236 matches
-
mine, însă era mers în pustiu și la nimereală. Era mers către ținta pe care o știam eu acolo în mine. Dacă mă gândesc, copilăria și tinerețea mea seamănă cu cea a lui Rimbaud, a copilului minune al poeziei. (tace, molfăie ceva) Ce-o fi fost în sufletul ființei ăleia? Corespondența dintre suflet și poezie este indiscutabilă, când se trezește instinctul poeziei te târăște după el și te duce așa cum se duce întins un armăsar. (întristându-se) Apoi, când a venit
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
balamale, Duce-n bot un colț de pâine. Că de-acum în postul mare N-o să mai pupe găluște. Tare-i sunt zilele-amare! N-are vlagă nici să muște. Un moșneag, într-o sacoșă, Cu un măr și-o barabulă, Molfăie-n gingii o brioșă, Transpirând pe sub căciulă. O băbuță crăcănată, Trecând pe roș’ la semafor, Este aspru claxonată: "Bunică, te duci la coafor?!?" Printre cei trei dinți de viplă Le răspunde cu obidă: Am avut sarcină triplă, De trei ori
VINE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354812_a_356141]
-
că mă lovesc peste dește! Au! Aoleu! Uite că se repede și barosul! Neamțule! Oprește-l, bă, că mă omoară! Ca stropit cu o găleată de apă, neamțul a sărit : -Ai înnebunit, Arapule? -Blestemul bietului Tudorel, a mormăit nea Ghiță, molfăind covrigul muiat în vin. -Nu mă lăsați, fraților! Uite cum vâjâie barosul! Mă omoară, mă omoară! țipa disperat Arapu, alergând spre ușă. Dar în acel moment a intrat domnul Ionescu având biciușca în mână : -Ce-i, măi Antoane? Vă bateți? Ce
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
culcușul adânc. Vara zvâcnea aprinsă, încingând satul din ce în ce mai tare. Întoarsă în răcoarea casei, nepoata căută cu privirea în direcția băncii pe care obișnuia să ațipească uneori Bunu. Scoase un țipăt ascuțit și se repezi afară. Bunu ridică privirea spre ea. Molfăia cu poftă cireșe, iar zeama sângerie i se prelingea pe la colțurile gurii întinse într-un rânjet satisfăcut. - Ce faci Bunule? Ți-am zis să nu mânci din ele că-s pline de jiermi! Bunu ridică un deget la buze, după
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
Și-au avut purtări nedemne, Limba ei să o îndemne La remorca altor semne, I-au golit de oase lutul Și i-au arestat trecutul, Floarea i-au bătut cu cnutul, S-au purtat cu ea ca mutul, Care-și molfăie sărutul, I-au golit de steme scutul, Pân-a plâns în maluri Prutul. Mamă, ți-au furat o fată, Țara noastră-ndoliată, Că prea rar te afli toată, Cum dreptatea te arată. Mamă, să-ți înveți recruții Să mai facă
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
și tăia o bucată, pe care o așeza pe cântar. Întotdeauna, mai adăuga câte o mică felie pentru a atinge greutatea corectă. După ce mulțumeam și îngânam un „săru’ mâna”, o zbugheam spre casă cu bucata de pâine strânsă la piept, molfăind felia, care mi se părea mai bună decât orice prăjitură. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: FELIA DE PÂINE / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1658, Anul V, 16 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile
FELIA DE PÂINE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357741_a_359070]
-
din mila bolnavilor”, el se ridică la ceruri de fericire că a văzut bogat sătul: “La pomană, Drojdie avea o lumină aurie pe față. S-a închinat la toate icoanele, și a privit cum bogatul staff al Caliciei cioflăie și molfăie pâinea, vinul și uleiul, ba chiar și lumânarea. Seara, când îngrijitoarea Bisericii a dat să închidă, a zărit, în genunchi, în fața icoanei Sfintei Paraschiva, un om cu o aură galbenă deasupra capului. A strigat la el. Nimic. A dat să
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
pofta din micii zemoși și simți cum un firicel de grăsime i se prelinge de pe buza inferioară, în jos către scobitura de deasupra bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne și umbriți din belșug de sprincenele stufoase, ba se plimba distrată pe chipurile arse de soare și
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
pofta din micii zemoși și simți cum un firicel de grăsime i se prelinge de pe buza inferioară, în jos către scobitura de deasupra bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne și umbriți din belșug de sprincenele stufoase, ba se plimba distrată pe chipurile arse de soare și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
pofta din micii zemoși și simți cum un firicel de grăsime i se prelinge de pe buza inferioară, în jos către scobitura de deasupra bărbiei. Se șterse cu dosul palmei, printr-o mișcare abilă și probabil îndelung exersată și continuă să molfăie combinația de mici, pâine și muștar, pe care și-o îndesa conștiincios în gură. Privirea-i izvorâtă din ochii mici înconjurați de cearcăne și umbriți din belșug de sprincenele stufoase, ba se plimba distrată pe chipurile arse de soare și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
îl țin minte clar pe ultimul, cel de clasa a IV-a, oferit la finalul unei serbări memorabile: câteva mame plângeau în colțuri, înduioșate de iminenta despărțire de doamna învățătoare, o alta (gravidă și cu un bebeluș în brațe, care molfăia o țâță) privea într-un punct fix, în timp ce câțiva tătici harnici filmau reprezentația copiilor, înșirați în fața tablei - mutră lungă și plictisită în 32 de variante. Cât despre reprezentație, aceasta s-a rezumat în totalitate la cântece și poezii despre, cu
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
de mâine! Întunericul suge ca un vampir , gheizerele de pe chip. Noaptea, când vocile copacilor , trase-n furouri de cașmir , narează lunii cu bigudiuri haioase, despre hard diskuri interne defecte, eu abdic în șoaptă de la existență. Sfinții prinși prin cârciumi sacre , molfăie pesmeticele iluzii ale liberului arbitru. La Naiba, tată, cu îmbrățișările fără contur! La naiba , mamă, cu apelurile incinerate! Referință Bibliografică: LA NAIBA! Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017. Drepturi de Autor
LA NAIBA! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340239_a_341568]
-
Ici și colo coconi de iarba mototolită, goliți de seva, cădeau împrejuru-l butoiului destrămat de ploaie și vânt. Privirea îngăduitoare a stăpânului îl urmări printre genele mari, clipe-ndelungate. - Dacă nu-ți umpli stomacul o să te care Stela la râpă! Molfăi, și zi - și noapte, fără rost!...gândi el, neliniștit de felul cum arată. Soarele ardea cu putere. Fluturi multicolori valsau vioi în aerul uscat. Un motan împietrit pe colțul patului de bârne ce susținea stogul urmărea indiferent dansul lor. Câte
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
păsări ale acelui picior de plai! l-am auzit și-mi era drag să-l ascult! cum și în dimineața aceea, atunci, când... iată, se apropie desculț, prin colbul verii, se așează lângă mine, pe pragul porții, aprinde încet și molfăie tacticos o țigară din mahorcă și ziar, mă scrutează lung, pe sub streașina sprâncenelor stufoase și albe, oftează o dată, mai oftează o dată, zâmbește enigmatic și răscolitor o dată, enigmatic și răscolitor de două ori, tace puțin, mai tace încă puțin... și-mi
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
altfel, judecății noastre”. În același timp, oferă cititorului cheia necesară pentru a pătrunde esența versurilor și a descoperi morala, acolo unde nu este exprimată la sfârșitul ori la începutul poeziei în cauză: „Ascundem omul după animal/ Și-l condamnăm să molfăie brașoave”. Fabulele si pamfletele sale abordează tematici diverse, de la acele teme pe care le-au dezvoltat marii creatori de fabule din literatura română, la teme specifice unei societăți cu alte coordonate, cu alte metehne pe care autorul le stigmatizează cu
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
a servi mesajului literar. În niciun moment nu-și pune întrebarea „Cui bono?” (Cui îi folosește? - L. Cassius, după Cicero,Philippica - Filipicele), pentru că are convingerea și speranța că mesajul se subînțelege, pentru că avem experiența unei perioade trecute, când românul își ,,molfăia” revolta sub forma acelor glume, bancuri, pamflete, care circulau din gură în gură, și aveau drept scop menținerea conștiinței civice ce doar aparent era îngenuncheată. Citim, ridicăm sprânceana a mirare, lăsăm să ne scape un zâmbet, o grimasă și, trebuie
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Galopul melcilor, e, poate, Un fulger leneș, nărăvit, Sau un ecou nedeslușit, Venit dinspre eternitate. Lumini amestecate'n smoală, Și clorofilă cu cianuri, Otravă pentru mii de guri, Ce molfăie o frază goală. Prostia e un joc advers, La îndemâna orișicui ... Talentul hoinărind hai-hui, Galop al melcilor, pervers. 10.03.2016 *** Din volumul manuscris " Era să fiu poet" Referință Bibliografică: Galopul melcilor / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GALOPUL MELCILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378538_a_379867]
-
oale și eu te proslăvesc, cu neamul românesc. mai sunt câteva zile și vom intra în mai și-n rugăciuni umile tot ploaie tu ne dai, ca să avem mălai. mucegăiește pâinea și pute a colhoz și tristă este lunea, când, molfăind rogoz, ne doare în găoz. de-atâta ploaie, Doamne, am părul creț pe cap și-n dorul de cucoane aș crește în proțap, la capre să fiu... țap. Referință Bibliografică: de-atâta ploaie, Doamne... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DE-ATÂTA PLOAIE, DOAMNE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345840_a_347169]
-
deja formate în curtea școlii nu aveau voie să se urnească din loc până nu primeau semnalul de deplasare de la ilustrul învățător. Moșul, ca omul, nu se grăbea să slobozească cele patru „legiuni”. Se ducea mai întâi prin casa lui, molfăia ceva pe acolo, apoi ieșea în curte și slobozea oștirile. Nu se pleca fără ca toți copiii încolonați să strige tare: Buna ziua, domnule învățător! Coloanele trebuiau să se deplaseze în cea mai desăvârșită ordine, șeful de coloană chiar avea un
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
a le atrage atenția admiratorilor că dacă la terminare nu mai găsește pe masă ceva, mâncare pentru el, dar și pentru sacoșă, îi... și le..., de nu se văd și nu mai pupă altă pomană pe mâna lui. Sfecliți, admiratorii molfăiau cu ochii în lacrimi și se spionau cu dușmănie să se dea în gât la o adică, după bunul și îndelung exersatul obicei al breslei. La masa prezidiului, aia cu față de masă roșie, rămasă aceeași din vremurile de demult, Maestrul
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
o erezie a vieții elegante. Într-adevăr, dandysmul este o afectare a modei. Devenind dandy, un om devine o mobilă de budoar, un manechin extrem de ingenios care se poate așeza pe un cal sau pe o canapea, care mușcă sau molfăie tot timpul măciulia bastonului, dar o ființă gânditoare... niciodată! Cel care nu vede În modă decât moda este un prost. Viața elegantă nu exclude nici gândirea, nici știința: ea le consacră. Prin ea, oamenii trebuie nu numai să Învețe să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aur: nu deosebesc ce e al tău de ce e al meu. N-am furat cu gîndul de a fura. Plagiatele nu-mi plac; numai cei foarte săraci și cei foarte bogați le pot săvîrși. Dar am respirat, am absorbit, am molfăit și am Înghițit tot ce mi-a căzut În mînă, iar acum nu mai pot face separația bunurilor. SÎnt Îmbibat tot de teoriile altora, Îndopat de cărți, saturat de articole, Îngrășat cu vorbe și cu imagini. SÎnt fiu al culturii
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-i spun ! Un moșneag cu căciulă roasă, lung și adus de spate, plimba, înaltă, o sarcină de panere din răchită portocalie, vopsite în coajă. O babă cu fața rotundă și creață ca petica cumpărase de-un franc colaci. Acuma-i molfăia în gingii, purtând ca o teică falca înainte și înapoi și, la fiecare dus, vârful nasului i se umfla ca o bilă. Cunoscuți ce nu se văzuseră de mult se întâlneau fără efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
duhoarea lui, bolovanii s-au fost înnegrit iar iarba dimprejur se împuțise. Ș-așa m-am scârbit eu atunci, că o săptămână n-am putut pune nimic în gură. Moșul nu avea glas să se mai mire. Ca un trior, molfăi înainte și-napoi. Grăbit să nu piardă rândul, după ce-și reveni, moșul zise : „Iar eu văd de-un timp pe malul apei, noaptea, niște felinare aprinse. Sunt cinci și umblă cam de pe la miezul nopții până către ziuă. Cum vin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o, Doamnes... bărbatul ăla Își face nevoile În stradă! Nu mă uit. Trecu pe lângă curtea unui artist al deșeurilor: cele Șapte Minuni ale Lumii făcute din dopuri de sticle. Un bețivan bătrân cu un sombrero viu colorat Înainta cu Încetinitorul, molfăind din gura fără dinți și Întinzând mâna după mărunțiș. Dar ce-ar putea face? N-au nici un fel de canalizare. Nici canale, groaznic, groaznic! Trecu pe lângă o frizerie unde bărbații Își Întindeau părul purtau căști de duș, ca femeile. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]