266 matches
-
de încordare. Am rămas un răstimp într-un extaz nelămurit, cuprins de dorințe sfâșietoare, însă acea stare de admirație neînchipuită se îndepărta. Concepțiile... întrecerile, combinațiile noastre comune și mai ales nocturne se distanțau. Înfuriat, mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să te am, dar unde erai tu? Unde era bruneta? Amețeala mă cuprinse într-un vârtej care nu se mai termina, speranța într-un noi inseparabil îmi sfâșia mintea. Toate lucrurile, toate
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
fără ca durerea să mă sfâșie, dar acum, pentru că eram în iulie, îmi doream să fie pururi februarie. Se spune că timpul le vindecă pe toate. Dar eu nu voiam să mă vindec, pentru că asta ar fi însemnat să-l părăsesc. Moleșită de căldura sufocantă, îmi era prea cald ca să mă pot mișca. Trebuia să instalez aparatul de aer condiționat, dar era o chestie uriașă, cât un televizor. Toamna trecută, Aidan îl pusese pe unul din rafturile de sus în living. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o aduceau părea străină, despărțită de trup și analizată cu luciditate. Totul semăna cu emisiunile nemțești de televiziune, în care îți arătau cum se obțin siropul de arțar, nailonul, caramelele sau becurile. Procesul de producție trebuia observat atent, respectuos, te moleșea. Cu toate astea, n-aș putea spune exact când și cum a avut loc modificarea. M-am trezit într-o dimineață, natural, cu schimbul efectuat. Undeva în creier, apăruse un spațiu alb, golit ca un cont bancar: cineva introdusese cardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nostru. N-a mers chiar cum te-așteptai, amice, nu-i așa?“ Scriitorul n-a răspuns. Stătea resemnat în sacul lui, prins în pachetul de sfori. Îi căzuse tot aplombul. Nici picioarele nu mai încercau să se miște, tălpile zăceau moleșite deasupra parchetului. Arăta jalnic, ca un jambon de pe masa lui Placid. „Când am primit mesajul lui Lupu, mi-am dat seama imediat că ceva nu e-n ordine. L-am lăsat s-aștepte prin Olimp, ba chiar mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fir al ierbii. Dacă ai noroc ca Erina să spună „da”. - Cu o parte din familie, măria ta, căci Alexandru a pornit În misiune la Istanbul. - Știu, căpitane. E un flăcău de nădejde, pe care farmecele Veneției nu l-au moleșit. În vis Îmi apare ca un viitor logofăt, specialist În politică externă, conducător de solii la marile curți ale Europei. De altfel, talentul pare a fi În familie, căci și viitorul cumnat al domniei tale este ambasador. Ce vești ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
diplomatice franceze. D. Brătianu înțelese că acolo nu se putea apăra politica greșită a guvernului cu fraze de efect, cum se apără guvernul în contra criticei ce i se face în țară asupra acelei politice ca, de exemplu, că "nația era moleșită și că trebuia prin urmare să i se lase sînge", "că trebuia să ne dovedim nouă înșine că sîntem strănepoți de eroi"; d. Dim. Brătianu înțelese că n-are pentru ce să-și mai deschiză lada cu "Stele" și o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un zâmbet. - Ia-o spre Pistoia, prostilă. Pe Porta d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în mod experimental. — Și aici n-o să găsim un taxi, orice-am face, s-a exprimat, cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul lui palid, umed, profund moleșit și lipsit de vlagă și, îmi aduc aminte, am simțit impulsul de a i-o smulge de pe cap sau măcar de a i-o îndrepta, de a o ajusta într-o poziție mai puțin strâmbă, aceeași senzație care te inundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
au suflat și peste mine un abur, cum au făcut cu primii oameni, ca să pot scuza teama de a mă avânta puțin în junglă. Mă mulțumesc cu ceea ce pot să văd aici; cerul strălucitor și ruinele arzând cenușiu în amiază. Moleșit de lumina amiezii, mă întind în iarbă. Bine că mi-a trecut migrena. Închid ochii și mă las în voia gândurilor. Ce-mi voi aminti mai târziu de la Palenque, dacă mi-aș pierde jurnalul? Mă surprinde să aflu că la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
evreilor Închiși să fie pregătiți să arunce afară cadavrele. Lângă vagon se afla la Început un camion pentru transportarea „mărfii”: „Am fost avizați, fiecare vagon În parte se pregătim În fața ușei cadavrele. Căldura era foarte mare și majoritatea oamenilor erau moleșiți. Din cauza căldurii morții Începuseră să intre În putrefacție și emanau un miros Îngrozitor... Când s’a deschis ușa vagonului un subofițer a dat ordin ca Într’o secundă să se arunce cadavrele În camion și deoarece i s’a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodemos examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le poate produce. Philodemos îi dă muzicii titlurile ei de noblețe: muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul arborelui. 11 Monotonia decorului îi moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și se mai bifurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mondial. Keti dispăruse tot atunci, cu câteva zile înainte, eram în plin bacalaureat. Începuseră să bubuie tunurile. Acum doamna Pavel fredonează - se aude prin geamul deschis - o romanță, în timp ce-și scutură mileul mare de pe masa din sufragerie. Rex, moleșit de căldura zilei de vară, stă tolănit la umbră, pe cimentul curții. Domnul Pavel este în oraș; îngrijorările lui politice au devenit exclusiv „economice” de când cu inflația care urca vertiginos, un pachet de țigări oarecare ajunsese la prețuri fluctuante, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trotuarul larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - Mâncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lângă noi. „Cofetărița” - cum îi spunea Marga Popescu - (ea zâmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
până de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zâmbind. Căldura răsfrântă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile în diversitatea lor coloristică dând impresia unei abundențe comerciale, contrazisă însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu mai auzise până atunci și se întrebă, aproape înspăimântată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gândi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gândurilor, dar căldura după-amiezii de vară îi moleșea, voința că rămase întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominând în roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia în casa în care copilărise. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
soacra mare a jucat În văzul lumii, mândră și mulțumită, Cămașa. Asta Însemna că mireasa fusese fecioară - pata de sânge de pe cămașa de pânză topită era un chezaș de netăgăduit, iar băiatul ei se arătase bărbat În putere căci, chiar moleșit de băutură, izbutise să ia miresei fetia și s-o facă muiere. Dar eu așa ceva nu pot să bag mâna În foc că s-a petrecut. Eram chinuit de boală. Poveștile se Învârteau și mai tare. Spuneau că nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodemos examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le poate produce. Philodemos îi dă muzicii titlurile ei de noblețe: muzica
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
SUA și Rusia S.B.]... Ea rămâne, în continuare, un spațiu profund divizat între un Nord rece, harnic, prosper și stabil și un Sud cald, melancolic, relativ sărac și agitat; precum și între un Vest tot mai gripat de birocrație și mai moleșit de bunăstare care, fără să-și dea seama, se găsește în situația Imperiului roman, înainte ca acesta să se prăbușească sub acțiunea migrației barbarilor veniți din Răsărit, și un Est marcat de efervescența demolatoare a unei democrații primitive, de orgolii
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
între dorința de bine și dorința de a plăcea ascultătorilor. Atunci când „ținem să vorbim așa cum gândim tocmai atunci când, din cauza încordării, nu putem scoate o vorba cum trebuie... ne sufocăm și, ca și cum ne-am da osteneala pentru un lucru zadarnic, ne moleșim dezgustați”. Însă, „tocmai interesul arătat de cei doritori să mă asculte îmi dovedește că vorbirea mea nu este atât de lipsită de căldura pe cât mi se pare. Din delectarea produsă lor, îmi dau seama că ei se aleg cu un
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
radical utopice, cum, altminteri, în cheie minoră, pretinde și "noul antropocentrism" asumat de postmodernism. Dar pe ce se baza Nietzsche? El îl vedea, cum am mai atras atenția, pe omul creștin un bicisnic, lipsit de dinamism, de voința de putere, moleșit în milă. Părintele Stăniloae, dimpotrivă, accentuează dinamismul energiilor divine lucrătoare în om, căci omul este ființă dialogică, nu monologică, așa cum apare supraomul, un geniu izolat în singularitatea lui superbă, imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spre vest a turcilor oguzi, nimeni și nimic nu le-ar fi acordat vreo șansă a devenirii pe culoarul istoric pe care se lansaseră. Căpetenia lor, Selgiuc, de la care își vor lua numele - turci selgiucizi - le arată calea spre Iranul moleșit de fatalismul musulman pe care-l cuceresc la 1043 și apoi Irakul și Caucazul la 1055 și, respectiv, 1064. Chiar după victoriile asupra bizantinilor și după perioada Sultanatului Rum (1077-1299), după Othman (1299-1326) și Orchan (1326-1359), când turcii care-și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ultimii ani ne-am întâlnit la Râmnicelu la înmormântarea părinților și a fratelui Dinu. PRIMA ZI În ziua de marți 17 iunie 1922, tânăra femeie lucrase la prășit porumbul alături de soțul ei până seara, deși arșița de la miezul zilei o moleșise. Seara, revenită acasă, a îngrijit de cloști, a muls vaca, a pregătit mâncarea de luat la câmp pe a doua zi, s-a spălat cu apă rece și a dormit liniștită. A doua zi, sa sculat de dimineață, și-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și din Macbeth : Light thickens, and the crow Makes wing to the rooky wood : Good things of day begin to droop and drowse. * *Lumina s-a-ngroșat și corbul/ Se-ndeamnă către codrul plin de ciori:/ Iar lucrurile bune ale zilei se moleșesc și-adorm. 269 În exemplul din urmă Shakespeare ne prezintă "un cadru metaforic al crimei" exprimat printr-o metaforă expansivă oare pune alături noaptea și răul demonic, lumina și bunătatea, dar nu într-un mod simplu, alegoric, ci prin mijlocirea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
printr-o metaforă expansivă oare pune alături noaptea și răul demonic, lumina și bunătatea, dar nu într-un mod simplu, alegoric, ci prin mijlocirea particularului sugestiv și al concretului senzorial : light thickens (lumina se îngroașă) ; lucrurile droop and drowse (se moleșesc și-adorm). Elementul poetic vag și elementul poetic concret se krtünesc în versul Good things of day begin to droop and drowse (Iar lucrurile bune ale zilei se moleșesc și-adorm). Treptat, pe măsură ce examinăm versul, ne dăm seama că subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]