435 matches
-
și să irige pământul. În cele din urmă ele dau pe-afară și mătură totul în cale. Incapacitatea unei civilizații de a-și da sarcini pe măsura mijloacelor sale mijloace ale vieții antrenează dezlănțuirea energiilor sale necontrolate și, ca întotdeauna, moliciunea generează violență. Dacă aruncăm o privire din afară asupra a ceea ce nu poate fi înțeles decât din perspectiva vieții, vom distinge, în funcție de gradul de investire afectivă și energetică pe care îl implică, două niveluri de conduită. De fiecare dată când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
codul?/ - N-am schimbat niciun cod doamnă locotenent, ne-am schimbat orientarea. Noi nu mai colectăm note informative. Dumneavoastră vorbiți acum cu directorul fabricii ŤArtificii pentru tineť, răspunse el galeș./ Ce-i aia? Se răsti Frida, presimțind ceva sarcastic în moliciune vocii interlocutorului. Adică ce faceți acolo?/ - Armament" (p. 31). Personajul nu-și pierde însă speranța și își continuă această viață în ficțiune sub privirile foarte răbdătoarei Tina. La fel ca personajele lui Almodovar, eroii Alexandrei Târziu au identități incerte, ascund
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
spune ce mult mi-ar plăcea să mă atingi și să mă lași să te ating, poate că ai sprijini de mine smocul de peri de pe pântecul tău, iar genunchii ți s-ar deschide încet peste o umedă, netedă, fragedă moliciune de grotă care-mi încătușează dorința cu o fermitate de fildeș. Dar de astă vară mă ignori, îndrăgostită de un coleg de an cu acnee iritată și tulee ce abia se ivesc, care ne vizitează sub pretextul unor nelămuriri la
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
O clipă mai târziu se rupsese deja. Ce? Logica. Ca un pepene roșu ajuns jos, dintr-o izbitură. A început ca o fisură în scaunul pe care stătea, pipăitul altfel, centura de siguranță pipernicită. Înainte, mult mai înainte de ciocnire, era moliciunea scaunului pe care stătuse de atâtea ori, tapițeria în dungi albe, foarte subțiri, în care brusc se schimbase ceva. Glasul mamei către tata: "Nu depăși". Și din clipa aia fisura ivită în scaun, învăluind iarăși zgomotul asurzitor al șoselei de sub
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
lucreze pe chiar acest teren moale al eului nenăscut, neprofilat. Sunt, deja, din burtă, cel mai mare cântăreț al lumii"; "Iubesc, deja, pe toate femeile lumii"... De la Elegiile increatului se va trece, curând, la o naștere neobișnuită, memorabilă, "răpăitoare", "năprasnică". Moliciunea informului, plutirea ființei neînchegate sub "clopotul de apă" al uterului rămân cumva în urmă. Din coaja oului țâșnește un pui care se va înfige, deodată, în lumea toată: "Mă nasc torențial./ Cu singurul meu ochi/ din frunte./ Mă nasc în
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
o dată prostești, de care scriitorul a avut parte. Se poate spune că sa bucurat de antipatia multor contemporani ai săi, destule, din cauza invidiei stârnite de Nobelul din 1957, fie de natură ideologică, Sartre și Francis Jeanson, care îl acuzau de moliciune în ideile lui de stânga, fie de natură general intelectuală, Pascal Pia, care îi considera umanismul „demodat”. Părerea biografului actual este că algerianul de origine modestă, fiu al unei femei analfabete, n-a fost niciodată cu adevărat acceptat de elitele
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
Nae Ionescu au curgerea seacă și lapidară a limbii vorbite, stilul său frust, ba chiar arid pînă la aticism, făcînd ca textele să nu-i fie gustate de criticii literari. Aspre și zgrunțuroase sub unghi epic, în contrast izbitor cu moliciunea fastuoasă a zulufilor retorici, articolele lui Nae Ionescu nu plac decît celor care, repudiind smalțul estetic, vor nuanța goală a ideii trăite. Mai mult, tonul lui Nae Ionescu are o buschețe a adresării care, atunci cînd e însoțită de mina
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
de pe umerii și mânecile chimonoului strălucitor. Părul ei părea luminos. Lumina de afară era prea puternică pentru un pavilion de ceremonia ceaiului, dar scotea în evidență tinerețea fetei. Șervetul pe care-l folosea era roșu și impresiona nu atât prin moliciune, cât prin prospețime, de parcă mâinile fetei ar fi făcut să înflorească o floare roșie. Și o mie de cocori, mici și albi, se înălțară în zbor în jurul ei. Doamna Ota primi bolul Oribe. - Ceaiul verde pe fond negru, ca verdele
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
Muzica pune în pericol energia vitală a societății. Nu numai că nu are caracter revoluționar, dar îi îndrumă pe oameni spre împăcare (împăciuitorismul era una dintre bestiile negre ale comunismului din anii 50) și armonie. În loc să stimuleze eroismul, împinge spre moliciune. Ca și poezia modernă de după romantism, muzica exprimă tot mai des stări sufletești și morale personalizate și greu, dacă nu imposibil, de împărtășit. Privatizarea sentimentului nu mai permite folosirea lor în scopuri obștești și naționale. Din motive destul de asemănătoare, regimurile
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
concizie în expresie și nici concentrare în gând, de aici senzația că se înconjoară de arabescuri lexicale care au asupra cititorului un efect soporific: o plictiseală lucie pe care nici o tresărire de gând nu vine s-o întrerupă. Sub unghiul moliciunii verbale, Papadima seamănă izbitor cu Perpessicius, a cărei epică merge în volute lungi și flasce, fără să lase godeu în mintea cititorului. Că scrie despre Hasdeu sau Bărnuțiu, despre Voiculescu sau Paulescu, despre Cezar Petrescu sau Vintilă Ciocâlteu, Papadima e
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
cuvinte românești iubirea, pasiunea, speranța ori disperarea; versificația românească a intrat astfel în posesia unui instrument redutabil, utilizat pe parcursul întregului secol al XlX-lea, pînă la Eminescu. Versurile lui Dorat, de exemplu, corecte și seci, capătă sub pana lui Conachi moliciuni inedite: Mă lași, crudule, în focul așteptării în zădar,/ Cu năluciri să trec noaptea și ziua cu plîns amar. Sfîrșește, curmă pedeapsa unei crude ispitiri,/ Căci mă topăsc purtîndfrica unui amori cu-ndoiri./ Zadarnică nălucire, ce pînă mă trezii fu
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
în această mică și deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a „secretului șascunsț între pleoape”, dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un produs de lux al moliciunii dominatoare și al lucidității îngenuncheate de propria sensibilitate.
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
în țară. Chipul îi aduce cu o efigie deprimată, încremenită sub crusta unei îngîndurări opace și întunecate. În aceeași fotografie Nicolae arată tonic și vulturesc, cu o ascuțime a mimicii și cu o fermitate a privirii care contrastează dureros cu moliciunea vlăguită, aproape senilă, a fratelui. Unul doborît de bătrînețe și de înciudare, celălalt aprins de o dispoziție al cărei gust numai el îl știa. Unul posac și introvertit, celălalt senin, cu o umoare stenică și atrăgătoare. {i atunci îți dai
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
arătându-mi o pictură de Renoir - aici verdele este impersonal, reflectă viața pasională neîmplinită, crudă, necoaptă adică, dar poate simboliza și forța naturii, speranța că, în cele din urmă, copacul vieții va da roade. În schimb, movul reprezintă imponderabilul, diafanul, moliciunea și visarea, cel puțin așa simt eu. Poate fi simbolul lumii dezumanizate, în descompunere. Și câtă contradicție, ce forțe de respingere există între verde și mov. Nu-mi dau seama cum de le-a putut alătura cineva în pictură. Pentru
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
în această mică și deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a «secretului ascuns între pleoape», dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un produs de lux al moliciunii dominatoare și al lucidității îngenuncheate de propria sensibilitate.” Lucrurile stau întocmai. Cu greu s-ar putea aduce amendamente la concluziile lui Mircea Mihăieș. Dacă însă am început această dare de seamă salutând o cronică, după cum spuneam, neobișnuită, n-ar fi
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
mult. Scriu din ce in ce mai puțin. Simptome de zădărnicie“ (p. 99) Nu de zădărnicie e vorba, ci de cazul unui credincios care și-a găsit echilibrul lăuntric, fără a putea însă să ridice acest echilibru la pragul unei tensiuni expresive. Jurnalul are moliciunea galanta a spiritelor împăcate cu sine, ideal de netăgăduit sub unghi hristic, dar nefertil sub unghi literar. În fine, privilegiul de a fi stat în preajma lui Steinhardt tinde să devină pentru Pîntea o povară. Nu e vorba de discordia iscata
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
pe ușă o altă instructoare cu chipul descompus, care anunță tragic moartea lui Stalin și comandă ca toată lumea să cadă în genunchi. Toți se execută, însă pentru Brodski este un bun prilej de a admira coapsele apetisante și dosul cu moliciuni Biedermeier ale instructoarei care stă cu spatele la el. Această privire curioasă, excitantul inopinat oferit elevului Br
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
moi, placide, grele au parcă regimul ambiguu al unor fantasme proiectate. Un erotism nocturn penetrează toate reprezentările organicului. Aderența la agregările molatece e semnul unui suflet situat între oroarea față de inform și voluptatea viului. Chiar mineralitatea realului e supusă dilatărilor moliciunii, sub acțiunea grea a reveriei provacate de aderența excesivă la viu. Spiritualul însuși primește determinații ale bolboroselilor palustre: „îngerul vorbește în mine cu voce de broască/ și cu voce de pasăre/ vai, cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
readus în falange senzația, de atîtea ori imaginată, a contactului cu colții leilor, cînd vedeam mîinile dresorilor zăbovind în hăul gurii lor băloase. Deși intacți, ascuțiți și tăioși, sprijiniți de ambele părți ale palmei lor, păreau moi, elastici, gumoși. O moliciune care derivă nu din degradarea fizică a speciei, nici din cea morală. Uzura lor e una de ordin metafizic: refuzul fiarei captive de a mai propulsa în ei agresivitate. O formă superioară de renunțare. Despre vreo urmă de vanitate a
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei. Opusul manierei lui Nietzsche se găsește în proza lui Rilke, a cărei moleșeală ceremonioasă e semn
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
proiecție a stării de spirit pe care o pune în desen. Avînd o natură mansuetă a cărei sfială atinge pragul inhibiției verbale, din pensula lui culorile ies stinse, uneori șterse, niciodată stridente, ca o veștejire moale în tente limfatice. E moliciunea de ochi recules a unui credincios care molipsește lucrurile cu blîndețe contemplativă, de aici tenta apoasă, alburie sau pămîntie a desenelor. Predilecția pentru nuanțe șterse merge mînă în mînă cu conținutul tablourilor. Paștina pictează colțuri de lume, dar aproape deloc
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
-mi spinarea și respirația ca un măr putred umplîndu-mi traheea am văzut cartilagiile zguduindu-se și frica precum înjurăturile brăzdînd fiecare centimetru din ceea ce pînă atunci știusem și-acum uitam și-acum un deșert cu venele trandafirii își agăța de moliciunea craniului ventuzele mestecîndu-mi trecutul scuipîndu-mi obosit viitorul și urletul poros a spart sticla ferestrelor și dopul de parafină a umplut țestele și labele jupuite ale țipătului au zdrobit tunelul de catran în timp ce vocea de 26 de ani a mamei bubuia
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
sau tihna cu care o scuturi în scrumieră, nervozitatea cu care o îndeși înlăuntrul ei, după ce ai observat fie că s-a stins singură, fie că s-a rostogolit peste marginea scrumierei, arzînd mușamaua sau fața de masă, crisparea sau moliciunea gestului cu care apuci ceașca de cafea ducînd-o la buze și tresărind iritat cînd bagi de seamă că deja s-a răcit, mîna preocupată cu care îți ștergi penița stiloului cînd întinează sau gestul pripit și nervos de a-ți
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
să-i prăjească un scrob cu mușchiuleț de porc tăiat mărunt și amestecat cu ceapă pe care să-l mănânce cu mămăligă rece și galbenă ca aurul (era mâncarea lui favorită scrobul galben cu mămăligă galbenă, se îmbina în ea moliciunea omletei și asprimea făinii de porumb, deși altfel nu suferea galbenul, decât numai în acele bucate luminoase ca soarele îi plăcea). Era puțin trist în acea dimineață, dar nu din cauza ploii, a ruperii de nori ce se destrămau acum în
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
amenajări pentru combaterea eroziunii solului pe 40 913 ha, amenajări de desecare pe 438 788 ha, din care 332 042 ha prin pompare, iar 106 746 ha gravitațional. Problemă de civilizație Inconștiența este tot un aspect al lipsei de civilizație. Moliciunea unei administrații pune umărul la tot felul de catastrofe. Exprimări de genul „Să vină primarul să facă! “ sunt la ordinea zilei. E dureros să vezi (așa cum s-a văzut la recentele inundații din Banat) cum soldații lucrează, iar localnicii, adică
Agenda2005-23-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283783_a_285112]