131 matches
-
Alexe Plâng ca roua, deznădăjduită în zori și-mi împart suspinurile pe tăcute cu ploaia... Nu împrumut nimic de la vânt de multă vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută sub cântecul dur și nemilos al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) că era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință. În sfârșit, repurtând cea mai mare victorie asupra mea de când exist, am lăsat din mână mica pradă - ea și-a trecut din nou mâna pe ochi și pe frunte când îmi spunea, șoptit: "Bună seara'" - și m-am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) ca era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a notațiilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar fi putut fi manipulați era respinsă vehement. Îmi amintesc cum o poetă, altfel talentată, ne-a strigat acolo la masă, printre sticle de bere și fum gros de țigări, că noi, cei din Timișoara, am fi reprezentanții valorilor iubirii moleșite a Noului Testament, în timp ce Ardealul este prin istorie legat de Vechiul Testament, adică de valorile justiției implacabile și nemiloase. Norocul a venit la timp și (probabil) tot din partea fostei Securități care a făcut greșala să reactiveze politic colaboratori notorii ai fostului
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
te poți vedea tu cât de frumos ești și dacă ar scrie și rânduri te-ar face să zâmbești. Scrie scrisori din când în când pentru el, el find... hmm... doar el. Ea visează, uneori atât de mult încât tace moleșită zile întregi pe un fotoliu, nemâncată și sugrumată de strigăte din afară. Cine sunt eu? Hai taci, nu sunt Andreea!
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92927]
-
Poporul românesc, care covârșea pe altele în provinciile bizantine din Europa, anume în Tracia, Macedonia, Tessalia, parte și în Dacia ripensă, și întrecea apoi atât prin număr cât și prin tărie fizică pe nația grecească, mai civilizată dar și mai moleșită, ofta de mult sub guvernul bizantin, slab de bătrânețe și, pre cât de neînțelept, pre atât de iubitor de arbitrariu. Chiar numai iubirea de pompă și risipa pe care le vădea peste măsură curtea împărătească trebuiau să ducă neapărat la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Adrianopol, orânduind acolo mijlocul împărăției, era de altmintrelea o pildă de iubire de dreptate și de cuget drept, de făcător de bine și blând, tare trupește și viteaz la război, dar era dat totodată la beție fără măsură și la moleșită desfrânare și atât de împătimit întru aceste încît, în urma viețuirii cu lenevire, o urmare a desfrânării, se lăsase cu totului de orice întreprindere mai mare și pierduse până și stima căpeteniilor sale celor mai bune și a partizanilor celor mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rîde. Roși puțin. Ți-am cumpărat și astea. Crezu că o să-i dea țigări. El scoase un pachet strivit. Dar Îl deschise cu mare atenție, apoi o luă de mînă și vărsă ușor conținutul În palma ei. Erau niște ghiocei moleșiți. Căzură formînd o Împletitură fină de tulpini verzi. — Nu s-au rupt, nu-i așa? Întrebă el. — SÎnt frumoși! zise Viv, atingînd florile albe ca un mugur tare, rochiile lor de balerină. De unde i-ai luat? — Trenul s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lucru la flunitrazepam: nici nu îți dai seama că ești drogat. Cel puțin nu până în dimineața următoare. Dar asta nu va fi o problemă pentru Cheryl. Privi către ea și zâmbi: - Vrei să vezi ceva amuzant? - Amuzant? răspunse ea ușor moleșită și zâmbi larg. Plăti nota și apoi continuă: - Tocmai mi-am cumpărat o barcă. - O barcă? Iubesc bărcile. Ce fel de barcă? - De navigație. 15 metri lungime. Puțin mai mare decât cea pe care eu și soția mea am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
simțeam de parcă eram în vacanță pentru o noapte. Nu voiam să mă gândesc la Bill sau la ce îmi spusese, sau la moarte cu orice chip, sau, de fapt, la nimic decât la plăcerea mea egoistă. — Unde mergem? am întrebat moleșită. — În parc, îmi zâmbi el. O să-ți placă. Tocmai ce treceam pe lângă Royal College of Music; peste stradă, erau scările întinse ce duceau la terasele din spatele lui Albert Hall, scăldate în lumini portocalii. Am mers către partea umbrită a treptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cum poate. Cum rezistă. Umerii drepți, spatele încremenit. Lângă ea, un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar imperturbabilă, cu implacabilitatea deznodământului dintr-o tragedie grecească spre dreapta, acolo unde fata își așteaptă, în tăcere, soarta. Acum, este lăsat pe ea cu toată greutatea trupului său viguros. Nici o mișcare de retragere vizibilă din partea ei. Nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pâine și ne spune pe șestache că, dacă ne grăbim, mai putem să găsim pe câmp niște varză și ceva roșii neputrezite. Motanu zâmbește și-mi face cu ochiul, în timp ce înghite cojile de ou și cotorul ardeiului. Timpul a încremenit, moleșit parcă și el de căl dura sfârșitului de septembrie. Nu ne pasă de nimic și nu ne e teamă de nimic. Parcă lumea întreagă are, ca noi, paișpe ani. Mădălin-Eugen Popa Alpinist și cerșetor Din când în când mă opresc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de glasul plăcut al lui Andrei Vlădescu, tresărea brusc și iar ațipea, uita ce gândise, nu mai urmărea șirul vorbelor celuilalt, rostite cu pauze în care abia se distingea ticăitul ceasornicelor acoperit de respirația orașului. O cuprinsese oboseala. Se simțea moleșită. Îl auzea ca printr-o ceață, vorbindu-i despre nevoia de înzdrăvenire, despre cât e de important să gândești la propriile acte; apoi pierduse șirul și i se părea că vorbește despre putere, care, zice, trebuie organizată ÎCe știe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine, ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocul ei o aduceam binișor cu șalele pe colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate. — Cum? Doamna Levy își ridică fruntea și privi visător împrejur. Ce cauți aici? Credeam că rămâi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Început să discute despre o căsătorie În iulie... În iunie. Toată viața era transpusă În termenii iubirii lor, toată experiența, toate dorințele, toate ambițiile le-au fost anulate; la amândoi, simțul umorului s-a târât Într-un colț să doarmă, moleșit; legăturile amoroase anterioare li se păreau aventuri juvenile, oarecum comice și deloc de regretat. Pentru a doua oară În viață, Amory fusese total bulversat și acum se grăbea să Între În ritmul generației sale. UN SCURT INTERLUDIU Amory pășea agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îi spuse din nou „copile“ și Îi șopti blând: Hai să faci baie și să te culcăm. Fima, consolat și elegiac, puse capul pe umărul ei, dar Îi scoase ochelarii, fiindcă se rușina de trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați și tăcuți, culcați pe covor, ascultau vântul care șuiera afară, ploaia bătând În geamuri și gâlgâitul apei În burlan, amândoi tandri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
între Mini și Marcian, liniștită că plecarea, a cărei grijă o turburase un minut, fusese orânduită. Frumusețea zilei și ecourile plutitoare ale muzicii de adineaurea o acopereau cu învelișuri calde, de subt care nu simțea nimic din tristețea convoiului mortuar. Moleșită, vorbea puțin și cu glas tărăgănat despre Maxențiu, fără ca să lege amintirea lui, venită în memorie pe alte căi, de ceremonia funebră. Vorbea calm de sfârșitul lui apropiat si ae iluzia lui statornică. Vorbele ei erau blajine și cam misterioase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
amintirii dureroase a Elenei pe care nimic n-a reușit s-o șteargă. Și o privesc ca pe o greșeală. Regretul greșelii e totodată refuzul de a te despărți de ea. Și persistența în păcat, mușcă. Sînt în clipa asta, moleșit. Ca și Don Juan. Un titan ratat, constatînd că beția trece, că nu mai e loc de speranță. Am fost un căutător cum e V. tînăr. Fără să-și dea seama, a pornit și el la drum printre umbrele stîncilor pe
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
canapea, după care imediat începu să sforăie. Radu și Angela s-au întors în bucătărie, unde au mai băut câte un pahar din vinul rămas în sticlă. Și amandoi lăudau petrecerea. Din cauza căldurii din bucătărie și a vinului, Radu părea moleșit. Angela îi propuse să rămână la ea, profitând de starea lui. Radu, care acum îi era indiferent, acceptă propunerea ei, împărțind împreună dormitorul și chiar patul, care era singurul, fapt pe care mai târziu îl va regreta. în zori când
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un rest. Chiar dacă, pe la șaptesprezece ani, Îi creștea o măsea de minte, adică i se adăuga ceva, iar apendicele era Încă neextirpat. Și-a dat și mai bine seama cum se petrec lucrurile atunci cînd, gripat fiind, cu febră mare, moleșit, Înfășurat În pături, rămăsese singur. Prietenii Învîrteau pipițe, fetele nu-l vizitau pentru că puteau să ia și ele ciuma, doctorul mai mult l-a chestionat decît consultat, plecînd repede. Bunica Îl săruta, Îmbărbătîndu-l, luînd ceva din fierbințeală, din virușii care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Deci, nu îngrijitoare, ci... Savanta! Făcu un semn, o invită înăuntru. — Aveți vreo problemă? Ce-ar fi putut să întrebe? Despre prietenii handicapați ai omului handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita care avea chef de palavre. — De ce vă interesează? Irina se fâstâci, întârzie să răspundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brațele și să se lase cuprinsă de razele, încă firave, ale Soarelui din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plăcută clipă a existenței mele de până atunci. Somn ușor! Capitolul 8 În dimineața următoare m-am trezit mai obosit decât mă culcasem. Am dormit destul de bine, am visat frumos, dar tot nu-mi pot explica de ce eram atât de moleșit și de ce eram atât de lipsit de vlagă. Din punctul meu de vedere, apartamentul nu arată niciodată mai curat și mai ordonat ca dimineața. Deși m-am împiedicat de câteva cărți care zăceau pe jos, nu m-am obosit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
părăsit la voia întâmplării, pentru ca pe urmă soarta să vrea ca el să ajungă rege al Romei și întemeietor al acestui stat. Trebuia ca Cirus să-i găsească pe perși nemulțumiți de stăpânirea mezilor, iar pe aceștia să-i afle moleșiți și slăbiți de o pace îndelungată. Tezeu nu putea să-și dovedească însușirile, dacă nu-i găsea pe atenieni lipsiți de unitate. Așadar, prilejul favorabil a îngăduit acestor oameni să reușească în acțiunile lor, iar însușirile lor strălucite i-au
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]