978 matches
-
neștiinței, Voluptățile ei din prefața biruinței Tainicelor tăceri ce nu se vor ști, Si, respirațiile minți vor pârjoli.. Tăceri adânci ce nu se vor explorate, De minți ordonate a fi cunoscute, Vibrând după un calm aparent, După o mină de molcom absent. Dor mai aprig decât de tăcerea calmă, Nu-i nici orânduirea luată de-a valma, Calmul împingând la a vieții acțiune, Ce fi împlinind fenotipul prin orânduire. Referință Bibliografică: Tăceri ce dor.. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
să nu te aliniez te desenez pe o filă curgătoare atunci când într-o zi de martie cerul a lăsat soarele să clipească larg din ochiul de vis al copilei cu ochii din cărbunele primit după ce crucea cuvântului dintâi a ars molcom în trupul ei obosit de așteptări nu o număra nu o alinia învață-i dansul și cântul și stagnarea între a fi și a pleca sămânță în gluga de pământ a primăverii Anne Marie Bejliu, 7 martie 2015 Referință Bibliografică
NUMĂRARE ALINIERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377254_a_378583]
-
Ramona de cel zootehnic, sub directa subordine a inginerului șef Tudor Șes, om la vreo treizeci și cinci de ani, venit în comună prin transfer politic de undeva de prin Ardeal, lucru ce se vedea și după accentul său și vorba lui molcomă. El era de profesie agronom, iar soției sale i s-a oferit post de profesoară de rusă și geografie în cadrul școlii generale, fără a se ști prea bine ce pregătire avea. În zootehnie lucra și Săndica, o tânără tehniciană care
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
altfel) al "ness"-ului, ci își procura din farmacii diverse energizante. Experiența de atunci, cred c-ar califica-o drept un redutabil expert în orice brigadă antidrog. Astăzi, nu cunosc pe nimeni care să nu-și înceapă ziua cu sorbitul molcom al cafelei. Pentru mulți, acel moment e unul de socializare și de stabilire a priorităților zilei. Pentru mine, e mai degrabă un interval al singurătății. Dacă sunt acasă, mă retrag în camera cu cărți, deschid computerul și citesc, pe jumătate
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
toate fluidele corporale și dejecțiile imaginabile intrau în tabloul general și personal. Căminul lui Andrei Doboș, dimpotrivă, pare un mic paradis. Nu este un loc al singurătății "colective", dramatice, un cadru constrângător și respingător în aceeași măsură. Aici colegii discută molcom, beau gospodărește și se tachinează blând. Lobonțiu începe să zică ceva, Carmen are niște "pantaloni de pijama mișto/ așa nu-știu-cum/ plinuțo-delicați cu picățele", iar Filip, Derevlean și omul nostru stau "ca - hă hă hă - boii/ lângă cafele". Filip e "cel
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
-mi bătea, albastră. Trecutul mi-l aduc aminte vag, / Pe lavița de lemn cu iz de mintă, / Torcea, în murmur lung, pisoiul drag / Și mă privea cu ochii galbeni țintă. Eram un prunc atunci; cînta bunica / Un cîntec vechi și molcom, ce mă tem / că n-am să-l mai aud... Pe cînd pisica / Sărea ca un mic tigru pe un ghem.// Bunica astăzi nu mai e; bunicul, / din blana mîței moale și fudulă, / Căciulă și-a făcut. Estimp, nimicul / Se-
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
în Câmp: "Un singuratec pom stă înapoia/ Unei tristeți căzute ca o floare/ Pe lebedele zilei migratoare,/ În abur risipit mărunt de Goya.// Amiaza stearpă crește cu nevoia/ De aure pure, văduve de soare,/ Visând picioare leneșe'n izvoare,/ De molcome ce sunt, în toată voia." Aparență de palindrom, chiar dacă nu e de-adevărat. De altfel, o armonie bizară, greu de explicat, salvează această întîlnire de versuri banale ("tristeți căzute ca o floare") și, dimpotrivă, prea încărcate. Dincolo de șovăielile construcției, e
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
nedrept în umbră. Cartea cea nouă a lui Leon-Iosif Grapini dintr-o astfel de frustrare s-a ivit („stârnit de finalurile incitante, ambigui, suspendate, mi-am imaginat altele, diferite”), la care se adaugă o anume poftă de joc al Puterii, molcomă, de ardelean serios, dar și încercarea puterilor pe stiluri străine. Horia Gârbea, care escortează volumul, se recunoaște și el ispitit când și când de un asemenea experiment. Fiecare proză-pretext a fost mai întâi o preferință de cititor, o iubire. Intervine
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
de sus. Este un bun moderator, dar, pe zi ce trece, din ce În ce mai plin de sine. Îmi amintesc de o Întâlnire Între domnul Gușă și domnul Paller În acest show. Un adevărat scandal. Domnul Paller a Îndrăznit să spună, cu glas molcom și plin de bun simț, niște adevăruri supărătoare pentru Domnul Gușă și pentru conducerea actuală. Atât i-a trebuit. Domnul Gușă l-a făcut albie de porci și nu deajuns: a sărit și moderatorul cu gura. Și l-au spurcat
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
albe, de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
meaua licărea roșiatic în asfințit, cu luciri care aminteau că prin corpul bradului acum încremenit pe sub mobile pulsase, nu demult, rășină. Chipurile lor, aurii ca turtițele lui Ivan din cuptor, îi dăduseră, la început, o stare de bine, de apartenență molcomă la realitatea lui domestică. Le ghicea zâmbetele de a doua zi dimineață, degetele lui Dominique străduindu-se neîndemânatic să cârpească o pereche de ciorapi de lână, Alioșa mușcând dintr-o gutuie, cu buzele strânse ca pojghița de smântână în gulerul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
neras al lui Musa. Pentru că el e acolo. Mereu acolo. Încercănat și slab. O veghează neîncetat pe străina care moare. Trupul ei, așa cum l-a cunoscut el, nu mai e. Musa abia dacă-și mai aduce aminte de îmbinările lui molcome și cărnoase. Acum e un morman de oase ascuțite, frânte, care împung din toate părțile un cort cocârjat de piele violacee. Isabel. Prima oară când o aude vorbind. O voce mirată, ca de copil răgușit. Musa îi duce mâna la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dar știa), și uitam luciul acela ca de plumb din ochii ei felini. Îl uitam cu totul. Léa era tot ce nu-și imaginase vreodată că ar putea iubi. Se întâmplase, totuși. Alexandre sperase, inițial, într-una din acele idile molcome, presărate de imagini autumnale, atât de proprii Parisului, genul de iubire ușor de transpus, apoi, într-o pagină de carte. Dar nu. Iubirea aceasta avea, de la bun început, un iz catastrofic, un indice de pericol care-l stârnea în aceeași
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fără să fie nevoie să-și scuture mustața de promoroacă la întoarcerea în bucătăria în cinsă de cuptoare. Când ghețarii au dispărut de pe linia orizontului. Când, în enormul salon al stalagmitelor de pe Thule, a în ceput să se audă, întâi molcom, apoi din ce în ce mai semeț, picurul coloanelor care se dezghețau. Când stalactita de la intrarea în holul mare a prins a le răspunde. Pic Pic pic Pic pic pic pic Atunci nasul lui Ivan-cel-adormit a adulmecat de dincolo de draperiile grele ale somnului polar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu pocnet și și-a sprijinit în ei bărbia, lăsând sunetul să se apropie, să intre în lumea ei de-acum ferită de dureri, ferită de neprevăzut și să răvășească din nou ceea ce de-abia se cumințise într-o visare molcomă. Se auzea un zgomot ca de apă. 52. împreună Și iar noi doi. Și iar. Spune-mi. Ce anume? Cum e mai departe. Unde, la mine în poveste? Păi, pe-a mea o știu. Ce spiritual sunteți... Întotdeauna. Și mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sc?ri ?i arcade" deschide perspectiva infinitului: „Acea priveli?te ciudat?, Cum nimeni n-a putut vedea, În diminea?a asta, iat?, Vr?je?te Inc? mintea mea. [...] ?i-acum vedeam, plin de mândrie, Cum În tabloul meu Încape O molcom? monotonie De marmur?, metal ?i ape. Un Babilon de sc?ri ?i-arcade Se Întindea la nesfâr?it; Havuzuri Împro?cau cascade Pe aur maț sau ?lefuit; ?i mari ? uvoaie-ap???toare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, str?lucitoare, Pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
populară decât un costum tradițional? Este un prilej de bucurie, dar și de mândrie pentru tot ce avem noi, românii, mai prețios. Putem afirma că există o anumită particularitate a costumului popular din această zonă, particularitate izvorâtă din însăși firea molcomă a moldoveanului, din trăirile profunde și interiorizate, dar și din răbufnirile vulcanice la ceas de cumpănă. Portul popular este sugestiv prin culoare și rafinament, măiestrie și eleganță, având ceva din frumusețea meleagurilor noastre. Raportat la aceste trăiri, evenimente, costumele însele
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
versuri care reclădesc, parcă, o punte între noi cei de azi și cei care, în vremuri de fel mai calme, găseau mângâiere în baladele celui în fața căruia și noi ne plecăm. Apa fierbe, apa crește Și d' aproape un pescariu, Molcom tace și privește, De ar putea să prindă un pește. Cum ascultă el și șăde, Apa'n doauă se despică, Și eșind afară vede O muere frumușică. Ea îi cântă, ba-i cuvântă; Fiii mei, ce-i amăgești, Cu minuni
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
adesea încețoșat al amintirilor. Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în surdină, creează impresia de perplexitate în fața destinelor prezentate și a existenței înseși. Personajele din primul text sînt adolescenți, din care se desprind mai ales Pucci și Bordignoni, unul mai greoi la minte și mai ciudat decît celălalt
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
comparația. Binecunoscuta Noapte de vară a lui G. Coșbuc are aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
lungă dîră. Copiii vîră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau pipă, în pripă sau cu molcom har). Cu degetul se poate scrie, pe geam, în aer sau pe zgură, fără ca, pentru asta, să-l vîri întîi în gură, trampîndu-l cu salivă. E tot de-adevărat, în rest, că,-n vreme ce scriu litere (sau cifre), micii
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
i-a pomenit așa și nu i-a fost, firește, comod să-și mai schimbe părerea - dovadă de cum trăiesc prejudecățile mai mult decît obiectele lor. Oameni văzuți numai pînă la genunchi care, probabil, nici nu trăiesc mai departe de acolo. Molcome bîjbîiri după identitate. Vizite anunțate pe cartoline de carton, etichetă, plictiseală. Un tablou exact al iernii meteorologic-culturale, cu tabloul angoasant, fără să provoace la altceva decît la o așteptare paralizată de lipsa vigorii și a voinței, al sărbătorilor ei, al
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
aceea, descrierile de natură și scenele erotice ale cărții cîntăresc cît tot atîtea leacuri prin care filozoful încerca să se rupă de prăbușirea socială a României anilor '50. Fraza lui Blaga curge în același ritm ca temperamentul lui: înceată și molcomă, cu ampren-te stilistice ce amintesc de flerul unui poet și de mintea unui filozof, dar nu de rutina unui prozator. Blaga e prea inventiv în alcătuirea expresiilor ca să poată fi un prozator propriu-zis. Nu pui un bijutier să clădească o
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
o dună de nisip ce se prăbușește sub propria greutate - ăsta-i un detaliu. Am impresia că din când în când vine cineva la fereastră să vadă dacă mai sunt aici, dacă sunt bine. Epik Aerul poartă frigul; grația lui molcomă străbătând întunericul ne joacă pe degete: bassul aproape explodează, în căști - click, click - s-aude ceva ce dă a muzică. E delicat! adulmec murmurul și-apoi articulez. O să las pământul să înnebunească. un vârtej de vânt se încurcă în crengi
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
un semn în timp pierdut. oare cum va arăta acuma, când în cifra șapte mă-ncovoi, ca un țipăt într-o gură închisă și-s atâta de senină că adorm ca pruncul în placentă? viața toată-mi stă sub tălpi, jar molcom ce încă arde, nu prea tare, nu prea stins. nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e frig și nu mi-e cald, mi-e a cer, a iarbă grasă, a nor burdușit de ploi, mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]