646 matches
-
sunt și mai dragi de atunci) numele lui Cristian Mungiu și apoi am văzut-o și pe Jane Fonda, o legendă vie, că i-l înmânează, de atâta bucurie, mi s-a înecat vocea, ceea ce, se pare, că i-a molipsit și pe cei din fața televizoarelor. Cum arata Iașul cinefil pentru dvs.? Încununat cu flori, doar e luna lor; regal, că începe de 10 Mai; aniversar, că avem destule motive, primitor și atât de dulce! Interviu realizat de Corina Giurgia, PR
Irina – Margareta Nistor [Corola-blog/BlogPost/99550_a_100842]
-
Galerii foto Pe 25 octombrie, a avut loc la Sala Palatului concertul BZN. Jan și Anny de la BZN le-au cântat celor din public cele mai cunoscute hituri ale lor și i-au molipsit cu veselia lor contagioasă. La câteva minute după oră 20.00 și-au făcut apariția pe scena cei cinci instrumentiști ai trupei, însoțiți de trei backing vocals. În aplauzele publicului au apărut și cele două staruri ale anilor ’70-’80
Cum a fost la concertul BZN [Corola-blog/BlogPost/97954_a_99246]
-
la bancă, se uită în calculator și vorbește mult la telefon și la celălalt tot așa, se uită în calculator și vorbește mult la telefon, dar nu trebuie să stea pe scaunul de la bancă.” În jurul Monicăi, multă lume s-a molipsit de voluntariat. Până și părinții ei fac asta: “Unde se întâmplă să întâlnească pe cineva diagnosticat cu afecțiuni oncologice, întreabă imediat dacă e ceva cu care am putea ajuta. Nu fac parte din vreo organizație, dar fiecare s-a atașat
Un text în care nu vor cânta privighetori și se va da cu telefonul de pământ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20190_a_21515]
-
în care nu mergeați la job. Cum a fost asta pentru familiile voastre, pentru copiii voștri? A fost cred cea mai frumoasă perioadă din viața noastră. Aveam atâta energie și entuziasm cât pentru 100 de oameni. Și reușeam să-I molipsim pe toți cei pe care-I întâlneam, inclusiv pe cei din familiile noastre J Dormeam puțin și ne petreceam weekend-urile muncind. Poate pentru copiii și soții noștri n-a fost ușor, dar nu s-au plâns niciodată. Ba din
Trei fete “nebune” au nevoie de banii noștri, ca să-i convertească în viață pentru noi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20223_a_21548]
-
comunitate online de origami. Pentru noi orgami este un hobby, o modalitate de relaxare și o artă care ne provoacă să realizăm lucuri cât mai interesante dintr-un material aparent banal. Ne dorim și sperăm că pasiunea noastră să-i molipsească și pe alții, având credință că arta plierii hârtiei este un lucru pe cât de frumos, pe atât de simplu și accesibil tuturor." ### Cât costă? Prețul pe modul este de 130 ron/ de participant, ceea ce înseamnă 26 ron/ pe ședința Înscrierile
Creaturi şi creaţii din hârtie [Corola-blog/BlogPost/97166_a_98458]
-
pentru generațiile viitoare, se vede însă că se face încă insuficient. - Activând în cadrul postului Radio România Internațional, probabil cunoști și problemele românilor din alte zone? - Chișinăul este prima mea ieșire. - Să-ți fie de bun augur! - Cred că m-am molipsit. Trebuie să recunosc că undeva, partea asta, îndeosebi R. Moldova, Transnistria, Ucraina, sunt un glas mai puternic. Și mai mulți. Aceasta ar fi o explicație. Simt că ar putea să se rezolve lucrurile, acel fond istoric ar putea să reînvie
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MUȘCĂ-MĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mușcă-mă * Mușcă-mă, cu zâmbete senine Să mă molipsești cu dragoste de viață Ca să râdă visele în mine De cu seară până-n dimineață! * Mușcă-mă cu ochii tăi de foc Ca să-mi înfierbinți sângele-n vine, Prinde-mă c-o glumă de mijloc Într-un dans nebun printre suspine
MUȘCĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378234_a_379563]
-
decât Divina Comedie a lui Dante. Un mister. Cineva, venit de la Paris, mi-a spus că nu i-a plăcut arta modernă, comparativ cu tot ce a văzut acolo. Am rămas noi în urmă? Se poate. Ascuns după o piatră, molipsit de o boală, tu nu-L mai vezi pe Dumnezeu. Este voia ta. Dar poate că și El te așteaptă. Voi încerca să-L aduc, spune iluminatul. De bucurie vei plânge. De ce iubita fuge de mine? CARE IUBITĂ? Există una
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
ere: înainte și după adoratele Fallas. Ce s-o mai învârtim încolo sau încoace? Nici nu se pune problema dacă ne place sau nu. La modul la care li se dedică toată lumea, trebuie să fii de piatră ca să nu te molipsești de la ei, fericit că te primesc. „Permis de intrare” avem cu toții, nu e nevoie de bilet: popularele Fallas sunt cunoscute pentru toleranța cu care absorb toată suflarea, indiferent de varstă, sex, naționalitate, rasă, religie sau mai știu eu ce ciudățenii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
spun că toate aceste argumente nu pot ascunde golul pe care filozofia îl face în jurul ei. Iar cel mai grav este că îndeletnicirea aceasta sobră și nobilă a încetat să mai fie o gîndire liberă. Dacă ai apucat să te molipsești de obișnuințele retoricii conceptuale, de tabieturile dihotomice și de strategiile silogistice, ești terminat: vei deveni mînuitorul steril al unor noțiuni pe care le vei înlănțui după schema prestabilită a arpegiilor și solfegiilor învățate la școală și repetate în public pînă
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
cauză pentru care ți-ai dori să te strecori în lumea cărții, preschimbîndu-te într-un personaj al ei, ține de stofa protagoniștilor. Regula de care ascultă pedagogia umană e cea a înnobilării prin contiguitate. Cei care respiră același aer se molipsesc de aceleași stări de spirit. De aceea, simplul fapt că poți faci parte din lumea lui Heisenberg, Dirac, Einstein, Bohr și Schrödinger, urmărindu-le gîndurile și observîndu-le gesturile înseamnă implicit o ridicare în rang. Sau măcar un imbold de ridicare
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
cartea lui Bourdieu. }i se rupe inima să vezi cum un creier atît de rafinat a putut naufragia în limanul gîndirii impersonale. Aproape că îți vine să spui: ce mare ar fi fost Bourdieu dacă nu s-ar fi lăsat molipsit de nepoții lui Marx. E o tristețe să vezi cum distincția ținutei îi dispare în tiparul de turmă al gînditorilor socialiști: pentru Bourdieu, "autono-mia esteticului" e o flașnetă menită a întreține mofturile artiștilor scăpătați, "arta pentru artă" e un slogan
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
Singura condiție pe care trebuie s-o îndeplinești pentru a putea trece peste imboldul de a-l închide pe Proust după primele pagini este ca, la început cel puțin, să ai răbdare. Să citești, așadar, cîteva pagini încercînd să te molipsești cu atmosfera lor. După aceea, ritualul se va perpetua de la sine, ca într-o rutină ce-și întreține singură ciclul, așa cum mărturisește Anton Holban: "A citi pe Proust este a te cerceta pe tine însuți: travaliu de infinită răbdare în
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
cu febra lui. Genul acesta de lectură prin recunoaștere e supus selecției capricioase a apelor în care te scalzi. Nu reții decît răutățile care ți se potrivesc și nu te atrag decît diatribele a căror cruzime, savurînd-o după plac, te molipsește cu otrava ei. Neajunsul este că în altă zi vei avea o altă stare și, sub înrîurirea filtrului ei afectiv, vei sesiza alte străfulgerări și vei gusta alte veninuri. În cel de-al doilea caz, cel al lecturii metodice, ochiul
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
acestei mostre de rectitudine analitică, întrebarea pe care ți-o pui este: cum putea Monica Lovinescu, în anii î60-70, să fie atît de lucidă? Și atît de nepărtinitoare în verdictele pe care le dădea? Cum de nu s-a lăsat molipsită de indulgența mioapă cu care francezii au privit decenii de-a rîndul catastrofa comunismului? Cînd respiri zeci de ani în psihologia colectivă a metropolei franceze, e ușor să împrumuți felul de a gîndi al locului. Și totuși Monica Lovinescu nu
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
cimitirului din sat, niște sorcove de o stridență ce-ți insuflă dorința de apostazie creștină, așezarea, peisajul și lăcașul monahal par rupte din alte vremuri. La Putna intuiești că valoarea unui loc e dat gradul de pietate cu care își molipsește vizitatorii. Gradul acesta nu e indiciul atractivității turistice - care nu are legătură cu atmosfera împrejurimilor, doar cu reclama iscată în jurul lor -, ci măsura puterii de rezonanță pe care genius loci o are asupra celor care vin la chinovie. La Putna
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
lucrărilor de acest fel, cu toate că ți se impun prin temeinicia științei și prin cimentarea argumentelor, sînt reci și neprimitoare. O galimatie de carcasă etanșă la radiații afective le ticsește paginile și o răceala asiduă de contabil sîrguincios le umbrește substanța, molipsindu-le cu morbul sterilității cărturărești. Le închizi cu aerul că ai vizitat un mausoleu impunător și venerabil, a cărui atmosferă, deși te-a înfrigurat pe alocuri, din păcate nu a izbutit să te înfioare. A doua oară nu le vei
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
țintește relația subiect-obiect, Bohr rostind în 1920 o indecență care între timp s-a preschimbat într-un poncif politicos: orice măsurare e o perturbare, subiectul modificînd obiectul pînă acolo că nu poate spune cîtă amprentă a subiectului a ajuns să molipsească obiectul. Vrînd parcă să fie mai clar într-un loc unde claritatea este exclusă a priori, Bohr face o analogie cu analiza psihologică: așa cum în momentul cînd, îndreptîndu-mi atenția asupra propriilor sentimente, nu fac decît să le alterez (subiectul își
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
unui mister pe care nici el nu-l poate explica. Ceva îl împinge s-o facă și obligația lui e să asculte imboldul, așa cum Schopenhauer, scriindu-și Lumea ca voință și reprezentare, și-a urmat un imbold cu care a molipsit generații de filosofi.
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
Dar umoarea lui Mircea A. Diaconu e cea a unui scriitor care are voce de cap, nu una de piept, frazele curgîndu-i cuminți, fără sacadări patetice, și de aceea tonul general e detașat, de observator sobru, care nu se lasă molipsit de lava paroxistică ce curge din opera cercetată. O anume impostație îi golește însă condeiul de sentiment, de aceea lipsa emoției îi împrumută criticului un timbru placid, expresiile avînd corectitudinea fără culoare a formulelor docte și nespectaculoase. Fraza lui Mircea
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
cînd oamenii buni devin răi fiind din cauza ei; 4) religia nu poate fi un interlocutor credibil în privința problemelor fundamentale, de aceea dialogul e iluzoriu și cronofag. Ce-i desparte pe cei șase sunt ticurile de gîndire de care s-au molipsit în interiorul specialității. În genere biologii sunt mai agresivi decît fizicienii, în virtutea înclinației de a pune ca tipar de interpretare chimia organică, cu procesele adesea violente din cadrul ei. Fizicienii, pentru care anorganicul e materia de bază a lumii, au predispoziții scolastice
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
care a vrut să-i pună pe muzică șase poezii), ba chiar a tânărului Hofmannsthal. Ne putem închipui bucuria - pe care, de altfel, și-o descrie pe larg - de a-și vedea numele în vitrinele librăriilor. Sortit să scrie cărți - molipsit de entuziasmul vienez față de modelele culturale, poate că s-ar fi pierdut dacă nu s-ar fi consacrat studiilor istorice și culturale, scriind despre Erasmus, Goethe, Hölderlin, Kleist, Nietzsche, Rilke, Herzl, Freud, Schnitzler, Mahler, Bruno Walter... sau Balzac, Dante, Montaigne
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
Strânsă între pereții dospiți de mucegaiuri, scara veche trosnea răgușit. Bătrâna, târșindu-și picioarele-ncălțate-n târlici, trecu pe lângă ușa apartamentului celor două fete de la etaj, fără să întoarcă fața, să privească cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi temut să nu se molipsească de-o boală urâtă. Se temea pentru Miluță. Stricăciunea și răutatea pătrund mai iute ca binele și cumințenia. Aveau camera cea mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
e un copil foarte sensibil și cuminte. Mama și bunica încep să adune. Colindă prin magazine și vitrine și culeg tot ce cred ele că este mai bun și mai frumos pentru copilul care s-a anunțat. Viitorul tată se molipsește și el de această febră a cumpărăturilor. Într-un final mama, mai rezonabilă, spune: - Destul! Sunt haine cât nu mai încape în dulap pentru vreo 2 ani, cel puțin! Bine! Și ca totul să fie într-adevăr bine de la început
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
o zi o să treci pe cafea. Răsete. Evelin: Voi vreți să scăpați de mine? Voi oamenii m-ați uimit întotdeauna cu ușurința, ca să nu spun naivitatea, cu care priviți și trăiți viața. Auzi, om trăi și om vedea! M-am molipsit și eu de la voi. Aurora: Păi, sentimentul că nu ne este frică de moarte ne deosebește de animale, de roboți, de... nemuritori ca tine. Nimic nu-i probabil mai fascinant în Univers decăt să faci, conștient sau inconștient, lucruri pe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]