347 matches
-
oficial... Între cele dou... state, prin semnarea, la Moscova, a unui tratat de asistent... militar... și de colaborare (aprilie 1945). În schimb, În cursul anului 1945, Între Țîțo și britanici au ap...rut dezacorduri legate de „colaborarea” dintre titoiști și monarhiști și de eliberarea orașului Trieste. Într-adev...r, desi Țîțo accepta, În conformitate cu acordurile din august 1944 și cu recomand...rile conferinței de la Ialta (februarie 1945), s... primeasc... În guvern elemente necomuniste, refuză s... abandoneze pozițiile dominante din armat..., poliție și comitetele
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
care Camera a respins revizuirea Constituției, ci se va întoarce numai spre viitor, va urmări o idee și va căuta să-i accelereze victoria. Revizuirea cată să triumfe pentru că - se zice în manifest - Constituția de la 1875 a fost stabilită de monarhiști și n-a fost întocmită spre a organiza onest un guvern democratic, ci din contra, spre a o depune la picioarele unei oligarhie; pentru că, întrucît timp voința sufragiului universal este paralizată, nu poate reuși nici o reformă politică sau socială și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că nu se ascund chiar pe Kyrall. Însă dacă nu a fost vorba despre o armă, dacă nu a aterizat în partea continentală, atunci nu rămâne decât o singură soluție: e foarte probabil ca unii dintre operatorii psiacului să fie monarhiști și să lucreze încă pentru Bella. Iar posibilitatea ca nava aceea să fi conținut arme sau instrucțiuni pentru spionul ascuns între operatorii psiacului e cel de-al doilea motiv pentru care adoptăm astăzi Regulamentul..., spuse Durdrin încet, privind spre pata
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ancestrale, intereselor particulare, apartenenței lor. Există la omul nostru, dincolo de reflexul legitimist, o mistică a naturalului și a trăitului (care se regăsea atunci la celălalt pol, la Sorel și Berth, acești intelectuali antiintelectualiști de extremă stîngă). Ceea ce îl scandalizează pe monarhistul catolic este faptul că "opinia poate determina ființa unei societăți", și nu Evanghelia sau ierarhia condiției și a nașterii. Omenească, prea omenească revoluție. Ceea ce Cochin numește "socializarea gîndirii" era cunoscut de Biserica catolică de o mie de ani. El se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Legalitatea, dar la referendumul din 1997 partizanii săi reprezentau numai 33% din numărul votanților (cifră contestabilă, avînd În vedere că opțiunea pentru republică a avut loc În condițiile În care partidul Socialist domina cea mai mare parte din teritoriu, iar monarhiștii erau asociați cu partidul a cărui Înfrîngere era previzibilă, cel Democrat). Partidul Democrat fusese Învingător În 1992, fiindcă influența comuniștilor În media scăzuse și fiindcă Berisha era susținut de SUA (pe cînd Italia, sub guvernul socialist al lui Craxi, ținea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
într-un decor exotic, în ambianța fascinantă a Atenei, unde impresionantele mărturii ale Antichității se opun constant realităților și practicilor moderne. Un tânăr român, delegat al Băncii „Dacia Romană”, sosește în capitala Greciei chiar în momentul izbucnirii războiului civil dintre monarhiști, susținători ai regelui Constantin, și republicani, conduși de Venizelos. Societatea e scindată, conflictele izbucnesc la tot pasul, opțiunile politice tulbură relațiile dintre oameni. Din această cauză, el nu își poate rezolva problemele, în schimb o cunoaște pe tânăra și frumoasa
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
a desfășurat o intensă activitate politică, mai ales în paginile ziarului „Vocea națională” (1866), pentru a combate mișcarea separatistă, susținând în același timp alegerea unui domn străin. După urcarea pe tronul României a lui Carol I, avea să rămână un monarhist convins. M. scrie cea mai mare parte a cuvântului introductiv la primul număr, din l martie 1867, al „Convorbirilor literare”, unde publică, în următorii ani, studii și articole cu un larg răsunet în cultura română. La 20 iulie 1867 devine
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
poate spune că ultimatumul a fost lovitura decisivă dată monarhiei. Căci anul 1890 înseamnă trezirea conștiinței și a orgoliului național portughez; iar aceste forțe cresc și se organizează împotriva regalității. Don Carlos mărturisea mai târziu că aparține "unei monarhii fără monarhiști". Într-adevăr, așa zisele partide de guvernământ erau monarhiste numai când li se încredința puterea. În opoziție, pentru a crea cu orice chip greutăți guvernului, fraternizau cu revoluționarii. Asprele critici pe care și le făceau reciproc au sfârșit prin a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nu se ținea seamă decât de acele grupări politice care luptau pentru sau împotriva revoluției. Joîo Franco, omul cel mai discutat al vechiului regim, se desparte zgomotos de Hintze Ribeiro, târând după sine treizeci de deputați regeneratori. Este singurul dintre monarhiști care înțelege că partidele de guvernământ au compromis atât monarhia cât și toate instituțiile tradiționale portugheze. De aceea începe o luptă neînfricată împotriva lor. "Și unii și alții sunt la fel!" Atât regeneratorii cât și progresiștii păcătuiesc prin lipsa lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
declară regimului un "război fără odihnă, intransigent". Și profetizează: Această dictatura va sfârși ori printr-o revoluție, ori printr-o crimă!". Președintele republicanilor, Bernardino Machado, observă că în momentul de față "se guvernează nu numai împotriva republicanilor, ci și împotriva monarhiștilor". Un profesor universitar de la Coimbra invită pe monarhiști să intre în rândurile republicanilor. Dizidența condusă de Jose de Alpoim aproape că-i ascultă sfatul. Tribunul Antonio Jose de Almeida strigă: "Bine venită fii, oră a revoluției!". La intrarea Regelui în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
profetizează: Această dictatura va sfârși ori printr-o revoluție, ori printr-o crimă!". Președintele republicanilor, Bernardino Machado, observă că în momentul de față "se guvernează nu numai împotriva republicanilor, ci și împotriva monarhiștilor". Un profesor universitar de la Coimbra invită pe monarhiști să intre în rândurile republicanilor. Dizidența condusă de Jose de Alpoim aproape că-i ascultă sfatul. Tribunul Antonio Jose de Almeida strigă: "Bine venită fii, oră a revoluției!". La intrarea Regelui în teatrul "Dona Amelia" publicul izbucnește într-o manifestație
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Guvernul provizoriu adresează poporului portughez o proclamație în care cere ordine, muncă și respectul proprietății. Pe străzile Lisabonei o mulțime înnebunită de entuziasm manifestează fără odihnă, până târziu după miezul nopții. Totul se înfățișa într-adevăr ca o monarhie fără monarhiști, pierind obosită, dezgustată, lovită în însuși centrul ființei sale. V. "BALBURDIA SANGUINOLENTE" Scriitorul Eça de Queiroz prevestise, cu mulți ani înainte de izbucnirea revoluției, că Republica va fi o "dezordine sîngeroasă" (balburdia sanguinolente). Nu se înșelase. Un sfert de veac de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ziarele republicane, oamenii vechiului regim își mărturisesc totala lor "adeziune" la revoluția triumfătoare. Unii o fac ca să-și păstreze posturile câștigate sub Monarhie; alții ca să dobândească locurile de frunte care le fuseseră interzise sub vechiul regim. Chiar unii preoți și monarhiști notorii se declară ultrarepublicani. Începe o supralicitare dramatică și vechile cadre revoluționare, se simt sufocate sub numărul considerabil al "adeziunilor". Cu toate acestea, marea masă portugheză, masa amorfă și indiferentă schimbărilor politice - nu aderă. Cei care se încadrează noului regim
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mătura totul în calea lui. Ministru al Republicii, Antonio José de Almeida ceartă studenții pentru lipsa lor de disciplină. Începe să fie urât. Și ura crește mai ales când se află că tribunul exercită o acțiune moderatoare, cerând iertarea vechilor monarhiști și amnistierea prizonierilor din rândurile milițiilor lui Paiva Couceiro. Almeida își dă seama că numai o totală destindere politică, urmată de o activă propagandă republicană la sate și în micile orașe de provincie, ar putea reface unitatea națională. Dar partizanii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Iar Pimenta, care devenise republican pentru că credea în individ și în libertate, refuza să accepte dictatura lojilor. Era de asemenea, un bun portughez. Urmărea împăcarea tuturor fiilor patriei sale și de aceea a început o acțiune de largă amnistie a monarhiștilor și a celorlalți deținuți politici. Crescut în cultul libertății, așa cum predicaseră republicanii generației sale, Pimenta de Castro reintroduce libertatea religioasă și redă libertatea gândirii politice. Un centru monarhic ia ființă la Lisabona și emigrații se întorc din exil. Destinderea aceasta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Șeful corpului expediționar, generalul Gomes da Costa, - un adevărat erou - era trimis, țap ispășitor, într-o posesiune obscură din Africa. Încă un nume care trebuie reținut... Valul de ură împotriva lui Afonso Costa crește nestăvilit. Toți așteaptă căderea lui: militarii, monarhiștii, unioniștii lui Brito Camacha, independenții, catolicii și, mai ales, mulțimea neîncadrată în nici o grupare politică, masa aceea fără nume, terorizată, flămândă, demoralizată de atâtea idealuri trădate. Unioniștii lui Brito Camacha încep să uneltească răsturnarea Guvernului. Nu găsesc însă destul sprijin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
retrage după câteva luni (4 martie 1918). Negocierile cu Antonio José de Almeida nu duc la nici un rezultat. Singurul grup republican care-l ajută din răsputeri pe Sidonio Paes este nucleul lui Machado dos Santos. Grupările de dreapta - catolicii și monarhiștii, - cărora decembrismul le dăduse dreptul de reorganizare și propagandă, se păstrau față de Sidonio Paes într-o atitudine de îngăduitoare rezervă; uneori, amintindu-și teroarea lui Costa și a masoneriei din care-i scăpase revolta de la 5 decembrie, arătau noului regim
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-o atitudine de îngăduitoare rezervă; uneori, amintindu-și teroarea lui Costa și a masoneriei din care-i scăpase revolta de la 5 decembrie, arătau noului regim o simpatie destul de largă, dar care nu ducea în nici un caz, cel puțin din partea monarhiștilor, la colaborare. Alături de această dușmănie sau rezervă a cadrelor politice organizate, se ridică, surprinzător de caldă, adeziunea maselor. Sidonio Paes ajunge repede idolul mulțimilor. Trecerile lui pe străzile Lisabonei se transformă în manifestații spontane, la care iau parte zeci de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că i se refuză colaborarea grupărilor republicane moderate (evoluționiștii lui Antonio José de Almeida și unioniștii lui Brito Camacha), încearcă să dobândească o minoritate conservatoare, a cărei simpatie s-o cucerească treptat. Minoritatea conservatoare nu putea fi dată decât de monarhiști. Dar monarhismul din 1918 nu mai semăna cu vechile partide de guvernământ din vremea lui Don Carlos. Două noi mișcări politice și spirituale luaseră ființă între timp: integralismul lusitan și Centrul Catolic. Mișcări de o considerabilă importanță, nu numai pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
critica demoliberalismului și schițase programul revoluției integrale - este ales în Parlamentul din 1918 împreună cu alți câțiva camarazi de luptă. Integralismul își făcea încet loc, amenințând să cucerească în câțiva ani forțele vii ale națiunii. Sardinha nu urmărea atât convingerea vechilor monarhiști, politicianizați, cât convertirea tinerelor generații, care crescuseră în ideologia republicană și democratică dar aveau încă destulă prospețime ca să intuiască și să realizeze o revoluție. Antiparlamentarist prin structură, acceptă mandatul de deputat ca să-și poată continua de la tribuna Camerei acțiunea naționalist-revoluționară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai considera pe Don Manuel pretendentul legitim al Tronului Portugaliei, - mai ales că descindea din "uzurpatorul" Don Pedro - și declară succesor pe un văr depărtat al lui Don Manuel, Don Duarte, descendent direct din exilatul Don Miguel. Acestor certuri între monarhiștii conservatori și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul pretendent legitim, recunoscut de toată lumea monarhistă, este Don Duarte. Sidonio Paes sperase, la început, o colaborare mai eficientă cu monarhiștii. Dar în 1918 monarhismul însemna, în buna
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din exilatul Don Miguel. Acestor certuri între monarhiștii conservatori și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul pretendent legitim, recunoscut de toată lumea monarhistă, este Don Duarte. Sidonio Paes sperase, la început, o colaborare mai eficientă cu monarhiștii. Dar în 1918 monarhismul însemna, în buna parte, integralism. În ceea ce privește pe bătrânii monarhiști, care își păstraseră până atunci credințele, foarte puțini din ei acceptă un compromis cu Republica, fie ea chiar salvată și condusă de Sidonio Paes; restul, se păstrează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi asigurată decât de monarhie. "Prezidențialismul e absurd pentru că îi lipsește continuitatea. Napoleon, cu toate că a fost genial, a căzut. Dictatura sociocratică a lui Auguste Comte e un delir de filozof". Sidonio Paes, convingîndu-se că e imposibilă o colaborare strânsă cu monarhiștii, încearcă să-și apropie catolicii. La 2 martie 1918 Președintele asistă, pentru prima oară de la instaurarea Republicii, la o slujbă religioasă. Reia legăturile cu Vaticanul. Nu numai că încurajează organizațiile catolice, dar face totul ca ele să-și precizeze tot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
La 2 martie 1918 Președintele asistă, pentru prima oară de la instaurarea Republicii, la o slujbă religioasă. Reia legăturile cu Vaticanul. Nu numai că încurajează organizațiile catolice, dar face totul ca ele să-și precizeze tot mai apăsat autonomia politică față de monarhiști. Astfel, izbutește să înlăture alcătuirea unui puternic grup catolico-monarhist, care ar fi putut, la un moment prielnic, să pună în cumpănă soarta Republicii. Îl ajută, în această operă de diviziune a opoziției, însuși Centrul Catolic, creație recentă, care-și propunea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
afirmă că e gata să colaboreze "cu orice guvern care-i inspiră încredere". Și, într-adevăr, colaborează cu Sidonio, așa cum colabora mai târziu cu guvernele democraticomasone. Atitudinea Centrului provoacă un nesfârșit scandal de presă și aduce după sine ruptura de monarhiști și, îndeosebi, de integraliști. Episcopii înșiși intervin în polemică, apărând hotărârea Centrului Catolic de a nu-și lega soarta de restaurare și de a colabora cu republicanii. Episcopul de Algarve publică o pastorală, în care atacă violent grupările monarhiste. "Eu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]