuri > Momente > MĂ ÎNTUNEC Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1016 din 12 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Furtună e-n gânduri, furtună în minte Iar puntea răbdării se clatină sumbră Când codrul din suflet - molatică umbră - Se-ndoaie cucernic și plânge cuminte. Cu frunze de-aramă acoperă ochii Pictând nostalgia pe umărul serii, Regrete sculptează în lacrima verii Și poartă, azi, trena tomnaticei rochii. În lanțuri mă prinde, pribeagă, o ploaie, Pe trupu-mi își lasă
MĂ ÎNTUNEC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352429_a_353758]
-
stil cipriot. Și pentru că ne era foame, ne-am înțeles din priviri cu fiica mea și ne-am așezat, fără a sta mult pe gânduri, la o masă de unde puteam să admirăm superba panoramă. Apusul de soare, prin contopirea lui molatică în undele liniștite ale întinderilor albastre ne-a surprins răsfoind meniul bogat al localului și întrebându-ne, una pe cealaltă: „ce-o fi, oare, keftedes, dar kolokassi? Oh, sheftalia? Nu, mai bine câte-o porție sănătoasă de pork chops cu
LARNACA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356220_a_357549]
-
din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubito, trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi ce vor să ți-l strângă ca-ntr-un clește de iubire și de dor și la fel ca în poveste să rămâi pân-ai să mori
IUBITO, TRUPULUI TĂU... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356490_a_357819]
-
trupul mamei sale când o alăpta. A întins brațele să învăluie sânii plini cu mâinile ei micuțe și a început să gângurească fericită în legănatul plăcut al luminii ce o purta spre înălțimi. S-a desprins mai apoi cu gesturi molatice, pentru a pluti singură, în ritm de vals, pe muzica îngerească ce izvora parcă din trupul ei și zâmbea fericită stelelor de care se apropia dansând. Creștea pe măsură ce se înălța și își privea rochițele dantelate cum își fluturau poalele atingând
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
străvechiul gorgan. Ar fi fost însă prea lesnicios și prea ieftin să mă opresc la o soluție atît de comună. Și poemul n-ar fi avut tensiune, șarm, zvîc. Reluînd versul doi, am renunțat la legănîndu-se (prea lung și prea molatic) și am introdus căderea - cad legănat - fără să pierd balansul. Și, brusc, mi-a venit ideea de a transfigura legănarea. Acum puteam să găsesc o altă modalitate, construită cu gerunziul, a căderii și să spun un lucru de departe mai
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]
-
E toamnă și plâng... E toamnă și plâng după toamnă de ieri Pe când eram tinereții crăiasa, Cu sufletul meu doritor de plăceri Iubirii-mplinite veșnic mireasă. Focuri arzând buzele tale Pe obraji șiroindu-mi în ploi Mâinile rotunjind cu fervoare Albul molatic al sânilor goi. File de carte, ani de poveste Frunze-s ce azi cad pe cărări Numai iubirea încă mai crește Și-n zbor nesfârșit de cocori, Clipe ce vin tot iubire rodesc Doar toamnele mele de-o vreme descresc
E TOAMNĂ ŞI PLÂNG de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355713_a_357042]
-
am ascultat-o până a dat să treacă la o altă melodie. Mergea legănându-se în ritmul cântecului, agățată la fiecare trei-patru pași de câte o crenguță pe care o îndoia ușor, ca într-o mângâiere, ori trăgând cu gesturi molatice, absente, câte un fir de iarbă ce se unduia leneș sub spicul bogat. Era parcă mai frumușică decât o observasem până în acel moment. Purta o băsmăluță legată ștrengărește sub bărbie, cu bluzița răsfrântă neglijent aproape până la brâu și cu o
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
un moment dat, un crâmpei dintr-o amintire la care ținea foarte mult. - S-a întâmplat doar la câteva săptămâni după întâlnirea cu Iustin la munte. Ți-aduci aminte? Întinzând gelul de duș peste coapse și pântec, cu gesturi tandre, molatice, repetate de câteva ori ca într-un ritual numai de ea cunoscut, ruptă de lumea din afara ei și de liniștea acestei încăperi, începu să dialogheze cu sine, așa cum obișnuia să facă de când locuia singură în acel apartament. - Vai, ce speriată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
Michelin. Drept e, provincia l’Auverngne din centrul Franței nu e la marginea lumii, iar Clermont-Ferrand e un nod de trafic aerian deloc neglijabil, Michelin-ul fiind patronul industrial al orașului, asigurându-i faimă și prosperitate. Totuși, în ciuda peisajului cu dealuri molatice și a edificiilor din vechiul oraș ce predispun la visare, precum zonele similare din Brașovul ori Sibiul nostru, vorba străină îți aduce aminte tot timpul că ești departe de casă. Cel puțin, așa îi spunea fata când se auzeau. Vorbeau
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
adevarat. Aurel tăcea dar în sinea lui,durerea urlă asemeni unei furtuni ce amenință să-i distrugă realitatea și dorind să aibă un punct de sprijin,o îmbrățișa pe Maria sperând că o va vindeca cu trupul său în timp ce ea,molatica fiind se lasă îmbrățișată fiind cuprinsă de un val de lacrimi ce se încăpățânau să se agațe de frumoasele ei gene. Și continuând să stea îmbrățișați,se întinseră în pat ștergandu-și lacrimile cu sărutări ușoare. -Ști,mi-a fost atât
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură Peste-al zilei murmur se rotește cerul Cu inima mută furi un zâmbet sacru Degetele tale animă misterul Fantomind molatic un dor-simulacru Pură și păgână inima ta cere O iubire sfântă în nuanțe suple Numai Cerul Însuși știe a ta vrere Și de bucurie de stele se umple Referință Bibliografică: Magnolim Parisul / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MAGNOLIM PARISUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354514_a_355843]
-
pe fotoliu, lejer, cu ochii închiși, a încercat să ațipească, dar somnul nu se prindea de el. Stresul unei zile încărcate de evenimente își pusese amprenta asupra lui, așa încât se lăsă pradă acelei stări în care geana somnului îl ademenea molatic. Aflat la cumpăna dintre somn și veghe, doctorul Eugen Tomescu revedea, așa cum obișnuia la finalul zilelor încărcate, filmul acelei zile, lăsând să se deruleze toate imaginile legate de locuri, persoane și conversații, încercând cu maxim de efort să sistematizeze și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
pantalonii ca să vă pupăm un pic în cur? Trăsura se pusese în mișcare, legănându-se pe arcuri, în timp ce roțile îi uruiau ușor pe pavaj, apoi, părăsind piațeta gării și ajungând pe asfalt, prinsese să alunece lin, nemaiauzindu-se decât țăcănitul molatic al potcoavelor calului. Mă mirase faptul că vizitiul se abătuse destul de mult de la drumul cel mai scurt spre destinația pe care i-o indicasem. S-a interzis circulația vehiculelor pe strada principală, domnule, găsise de cuviință el să-mi explice
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]