198 matches
-
gînditorii din familia ariciului și cei din familia vulpii. Cum arată Vl.Tismăneanu, primii sunt obsedați de o idee grandioasă, în timp ce următorii sunt mai puțin ambițioși, însă încearcă pe mai multe direcții și planuri. Poziția epistemică a ariciului ajunge la monism, sau chiar la absolutism, în timp ce vulpea privește lucrurile în toată complexitatea și relativitatea lor. Autorul se consideră o vulpe, recunoscînd polimorfismul vieții economico-sociale, spiritual, de aceea poate că nu a reușit să articuleze un sistem filosofic și a rămas reticent
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
astfel s-ar putea completa reciproc dacă am da jos ochelarii de cal și am respecta mai mult munca celuilalt. Pentru că adevărul e unic, iar căile către el undeva se unesc în mod necesar. Nu știința autentică contestă spiritualitatea, ci monismul materialist. În ultima perioadă, însă, tot mai vizibil, supozițiile fundamentale care reprezintă cheile de boltă ale monismului materialist nu mai sunt susținute cu date științifice, dimpotrivă. Încet-încet, se formează un metacadru mult mai larg pentru fenomenele care constituie realitatea consensuală
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mult munca celuilalt. Pentru că adevărul e unic, iar căile către el undeva se unesc în mod necesar. Nu știința autentică contestă spiritualitatea, ci monismul materialist. În ultima perioadă, însă, tot mai vizibil, supozițiile fundamentale care reprezintă cheile de boltă ale monismului materialist nu mai sunt susținute cu date științifice, dimpotrivă. Încet-încet, se formează un metacadru mult mai larg pentru fenomenele care constituie realitatea consensuală. De fapt se revine spiraloid la anticii care aveau cunoașterea. Căci, așa cum spunea Seneca: "Credeți-mă, fericite
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
eternă; zeii nu există, și nici soarta ca modalitate a transcendenței; efortul îndreptat asupra propriei ființe face posibilă o modificare a individului. Tot atâtea teze care, preluate de la Leucip, nu variază și constituie fondul oricărei gândiri materialiste. De aici un monism filosofic care conduce la inventarea corpului unitar și material încă din această epocă a filosofiei grecești. Contra corpului schizofrenic rezultat din pitagorism, Democrit afirmă integritatea singurului bun de care dispunem: nu există suflet separat de trup, nu are sens discreditarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
epocă, e de la sine înțeles, dar ideea corespunde - unui senzualism precoce: cunoașterea pleacă de la simțuri și de la ceea ce surprind ele. Nicio esență nu bântuie lumea atomică a materialiștilor, pentru că nu există decât combinații de particule în mișcare și smulse obiectelor. Monismul, senzualismul atrag după ele perspectivismul și relativismul: ființa înseamnă mai întâi ceea ce este perceput. În speță, de un individ. În afara acestui proces simplu - un subiect, un obiect și o legătură de un tip particular prin intermediul simulacrelor - nimic nu e posibil
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipiană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nicio dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
iată ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. 9 Abilitarea esteticii. Philodem păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează o serie de aspecte: astfel, Philodem nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înainte de gândirea greacă 36; și hedonism 149-150, 155; și Lucrețiu 274; în Phaidon 187, 275, 307-308; platonician și pitagorician 72, 208-209, 307-308 hrană 133-134, 167, 174, 177-181, 193, 203, 227, 231-232, 235, 253, 272, 279, 286 Marea Sănătate 173, 205 monism - abderitan 61, 65; antiphonian 89; cirenaic 209-210; epicurian 239 onanism 58, 69, 104, 130-133 râs - Antiphon 94-95; Democrit 69-70, 258-259, 298; Epicur 181, 218; Lucrețiu 258-259, 284 simțuri - nobile și josnice 27, 106-108, 121; vectori ai certitudinii 65, 119, 185
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o religie cu principii bine fixate. Indiferent de dogmă, religia oferă oamenilor o viziune despre lume, care poate fi sintetizată pe două dimensiuni: a) relația dintre rațiune și intuiție, obiectivitate și subiectivitate, știință și religie; b) relația dintre dualism și monism. Prima dimensiune distinge între viziunea mecanicistă asupra lumii, conform căreia lumea e de natură fizică, operează după legi ce pot fi descoperite, verificate, demonstrate și asupra cărora individul poate acționa (religiile Vestului - creștinism, iudaism), respectiv viziunea non-mecanicistă, conform căreia lumea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Vorländer, printre pozitiviști, la care accentul cade însă pe intuiție, iar nu pe intelect 156. Să mai reținem că apelul la intuiție înseamnă deja o deschidere spre romantism (vezi și I, nota 135) și urmarea altor căi decât cele ale "monismului metodologic" specific pozitiviștilor. Dar să spunem că această clasificare făcută de Lehmann este una dintre atâtea altele posibile; ba poate naște chiar controverse în legătură cu plasarea lui Dilthey într-o descendență kantiană, mai ales dacă avem în vedere alt punct de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și gândire" (s.n.)157. Aici, autorul sugerează în fond că Dilthey se diferențiază de pozitiviști în ceea ce privește modul de interpretare a științelor. O dată cu delimitarea științelor spiritului de cele ale naturii, la Dilthey nu mai întîlnim un model unic al științelor, acel "monism metodologic" despre care va vorbi von Wright și prin care Comte consideră Metzger ridică perspectiva științifică la rangul de "conștiință principial filozofică"158. Distincția amintită prezentată de către von Wright sub forma "opoziției ireductibile"159 dintre "monismul" și "dualismul metodologic", adică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unic al științelor, acel "monism metodologic" despre care va vorbi von Wright și prin care Comte consideră Metzger ridică perspectiva științifică la rangul de "conștiință principial filozofică"158. Distincția amintită prezentată de către von Wright sub forma "opoziției ireductibile"159 dintre "monismul" și "dualismul metodologic", adică dintre ceea ce el numește "tradiția galileană" și, respectiv, cea "aristotelică" în investigația științifică, distincție asupra căreia noi am insistat deja (vezi supra notele 63 și 155) evidențiază limpede tocmai această deosebire majoră dintre pozitiviști și hermeneuți
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
romantică, chiar dacă ceasul istoric al romantismului a trecut"176. "Există legi la fel de determinate pentru dezvoltarea speciei umane, ca și pentru căderea unei pietre", susține Comte 177. Aceasta e tocmai imposibilitatea pe care o relevă Dilthey, care pe linie hermeneutică respinge "monismul metodologic" al pozitiviștilor și susține "specificitatea metodologică a științelor spiritului sau morale"178 (vezi și I, nota 155). Or, Comte nu a putut evita capcana deschisă în calea oricărei filozofii ce-și urmează de fapt vocația universalistă. Nici n-ar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
există și la el o excepție notabilă ("coapartenența de conținut a sistemelor") la care ne vom referi în cap. II, 2Be. Totuși ideea discontinuității conținuturilor nu i-a impus lui Dilthey o unificare progresivă a întregii cunoașteri din perspectiva unui "monism metodologic" extins, oarecum forțat, la nivelul tuturor științelor spiritului (vezi I, nota 155). În schimb, pentru că nu toate domeniile cunoașterii evoluează în același ritm186, Comte așteaptă ca modelul pozitivist să se universalizeze, cucerind teritoriile rămase încă sub dominația teologiei și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Einleitung..., p. 10. 135 Id., Construcția..., pp. 82-83. Cuvintele pe care le-am subliniat sugerează prin ele însele combinarea de către Dilthey a metodelor pozitiviste (descrierea, comparația) cu cele romantice (intuiția). Prin această subliniere anticipăm, totodată, discuția privitoare la absența unui "monism metodologic" în cazul lui Dilthey (vezi nota 155 din capitolul de față). 136 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 373. 137 Id., Îndrumare în filozofie, p. 420. 138 Apud V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 7. 139 Spunem "cel puțin aparent
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
279. 154 Prezența unor indispensabile presupoziții atât la Dilthey, cât și la pozitiviști ne determină să restrângem caracterul exclusiv al apelului invocat. 155 Vom reveni asupra faptului că la Dilthey nu putem vorbi ca în cazul pozitivismului numai despre un "monism metodologic". De aceea am și subliniat în text termenul de "parțial" în legătură cu metodele la care recurge Dilthey. Expresia "monism metodologic" a fost consacrată de G. H. von Wright. Acesta consideră că pozitivismul are la bază trei teze: 1) "monismul metodologic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al apelului invocat. 155 Vom reveni asupra faptului că la Dilthey nu putem vorbi ca în cazul pozitivismului numai despre un "monism metodologic". De aceea am și subliniat în text termenul de "parțial" în legătură cu metodele la care recurge Dilthey. Expresia "monism metodologic" a fost consacrată de G. H. von Wright. Acesta consideră că pozitivismul are la bază trei teze: 1) "monismul metodologic"; 2) faptul că "științele naturii, în particular fizica matematică, propun un ideal sau un standard metodologic care măsoară gradul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un "monism metodologic". De aceea am și subliniat în text termenul de "parțial" în legătură cu metodele la care recurge Dilthey. Expresia "monism metodologic" a fost consacrată de G. H. von Wright. Acesta consideră că pozitivismul are la bază trei teze: 1) "monismul metodologic"; 2) faptul că "științele naturii, în particular fizica matematică, propun un ideal sau un standard metodologic care măsoară gradul de dezvoltare și perfecțiune al tuturor celorlalte științe, inclusiv al științelor omului"; 3) explicația "în sens larg <<cauzală>>", care "constă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care "constă, în particular, din subordonarea cazurilor individuale la legi generale ale naturii, asumate ca ipoteze, inclusiv pentru <<natura umană>>" (op. cit., p. 27). Interpretând considerațiile lui von Wright, Mircea Flonta are inspirata idee de a pune pe două coloane caracteristicile "monismului" și, respectiv, ale "dualismului metodologic". Privindu-l pe cel dintâi ca în oglinda unei ape, comentatorul obține imaginea răsturnată a celui de-al doilea, astfel încât reușește să evidențieze într-o manieră antitetică foarte pregnantă ceea ce desparte tradiția pozitivistă de cea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintâi ca în oglinda unei ape, comentatorul obține imaginea răsturnată a celui de-al doilea, astfel încât reușește să evidențieze într-o manieră antitetică foarte pregnantă ceea ce desparte tradiția pozitivistă de cea hermeneutică (vezi I, nota 63). Iată cum este rezumat "monismul metodologic": Toate acțiunile oamenilor sunt evenimente în lume ce au o determinare cauzală strictă, ca și toate celelalte evenimente. Prin urmare, explicația acțiunilor va putea fi dată în cadrul modelului deductiv-nomologic prin derivarea lor din legi generale și caracteristici de stare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Validitatea explicației teleologice nu depinde în nici un fel de adevărul anumitor corelații legice" (M. Flonta, Notă introductivă la G. H. von Wright, Explicație și înțelegere, p. 6). De asemenea, mai reținem că din punctul de vedere al lui M. Riedel, "monismul metodologic" (adică "păstrarea unității unei metode în confruntare cu particularitățile empirice ale obiectului cunoașterii") este una dintre cele trei "presupoziții" care au rezistat, dincolo de pozitivism, perpetuându-se într-o "ontologie radical-empiristă", fie că ea s-a numit existențialism sau neopozitivism
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care au rezistat, dincolo de pozitivism, perpetuându-se într-o "ontologie radical-empiristă", fie că ea s-a numit existențialism sau neopozitivism. (Aici este vorba, în fond, despre teza unității metodei științei.) A doua presupoziție avută în vedere de Riedel o reprezintă "monismul ontologic, adică delimitarea a ceva dat drept centru de referință al cunoașterii posibile", iar a treia "rezultă dintr-o limitare istoricește originală a filozofiei prin obiectul ei, adică prin acela la care ea se raportează materialiter" (op. cit., pp. 42-43). Dacă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ontologic, adică delimitarea a ceva dat drept centru de referință al cunoașterii posibile", iar a treia "rezultă dintr-o limitare istoricește originală a filozofiei prin obiectul ei, adică prin acela la care ea se raportează materialiter" (op. cit., pp. 42-43). Dacă "monismul metodologic" nu funcționează decât parțial în cazul lui Dilthey, celelalte două "presupoziții", așa cum vom arăta, își găsesc locul, într-un fel sau altul, în redefinirea filozofiei ca Weltanschauung. În fine, să mai notăm că Andrei Marga vorbește despre un "naturalism
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realizează cu o metodologie generală de felul celei aplicate în științele moderne ale naturii", altfel spus cu "o metodologie experimentalistă și inductivistă" -, dar în cele din urmă autorul citat ajunge la aceeași sintagmă a lui von Wright, explicând că în virtutea "monismului metodologic", "disciplinele științifice edificate sau pe cale de edificare nu pot fi decât unitare sub aspectul metodologiei, indiferent de specificul obiectului lor de cercetare (din sfera organicului sau anorganicului, naturalului sau socialului)" op. cit., pp. 18-19. 156 Vezi G. Lehmann, Geschichte der
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintre adepții unei erklärende și, respectiv, ai unei verstehende Psychologie ar putea constitui un punct de plecare util pentru a judeca demersurile orientate după modelul științei clasice a naturii, pe de o parte, și demersurile hermeneuților, pe de cealaltă parte. "Monismul" și, respectiv, "dualismul metodologic" în domeniul psihologiei ar justifica, poate, atunci atât viziunea lor de ansamblu, cât și rezultatele la care au ajuns. Așadar, forma, configurația sufletească explică în continuare Vianu "rezultă din convergența tuturor seriilor de fenomene sufletești către
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]