295 matches
-
și confuzia claselor. Similitudinea v a l o r i l o r, dar mai ales lipsa lor, este simptomatica pentru acest sfârșit de secol. Valorile agonizează și acest lucru o surprinde chiar și pe Nana348. Redusă la o aparentă, mondenitatea nu mai este considerată cod de referință și normă de valori. Decăderea contesei Muffat nu se deosebește de aventurile ordinare, istoria ei are un final de vodevil: "la comtesse Sabine, dans un détraquement suprême, venait de s'enfuir avec un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
exterior. Această căutare de tip modern se exprimă prin afirmarea și autopromovarea sinelui în marele oraș. Pariziana este femeia care a știut să-și automodeleze personalitatea, femeia pentru care afirmarea sinelui atinge superlativul. Pariziana romanesca este imaginea unei condiții sociale (mondenitate), locale (parizianitate) și de epocă (modernitate). Stilul personal al Parizienei are rădăcini adânci, el vine din istorie și devine o matrice, un pattern. Femeia pariziana da contur unei istorii naționale și unui spațiu spiritual, prin ea femeile franceze dobândesc o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
moravurilor [Muchembled, p.201]. Sub Restaurație, Curtea cunoaște o nouă vârstă de aur, de fuziune a politicii cu politețea, iar, incepand cu 1830, Curtea pierde definitiv rolul său de centru politic și cultural dominant. Politețea se denumește de acum înainte mondenitate. Lumea mondenă este o societate bună, care ține de un model închis și ierarhizat și este un loc al civilizației moravurilor, rafinamentului, elegantei și politeții, știe să placă și să seducă [v. Montandon, p.648]. 125 "Elle peut être grande
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
il essaie de créer chez ceux qui l'entourent" [Goffman, 1992, p.25]. 194 "La vivacité et la nonchalance conviennent également à ce rôle, qui n'a pas de lois bien précises" [Girardin, t.II, 1986, p.572]. 195 Spațiul mondenității este deosebit de atașat de reprezentare, care este la temelia sociabilității. Faptul că talentul de a fi bun actor pe scena teatrului lumii este necesar persoanelor de lume a fost consemnat de apropiații de la Curte, unde trebuie să excelezi pentru a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
proiectele de cercetare susținute, rețelele tematice consacrate, asociațiile de absolvenți (alumni) funcționând că dispozitive de Întrajutorare intelectuală, cu biblioteci sau centre de documentare proprii. Constituie locuri râvnite pentru organizarea de manifestări științifice și artistice, ceea ce le plasează adesea În centrul mondenităților. Parte integrantă a unui nou mod de dominare, noile instituții de elită se Înscriu, de fapt, Într-o tradiție adesea necunoscută chiar membrilor lor. Este legitim, În aceste condiții, să pui o serie de Întrebări referitoare la condițiile și limitele
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Artă, teatru, cinema, muzică”, de la numărul 140 din 1946, „Săptămâna bucureșteană în teatru, muzică, plastică, cinema, sport”; de la numărul 147 din 1946, „Săptămâna bucureșteană în teatru, cinema, muzică, modă”; de la numărul 148 din 1946, „Teatru, cinema, muzică, modă, pagina femeii, mondenități”; de la numărul 169 din 1946, „Caleidoscopul vieții artistice”). De la numărul 156 din 1946 redactor responsabil devine Liliana Delescu. Concepută ca un magazin al tuturor artelor, revista reușește să ofere o imagine a vieții culturale românești și europene din epocă. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285746_a_287075]
-
versuri Povestea ghiocelului (1937), Barbă-Roșie (1940), Crăiasa piticilor (1945). I se acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu simboliștii printr-o vădită propensiune către universul citadin, R. poetizează în Leii de piatră vitrinele luxoase, automobilul, viața elegantă, mondenitatea frivolă, captând rezonanțe și emoții estetizate care îl apropie de lirica lui Ion Minulescu. Descriptiv, este atent la detaliul decorativ, îmbinând indiscreția și rafinamentul. „Subiectul” pieselor sale lirice este luxul, strălucirea mondenă, amintind creația târzie a lui Charles Baudelaire, dandysmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
neconvingător, dacă este să ne gândim la prezența unor figuri compromise public - precum Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. 1923) - în sânul Adunării Naționale Bisericești. Simpla tămâiere a mereu altor „lăcașuri” de „studiu” și ungerea unor înalți ierarhi lipsiți de imunitate la tentațiile mondenității nu pot reprezenta soluții la criza de reprezentare a vocii Bisericii în spațiul public. Carențele de comunicare, nu doar între laici și cler, ci chiar și între laicii cultivați care au ratat ocazia lansării unui manifest teologic robust în direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
subiective; pasiunile umanității atee sunt tot atâtea pietre de altar într-o jertfă colectivă cerută de idolii nevrozei. Din acestea se înalță, treptat, zidul plângerii noastre; acolo, omul deploră infinita caducitate a unei lumi prăbușite în uitare. Denunțul mondenitățiitc "Denunțul mondenității" Plânsul pocăinței silabisește dorința noastră de veșnicie. Deznădejdea la care conduce rutina „indiferenței ontologice” (atunci când „a fi sau a nu fi” nu este o întrebare) trage semnalul de alarmă al înfometării. Teama de ratare se transformă în panica din fața neantului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sub pretextul iubirii aproapelui sau chiar al prieteniei spirituale, mintea acceptă să fie subnutrită cu himere și jumătăți de adevăruri. Fără să avem mereu cugetul împărțit, voința n-ar slăbi, nici curajul nu ne-ar abandona la jumătatea drumului. Esența mondenității constă în pervertirea unor adevăruri doar parțial vizibile în sfera exteriorității. Patimile sau păcatele au întotdeauna o bază reală. Sugestia demonică aterizează pe un teren pregătit de nevoile biologice ale animalității noastre. Grija de trup este, între anumite limite, un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sexualitatea în cadrul fărădelegii și al iresponsabilității. Erosul demonic desființează. El aruncă amanții într-un colț obscur de neființă, în care noțiunea de legământ și ascultare lipsește cu desăvârșire. Acest ansamblu de patimi însoțite de arta autojustificării constituie sfera noologică a mondenității. În lume nu mai întâlnim persoane, ci obiecte. Spontaneitatea trebuie formalizată în rubrici foarte strâmte, saturate de obligații sociale. Gesturile nu mai au semnificații individuale, ci sunt doar coduri de comportament tipizat. În acest sens, exemplul cel mai bun este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau Tomaso di Lampedusa. Salonul monden este saturat de obiecte neînsuflețite. Oamenii devin niște etichete, cuvintele învăluie numai dorințe ilegitime, iar cheia succesului este înfrânarea de la înfrânare. Demonul futilității domnește nestingherit, stârnind ambiguitățile, aclamând tautologia sterilă și disprețuind osteneala creatoare. Mondenitatea se definește prin apologia indirectă a nerușinării. Inconsecvențe abuzive și repetate definesc adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Inconsecvențe abuzive și repetate definesc adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al exteriorității și al fugii de adevăr. Nerușinarea mondenității suferă acuzația crucii. Mărturisirea rușinată a păcatului și amintirea morții curmă lanțul trofic al iluziei. Minciuna patimilor este demascată. Futilitatea vechilor preocupări se spulberă în fața recunoașterii radicale a apartenenței noastre la planul veșnic de mântuire al lui Dumnezeu. Păcatul personal
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chipul blândețelor 290 Taina firescului 293 Amintiri și cumpene 294 Teofil duhovnicul 297 Mesagerul bucuriei 298 Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos 300 Ereditatea misticii bizantine 300 Renașterea permanentă 302 Asceza deciziei 304 Absență sau retragere? 305 Denunțul mondenității 307 Darurile ascezei 309 Monahismul: de la credință la cunoaștere 311 Nunta filocalică 314 Ascultare, feciorie, sărăcie 316 Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie 319 Tinerețea unui sfânt 319 Drumul spre Athos 321 Europa 323 „Scriitorul iscusit” 324
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și autoimagine. Mistica "cetății" arată descoperite, pe parcursul întregului ciclu al Hallipilor, atît înflăcărarea lirică a celibatarei Mini, cît și cinismul unor rezidenți de ultimă generație, precum Ada Razu, doctorul Walter, sau Coca-Aimée, pentru care cucerirea unui chez soi în inima mondenității, în palatele zilei, pornește din pulsiune posesivă, echivalînd în unele cazuri cu o uzurpare de ordinul crimei simbolice. Echilibrate "cantitativ", aceste atitudini extreme vorbesc despre tiparul comun din care s-au născut. Orașul apare, în obsesia lui Mini, dublat de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intimitate. Privite sub unghiul "legăturilor primejdioase", purtătoare ale energiei lucrului oprit, relațiile putînd fi înscrise simbolic în domeniul incestului îl introduseseră și pe Walter (cine ține minte că prenumele său este Marcel?) pe scena romanului, totuna cu scena strălucitoare a mondenității. Salema Efraim nu e doar o protectoare monstruoasă, temută subliminal. Generozitatea venală (matern-amoroasă) față de tînărul doctor îi asigură după moarte, punctată chiar de un pervertit respect, "loialitatea" celui care se lăsase strivit de autoritatea femeii: " Timpul anulase mînia de atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
definirii de sine: "Puțina lui sensibilitate fusese rezervată locurilor și lucrurilor, nu oamenilor." Atașamentul față de obiecte se deghizează, obișnuit, în plăcere estetică, dar frecvent se exprimă ca sinecdocă, implicînd desemnarea prin părțile "divizibile"-, a spațiului (decupat ca proprietate în teritoriul mondenității), a proprietății visate. Pentru Coca-Aimée, nu există frustrare mai puternică decît amenințarea cu "evacuarea", fie și temporară, din locul proaspăt dobîndit: "Aimée (...) fusese furioasă că e obligată a-și părăsi camera și plînsese; pe măsură însă ce desperarea ei egoistă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dispariția "bancheresei". Mod de a atenua, pentru conștiința sa, un trecut de bărbat întreținut, căsătoria cu Lenora apăruse în ochii lui Walter (într-o logică proprie însă) ca o soluție de onorabilitate, ca o reintrare în rîndul lumii, pe calea mondenității. Zece ani de trudnică practică medicală nu ar fi echivalat în cîștig promisiunea fabuloasă a Salemei acesta fusese, explicit, motivul reprezentînd pactul său dezonorant. "Reparația" pare a se produce printr-un matrimoniu în care doctorul responsabil și matur, pentru întîia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
LA ANTON HOLBAN În crearea unei strategii romanești de anvergură, cel mai important loc pare să-l ocupe "condiția" lumii inventate. Marcel Proust a ales să reprezinte un univers evanescent, dar ascultînd de o întocmire monstruoasă în ramificațiile ei de mondenitate, univers în același timp curgător sub aripa timpului și stătător sub privirea halucinant trează, eterniza(n)tă, a analistului. A privi nestingherit lumea, cu toată lentoarea unui examen "rece, fără concesii", cum îl vedea Camil Petrescu, este un răgaz care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tacite și elitare, le cultiva societatea înaltă, pe de o parte, și ideea de refugiu, de comuniune, complicitate și solidaritate, chiar de libertinaj, originalitate și insolit provocator, pe de altă parte, tot mai puternic și mai permisiv demonstrate de eterogena mondenitate citadină, începând cu secolul al XIX-lea. Deloc întâmplător, figurile de romantici și prototipul „eternului student” din literatura acestei epoci „bântuie” asemenea locuri, din a căror substanță personalitatea lor livrescă împrumută mult, iar dadaismul se naște, în 1916, în Cabaretul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
feminin, un dispreț al pedanteriei și greoiului, al lentorii și gravității pe scurt, un eroism al bunului gust, o etică a grației. Cum altfel ar fi putut Nietzsche să simtă atîtea afinități cu acest secol, cu acest spirit, cu această mondenitate de care totul ar fi trebuit să-l îndepărteze? O MODESTĂ MĂRTURIE Întotdeauna e dezolant să-i vezi pe istorici dînd la o parte știința trecutului, ca și cum întîmplările pe care le comentează n-ar răspunde gustului și vederii lor. "Cărțile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o identitate care îi saltă cota. Farmacistu are un magazin unde vinde în timpul liber, alături de nevastă și de cei doi copii. Acest magazin e un fel de bursă a noutăților în sat, unde se află și ulterior se toacă majoritatea mondenităților. Io, zice-se, îmi bătusem joc de magazinul lui. Și, dispărând prestigiul magazinului, și o parte din prestigiul satului se diminua. Satul depindea de instituțiile sale, iar magazinul ăsta e în sat o instituție decisivă. Farmacistu îl luase pe popa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca să absentez. Nu am nici o șansă de bine dacă nu mă izolez, dacă nu-mi liniștesc creierul. Dar mi-e foarte greu, să știi! Am un temperament de ghilotinat, de vagabond irecuperabil. Am să crăp cu nostalgia Parisului livresc. Orice mondenitate de acolo mi se pare mai respirabilă. Și apoi, eu am fost întotdeauna sedus de lumea proustiană. Unde mai pui natura mea nostalgică, picturală, "rusească" (dar dinspre Crimeea, dinspre Odessa!)... La Muzeu mă simt foarte bine, dar nu mă raliez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
toată ziua, dincolo de Zodia Coțofenei, ar putea rămâne celest, peste zilnicele întâmplări cu țigani în pijama și cu gardieni însetați de asasinate. Dacă ar fi așa, manifestația extraordinară la care participă întreaga lume ar rămâne la nivel de aleasă, rafinată mondenitate; doar atât. Ioan Paul al II-lea aduce însă altceva, esențial: instalează la locul lui "firescul", după cum este natura firii, pune înțelepciunea în locul inteligenței sterpe, mecanice și curajul în fruntea ierarhiilor valorice. Curajul său a constat în simplitate; poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ne-o transmite prin personajul-martor, Titu Herdelea. Accelerarea ritmului este studiată: când încetinit, când lăsat liber, apoi iarăși încetinit, „ca și cum aceste ralenti-uri ar fi menite să reconstituie spiritul unei epoci ce-și amăgea neliniștile și spaimele cu expoziții, discursuri parlamentare, mondenități” . Ceea ce domină este „tăcerea” sumbră, așteptarea înfrigurată . Interludiul acesta, al liniștii rău prevestitoare, este compozițional realizat magistral de scriitorul care pregătește fundalul pentru descărcarea de violență ce va urma: mișcarea epică a răscoalei țărănești și pulsul accelerat al unui timp
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]