198 matches
-
o societate închisă socotită perfectă (așa cum procedează Platon în dialogul Republica, dar și în Legile) sau de a prezice evoluția istorică a umanității spre un nou tip de societate, spre o "cetate a soarelui", cadru al formării noului om. Dacă monismul naiv nu deosebea între legile naturale și cele normative, ci le identifica, dualismul critic va pune în discuție această distincție fundamentală, opunând chiar condițiile sociale celor naturale. Această confuzie inițială e succedată apoi de cea creată în jurul ideii că normele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lui Gödel afirmă imposibilitatea demonstrării noncontradicției unui sistem clasic prin mijloacele sale interne finite (pe care Hilbert le postulase). Alături de teorema Löwenheim-Skolem din teoria modelelor, Gödel a reușit să pună în evidență nu doar limitele metodei axiomatice, ci și limitele monismului metodologic, trădat de idealul utopic al totalizării formale și al autofundării cunoașterii științifice după niște reguli logice, universale și stabile. Ireductibilitatea matematicii la statutul de limbaj artificial demonstrează neputința descriptivismului formalist (care este, în fond, solidar cu presupozițiile logicismului) de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
elementul comun al tuturor acestor autori, precum și înrudirea lor cu poziția hermeneuticii fenomenologice. Ambele curente de gândire „relativistă” pun accentul pe istoricitatea actului de cunoaștere, îndatorată aportului personal al comunității din care autorul unei interpretări face parte. Ele relevă limitele monismului metodologic iluminist, importanța recunoașterii finitudinii subiective a actului de cunoaștere, emergența insistentă a problematicii infinitului și a totalității în orice proiect fundaționalist. Din aceste atitudini reiese un portret al modernității târzii, conștientă de falsul mitografiei intelectuale promovate, nu în puține
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dogmă compactă, că el poate fi obiectivat într un sistem care totalizează existentul ar însemna să gîndești întreg realul inclusiv absolutul potrivit unui determinism inexorabil. Iar acesta își va găsi în primul rînd aplicarea în viața socială. în acest sens, monismul e, potrivit lui Berdiaev, sursa filozofică a sclaviei umane 4. Căci între raportarea la adevăr și raportarea la politic, distanța poate să nu fie prea mare ; cîteodată e nulă. Vorbind despre tensiunile din care se alcătuiește condiția intelectualului, L. Koakowski 1
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
își declară ostilitatea împotriva metafizicii moniste. La baza gîndirii sale el pune contradicția, privește dualismul ca etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar el riscă să rateze ruptura de nivel între creat și increat, să instaleze, între Principiu și manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția lor se situează în interiorul divinului, îmbrățișate de Unitatea lui. Numai el le rezolvă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
neo-totalitarianist, dintre care cea mai articulată este cea adoptată de Ken Jowitt. Aceste teorii le rafinează pe cele clasice (propuse În anii ’50 - ’60 de H. Arendt, și de către Carl Friedrich și Zb. Brezinski) și susțin caracterul monolitic al partidului, monismul structurii de putere, importanța ideologiei, preeminența politicului În formarea și menținerea societăților de tip sovietic ca și totala fuziune, mai bine spus totala preluare a societății de către stat, cu suprimarea principiului de diferențiere politică și socială. Regimurile de tip sovietic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
încă de pe vremea filosofului grec Pitagora"828. În dezbaterea despre contribuția lui Descartes la regândirea fundamentelor științelor și a instaurării raționalității în gândire, Sedlacek arată: "Pentru Descartes nu există decât o singură lume, "materia cerului și a pământului este aceeași". Monismul lui metodologic și echivalența principială a spiritului cu materialul joacă un rol central în economie, până în ziua de azi"829. Milităm pentru existența unui principiu fundamental unificator, al științelor și existenței umane și materiale 830. Numai din această perspectivă economia
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
anofelic. Ca biolog, Leon nu poate fi înțeles însă numai sub acest aspect, fiind în primul rând un original gânditor, un om de concepție și de sinteză biologică; trebuie amintite lucrările sale cu privire la darwinism, dar în special acele privitoare la monism sub influența lui Haeckel, dar cu multe interpretări personale. Pentru N. Leon, singura concepție convenabilă în explicarea procesului de apariție a vieții este generația spontanee. Orice alternativă implică recunoașterea unei forțe metafizice. Apariția vieții spontanee se face prin intermediul unor substanțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o religie cu principii bine fixate. Indiferent de dogmă, religia oferă oamenilor o viziune despre lume, care poate fi sintetizată pe două dimensiuni: a) relația dintre rațiune și intuiție, obiectivitate și subiectivitate, știință și religie; b) relația dintre dualism și monism. Prima dimensiune distinge între viziunea mecanicistă asupra lumii, conform căreia lumea e de natură fizică, operează după legi ce pot fi descoperite, verificate, demonstrate și asupra cărora individul poate acționa (religiile Vestului - creștinism, iudaism), respectiv viziunea non-mecanicistă, conform căreia lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
H.H. Stahl (Sociologia freudiană), Mircea Vulcănescu (Psihologia maselor și freudismul), Alex. Mironescu (Originea literară a ideilor freudiene în naturalism și simbolism), I. I. Cantacuzino (Perspectiva integratoare a freudismului); s-a remarcat Mircea Eliade, care a interpretat doctrina lui Freud prin monismul veterotestamentar; cucerit, Emil Cioran a revenit să-l asculte la una din cele trei reluări. Vorbind despre Chaplin, pentru Eliade memorabil a rămas Mihail Sebastian, care, în replică la apostrofele studenților antisemiți din sală, a declarat că renunță a vorbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
dacă nu identitatea) de vederi asupra unor aspecte esențiale ale vieții, dintre gîndirea greacă și gîndirea indiană veche: astfel, de exemplu, cîteva trăsături ale concepției despre Dumnezeu și, ca urmare, despre om, și unul și celălalt legați cel mult de monismul metafizico-religios; și despre noțiunea de femeie, de sclav, sărac, bolnav etc., toate pornind de la premisa că divinul nu poate fi prezent acolo unde lipsesc puterea fizică, bogăția, sănătatea. Cu alte cuvinte, chiar dacă noțiunea "logică" de femeie, bolnav, copil etc., ar
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se introducă în mod armonios sau cu forța. În primul rînd, din aprofundarea și adaptarea principiului identității spiritului uman = Spirit Universal, rezultau în cultura occidentală două curente "complet" opuse ce-și adîncesc, însă, fără nici un dubiu, rădăcina unitară în același monism indian: 1) curentul idealist sau Idealismul pe de o parte; 2) curentul marxist sau materialist pe de altă parte. Primul se referă la întreaga realitate material-spirituală ce privește ideea, spiritul, transcendența (într-un fel), lumea materială fiind considerată de respectivii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sau parțial, de L. Renou pe care l-am citat deja, și mai ales de Raymond Schwab în cartea sa fundamentală la care ne vom referi și mai pe larg: La Renaissance Orientale. Era inevitabil ca cel care a admis monismul, fie el idealist sau marxist, să nu se fi simțit nevoit să explice prezența diversității și de aceea să trebuiască să recurgă la teoria evoluției, care nu este altceva decît teoria devenirii, cu noi aplicații și concluzii, a gîndirii indiene
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu este mărturisită cu aceeași hotărîre ca a filozofului și poetului german). După această încadrare generală, ce rezumă punctele de discuție enumerate de care ulterior ne vom ocupa mai pe larg, vrem să revenim la Idealismul sau, mai bine, la monismul acosmico-idealist german pentru a remarca mai îndeaproape relațiile sale profunde cu doctrina amintită adineauri a Upanisadelor și mai cu seamă a poemului Bhagavad-gītă. Se înțelege că problema prezintă numeroase aspecte, ce nu pot fi epuizate în prezenta lucrare. Aceasta
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
greu, e adevărat, îți poți salva sufletul în afara creștinismului. Și într-adevăr, se pare că în lumea spirituală indiană există condiții "favorabile" deosebite care să promoveze pierderea sufletului. Din acest punct de vedere, Hegel are negreșit în mare măsură dreptate. Monismul filozofico-religios nu oferă o bază suficientă pentru a stabili o viață religioasă în adevăratul sens al cuvîntului. Negarea lumii fenomenelor și a individului unic se preschimbă în cele din urmă în negarea Totul-ui, fie că el se cheamă Brahman, Ătman
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și chiar vedică. Sarcina noastră s-ar putea opri aici. Într-adevăr, nu înțelegem, așa cum am declarat-o în mod repetat, să ne oprim asupra fiecărui element de contribuție personală prin care filozoful din Stuttgart a încercat să-și însușească monismul acosmic-idealist, de a cărui proveniență putem de-acum fi siguri. Referitor la această (mai degrabă pretinsă decît efectivă, autentică, după părerea noastră) originalitate a contribuției hegeliene, vrem să mai facem cîteva observații care nu ne angajează, se înțelege, pe plan
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
originalitate a contribuției hegeliene, vrem să mai facem cîteva observații care nu ne angajează, se înțelege, pe plan filozofic stricto sensu, ci doar pe cel al bunului simț [349]. După cît se pare, Hegel reproșează ca o deficiență capitală a monismului acosmic-idealist faptul de a fi negat în cele din urmă lumea fenomenelor și în special eul individual, doar pentru ca să poată afirma cu toată puterea realitatea supremă (Brahman). Nu intrăm în discuție în privința esenței acestei afirmații, chiar dacă nouă ni se pare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
poate face nici istorie, întrucît aceasta nu poate fi alta decît istoria imaginată de același Spirit Universal, în măsura în care se reflectă în entități etnice individuale. Și estetica hegeliană, în umbra idealismului sau a materialistului, în cele din urmă va da în monismul estetic crocian, în care conținutul și forma constituie o unitate "metafizică", ce neagă în mod implicit (sub raport filozofic și religios) transcendentul și (sub cel artistic) inexprimabilul. În concluzie, influențele hegeliene (și în mod implicit sau explicit cele indiene) asupra
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu am intenționat, oricum, să oferim aici o prezentare completă a Idealismului: am făcut-o, o fac și o vor face filozofii de meserie. Sarcina noastră era aceea de a arăta cum esențialitatea Idealismului își are originile grosso modo în monismul acosmico-idealist al Indiei antice și cum această esențialitate se află în opoziție netă nu doar cu doctrina creștină, ci și cu rațiunea umană. Idealismul, deși încearcă să se apropie de creștinism, rămîne în mod fundamental pe poziția anticreștină a Iluminismului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aici Idealismul se încadra pe linia reformismului protestant. Soluția corectă trebuia să ducă la concluzia necesității recunoașterii atît a efortului omenesc, cît și a Harului, într-o conciliere supremă, aducînd revelația Misterului. Însă, în acest caz, Idealismul nu mai era monism!... Note [1] G. TUCCI, Istoria filozofiei indiene, Bari, Laterza, 1957. [2] Cf. R. ROLLAND, Mahătma Gandhi, Paris, Stock, 1924, p. 78-85. [3] G. TUCCI, op. cit., p. 9. Cf. G.H. RAWLINSON, "India in european literature and thought", p. 1-9, in: The
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
rezulta o adevărată babilonie (din fericire și din nefericire, într-o anumită măsură, ea rezultă într-adevăr!). [268] E. GATHIER, op. cit., p. 106. [269] P. GATHIER susțină că: "Este imposibil de regăsit teoriile moderne, cum ar fi hinduismul, panteismul și monismul occidental în afirmațiile Upanisadelor. Contextul este mult prea diferit. Este periculos să se pună etichete identice pe produsele care sînt doar în mod vag asemănătoare" (p. 28). Din păcate, atitudinea mentală sau spirituală "panteistă" și "monistă" are trăsături identice
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
din urmă implică eliminarea a tot ce constituie individualitatea și chiar personalitatea umană, bunul cel mai de preț pentru occidental și pentru creștin. Din acest punct de vedere, concepția indiană, care s-ar putea defini în genere ca un absolut monism spiritualist, coincide cu concepția opusă a materialismului istoric, care tinde și ea, pe terenul materiei, considerată ultima și unica realitate, la aceeași nimicire a personalității umane. I. Viața materială În cadrul amintitei tendințe fundamentale indiene, ni se pare că este mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
formele extreme ale bonapartismului și fascism a fost stabilită de Zeev Sternhell care a făcut din primul tatăl celui de-al doilea, o teză cam radicală, dar care stabilește afinitățile. Este evident că centralismul stato-naționalist împins la extrem cuprinde un monism politic absolut a cărui deviză nazistă rezumă programul: ein Volk, ein Reich, ein Führer (un popor, un stat, un conducător). Fascismul real, Stato totale, totalitarismul lui Mussolini și Hitler reprezintă o tentație a absolutului care înțelege să stabilească o relație
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Aquino / 80 4. Ideologia scolasticii / 84 IV. Zorii erei moderne post-medievale Renașterea / 89 1. Reforma gândirii medievale / 89 2. Noua ordine logică a lui Francis Bacon / 92 3. Viața psihică reprezentată geometric Galileo Galilei / 93 4. Dualismul cartezian / 95 5. Monismul lui Baruch Spinoza / 100 6. Empirismul asociaționist al lui John Locke / 104 7. Empirismul lui David Hartley / 106 V. Psihologia Iluminismului secolul al XVIII-lea / 113 1. Asociaționismul preformist al lui Charles Bonnet / 114 2. Senzualismul mașinist al lui La
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]