136 matches
-
băștinașe, tiermondiste face loc cruzimii, aceasta fiind una din strategiile cu care Boyle încearcă să se distanțeze de o tratare factice, calofilă a exoticului de o manieră bufă, aproape feerică, balcanică, precum la Kusturica, deși nici regizorul sârb nu rămâne monocord dezvoltând în spiritul său ludic-fantast până la parabolă anecdota savuroasă și iute. Nici lui Danny Boyle nu-i lipsește anecdoticul, episoadele existenței lui Jamal K. Malik (Dev Patel) și a fratelui mai mare, Salim, alcătuiesc o istorie coerentă articulată ingenios ca
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
același producă tor, X și O Dance Project, în parteneriat cu Rollin Film. Dar revenind la spectacol, recitalul Invisible Twin, creat și interpretat de Sandra Mavhima pe scena Sălii Noi a Teatrului de Comedie, este un autoportet al artistei, deloc monocord, din contră, scoțând la iveală nu numai geamănul invocat în titlu, ci chiar mai mulți frați gemeni. Prima calitate a creatoare este instumentul de care se serveșie: un corp cu linii foarte lungi și fine ale mâinilor și picioarelor, genul
One woman show – SANDRA MAVHIMA by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4057_a_5382]
-
băltoace, și prin frunze putrezite, știind că o pădure nu este o sală de recepție”), la Romain Rolland. Un Sebastian atent la însoțirea subtilă a muzicii cu textele, cu stările, cu orașele. Un cronicar de finețe care, însă, nu devine monocord și nu ocolește (avocat fiind) viața de zi cu zi: „omenește, Mihail Sebastian refuza să considere rafinamentul sufletesc un drept exclusiv, într-o lume și așa pângărită de prea multele privilegii abuzive.” (p. 160). Înțelegător și solidar, sceptic, spune Geo
Albumul Sebastian by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3095_a_4420]
-
o impresiona, în timp ce Katia desfășoară un întreg arsenal de seducție în fața publicului format dintr-un singur spectator, însă unul cu totul refractar soap-urilor larmoaiante. Poate că în seriale, atît cît putem vedea din fragmentele expuse, actrița întruchipează un sentimentalism plîngăcios, monocord, foarte pe gustul publicului, însă în realitate, femeia din fața lui Peter are o inteligență pătrunzătoare, un spirit polemic dezvoltat, o ironie de cea mai bună calitate și o mare mobilitate a registrelor afective care o situează mai degrabă în categoria
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
de gheață" (p. 69). Nici inocența estică nu e una firească, fiindcă e obținută prin eludare, prin opacizarea treptată a minții, prin refuzul revelației: "inocența este un vin de gheață" (p. 66). Trebuie spus că reprezentarea estului este totuși reducționistă, monocordă și simplificatoare. Ca imagine estetică, zona exclusiv malefică și văduvită de iubire are ceva de construct alienat, lipsit de iradiere, de completitudine. Supără și excesul de neologisme, care conduce uneori la o fadoare a discursului, criptic în mod inutil, cu
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
păcate, scenele tari, grele, dramatice, precum și cele trei personaje - Prospero, Ferdinand, Miranda - nu mi se par izbutite. Ioan Coman,unul dintre cei mai importanți actori ai trupei, nu găsește drumul spre Prospero. Regizorul nu îl ajută să iasă din rostirea monocordă, monotonă, care afectează, cel puțin, debutul spectacolului, dar și monologul celebru. În trena lui intră și Florentina Năstase-Miranda, potrivită ca desen, dar care, iarăși, nu reușește nimic mai mult. Tînărul Ionuț Vișan în Ferdinand este prea departe de tot ce
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
Fiorii obosiți se frîng,/ Iar pe mormîntul lor feeric/ Oglinzile albastre plîng/ Cu lacrîmi mari de întuneric...". Citindu-l pe-acest Philippide de început, te gîndești că-i totuși nedrept ca Bacovia să nu-și împartă cu el eticheta de "monocord". O melodie ca verdele de Rin, amestecînd ceva natural și ceva metalic, ceva apropiat-liniștitor și altceva maiestuos-distant, plăcerea contradictorie a unei monotonii ce se înfățișează ca spectacol. Cîntecele "în violet minor", mărci ale unui simbolism ca la carte, însoțesc o
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
dintre textele convingătoare și pentru Radu Vancu, care vorbește în rândurile de prezentare a cărții despre „polifonia” acestei lirici ce „acoperă câteva octave bune”. În postfața sa, profesorul Anatol Moraru observă și el că Virgil Botnaru „nu e un poet monocord, registrele se schimbă într-o coerență cu temperatura și tonalitatea stărilor transpuse”, după ce notase, pertinent, că „autorul e adeptul unei poezii de structură gnomică, încercând să condenseze stări, trăiri, în comprimate, în care metafora apare rar”. O structură, așadar, de
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
și cu Reno, de altfel, pentru că Veber știe să-și fidelizeze interpreții și echipa). Numai că de data asta actorului i se schimbă amploaul: în La Chčvre și în Les Fugitifs, Depardieu era pe postul mai puțin interesant și mai monocord al durului. Acum, în chip de tembel binevoitor, este pur și simplu seducător. Iar în final, ai satisfacția că personajul lui este învingătorul: cuplul se află într-o situație mai imposibilă ca oricînd, dar el și-a cîștigat un prieten
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
pe acest prim solist, știm că este un foarte bun tehnician, dar mai știm că are și o plastică modernă expresivă și că ar fi păcat să se canoneze pe o singură direcție. Spectacolul, în ansamblul lui, nu este însă monocord ci, din contră, alternează momentele de dans clasic și de epocă cu dansuri moderne și, așa cum dansatorii zilelor noastre sunt invitați să intre în structurile clasice, și clasicienii sunt chemați să lase studiul la bară și să încerce linii corporale
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
de necesitatea prezenței însoțitorului, deoarece necesitățile lui sunt mult sporite din punct de vedere material, social, suport psihologic etc. TULBURĂRI DE VORBIRE ● Bolnavul prezintă tulburări de vorbire ușoare: disartrie, balbism, alte tulburări de vorbire specifice unor afecțiuni neurologice (vorbire monotona, monocorda din boală Parkinson, vorbire explozivă din afecțiuni cerebeloase și în special leuconevraxita, vorbire nazonata, dificilă, lentă, din miastenia gravis), incapacitate adaptativa 0-49%, nu se încadrează în grad de invaliditate. Pentru anumite profesii se poate încadra în gradul III. ● Bolnavul are
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
despre un filozof a cărui gîndire s-a mișcat mereu în hotarele paradigmei naționaliste? Răspunsul ni-l oferă tot autorul: "M-au încîntat autorii care spun în mai multe feluri cam aceleași lucruri. Nu m-aș sfii să-i numesc monocorzi, monomaniaci, pentru unii chiar monotoni" (p. 219) Și Ion Ianoși are dreptate: Noica este un filozof monocord ale cărui obsesii tematice i-au hrănit statornic toate cărțile și articolele, precum un rîu care, curgînd de-andoaselea, își ramifică matca inițială în
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
oferă tot autorul: "M-au încîntat autorii care spun în mai multe feluri cam aceleași lucruri. Nu m-aș sfii să-i numesc monocorzi, monomaniaci, pentru unii chiar monotoni" (p. 219) Și Ion Ianoși are dreptate: Noica este un filozof monocord ale cărui obsesii tematice i-au hrănit statornic toate cărțile și articolele, precum un rîu care, curgînd de-andoaselea, își ramifică matca inițială în cît mai mulți afluenți. Simpatia aceasta pentru filozofii de tip recurent și remanent, a căror gîndire nu
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
descrise izgonirea lui Tarquinius Superbus și instalarea republicii romane. Desigur, mai frecvent, autorii de teatru români care optează pentru subiecte mitice intră în dialog cu operele tragicilor greci, modelele consacrate ale genului. În Prometeu, Thebaida și Atrizii, nesatisfăcut de simplitatea monocordă a intrigii originale, Victor Eftimiu o îmbogățește prin contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci. Prin împletirea firelor narative provenite din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. În
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
Radu Ulmeanu e unul amplu. Spirit rebel, „fiind cu toate-n veac nepotrivit”, d-sa încearcă a-și măsura forțele cu temele „grele” ale poeziei, așa cum un sportiv ar mînui halterele. Nu se oprește la o singură atitudine, nu e monocord, trecînd pasional printr-o gamă largă de reacții, printr-o diversitate de tonalități, de la invocația sau imprecația patetică la dantelăria unor declarații galante. Nu acceptă a se limita printr-o poetică ce i-ar trăda temperamentul tumultuos ori măcar dificil
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
urmărit cu interes și empatie demersurile acustice, cu rezonanțe insolite în multisecularul edificiu. Pe de altă parte, în cazul ambilor interpreți - cunoscuți pentru sociabilitatea lor muzicală - evoluția solo mi s-a părut a avea un caracter prea restrictiv, cu efecte monocorde. Amândoi ar fi fost net avantajați în versiuni ce permit dialogul scenic (partenera lui Balanescu, Katie Wilkinson, fusese anunțată în program, dar a absentat din motive obiective). De altfel, primul duo din festival a demonstrat tocmai virtuțile comunicativității: Marco Ambrosini
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
arate "lucrurile ceale cu scârbă ale acestei vieți", însă schivnicul Varlaam va pătrunde în curtea lui și-i va vorbi despre deșertăciunea acestei lumi și despre învățătura creștină. În primul rînd remarcăm, desigur, o anume redundanță creată prin dilatarea textului monocord care dezvoltă de la un capăt la altul aceeași temă a învățăturii creștine și care implică deseori retorica tonului moralizator patetic. Epicul, de altfel, are mai mult rolul de pretext-cadru. Povestea simplă și care se încheie cam brusc, încadrează o lungă
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
oglindă... Ion Bogdan Lefter scrie, să zicem, despre Nedelciu sau despre Crăciun sau despre Gogea. Numai că în fiecare carte scrie altceva și, mai mult decât atât, scrie altfel Orice s-ar putea reproșa, dar nu că ar fi un monocord în rol de virtuoz (cum sunt atâția dintre publiciștii de azi). Capitolul despre Mircea Nedelciu din 7 postmoderni, de pildă, n-are nici în clin, nici în mânecă cu capitolul despre același din O oglindă... Analizele alunecă în zone diferite
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
care fiecare personaj o are, potențial, în desenul lui Kovacevic. Lipsa dinamismului articulării scenelor, situațiilor, tensiunilor, a invadării neprevăzutului în variate ipostaze, lucruri pe care piesa le are din plin, generos, afectează și jocul actorilor care, în ciuda agitației, este static, monocord, repetitiv în mijloace. Piesa în sine este și un pretext, provocare plină de ludic și umor pentru imaginația unui regizor. Din păcate, de data asta n-a fost să fie. Oricum, "the show must go on", spune subtitlul și mesajul
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
ierbii - să ne gîndim cît de proaspăt era, la vremea acestei cărți, debutul lui Arghezi - e primul să-i constate unitatea, și deopotrivă jocul de contrarii. Eminescianismul dizolvat în originalitate tare. Volumașul ăsta cu portrete îl consacră pe Bacovia de monocord, vorbind despre "dezagregarea individualității umane" - într-adevăr, despre ce altceva? Și portretele continuă, trăgînd o fîșie peste toată prima linie - cronologică - a interbelicului românesc. În galantarul cu critici români (aproape) uitați, Pompiliu Constantinescu merită prima șansă.
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
la sfîrșit, cu emoție, candoare, cu ironie și auto-ironie, cu un fior hîtru, tragi-comic. Raluca Zamfirescu (Edith) urcă mult în partea a doua a spectacolului, găsind resurse pentru asta în sine, dincolo de oferta personajului său, o fată bătrînă, monotonă și monocordă. Ioan Coman în Alex - un răzvrătit contemporan cu fior nietzschean, un spectator-comentator al lumii, un tumultos în gîndire și reacții nu reușește pînă în final să-și depășească chipul dostoievskian, bizar și teatral. Nu reușește să sufere, să fie cutremurat
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
formarea unei mentalități dominante în virtutea căreia francezii împărtășesc convingerea că în lume există un arhetip al Răului și că el este același pentru toți. Se subînțelege că totul se obține printr-o propagandă mediatică în urma căreia oamenii capătă o optică monocordă, monotonă și monovalentă: gîndesc după același calapod și nu găsesc nimic rău în asta. Și iarăși se subînțelege că scopul propagandei este ca ideile pe care le răpîndește să fie induse într-un mod suficient de subtil ca francezii să
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
a structurilor canonice, din revizionismul generalizat în istorie, filozofie și știință, din noua rezistență la clișeele etnico-rasiale sau (hetero)sexiste bazate finalmente pe lipsa de comunicare dintre mine și tine»". În schimb, H.-R. Patapievici e acuzat de semidoctism (!), dogmatism monocord, antimodernism și antiliberalism, "minte incapabilă să gîndească altfel decît în dihotomii", iar scrierile lui mai noi sînt "iresponsabile nu doar în cabotinismul lor patent, ci și în mentalitatea reactiv-fascistoidă care le animă și care nu reprezintă decît fundătura din care
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
personală în galeriile Jecza), căruia îi spunem așa nu pentru că de ani în șir parcurge diverse cicluri de profesionalizare în arta plastică, ci pentru că se simte în lucrările sale mâna artistului veritabil, este insistența cu care se străduiește să fie monocord și să obțină în același timp efecte foarte bune. Nu mi-a venit în minte alt cuvânt care să reprezinte tehnic ideea de a folosi trupul ca semn plastic, pentru exprimarea ideilor și emoțiilor, decât acest cuvânt din domeniul muzicii
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
să nu-i mai placă în pielea lui și atunci să-și redefinească, în alți termeni, entuziasmul de acum. Din cele cinci poeme inedite cuprinse în Ce bine e să fii Daniel Bănulescu, două sunt atât de scurte și de monocord infamante încât nici n-ar trebui luate în calcul la numărătoare. Unul se numește Poem de scris pe zid și e mai lapidar decât un haiku: „Cartea/ Fute/ Moartea." (p. 11) Celălalt, Decât lumea asta nimic nu-i mai rău
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]