102 matches
-
gradat metronomic, să zicem, la tm = 60 MM. Dacă dirijorul tactează la scara 1/1 (tm de tm), mișcarea gestuală ne apare perfect adecvată cu periodicitatea schimbării înălțimilor. Dacă tactarea dirijorală va diviza (simetric/asimetric, giusto/rubato) în raport cu tm ai monodiei pe care o audiem, vom avea dintr-o dată două aspecte de tempo: unul dat prin auzirea schimbărilor de sunete-înălțimi, celălalt, prin faptul că vedem o mai rapidă mișcare a mâinii. Întrucât suntem mai sensibili la imagine, vom fi tentați să
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
chiar dacă am ascultat înainte și varianta celor două în raportul tactării timpo-metrice (Ttm) de 1/1. Până la un anume prag al percepției noastre dirijorul poate comprima Ttm, generându-ne impresia unei răriri sau dilatări temporale expresive (interpretabile pozitiv) a sunetelor monodiei. Apoi, dacă mișcarea dirijorală continuă să se densifice, fiind tot mai rapidă (indiferent de amplitudine), diferența de tempo o simțim ca dezacord sau inadecvare, prin aceea că totuși dirijorul tactează prea repede, ori parcă și monodia curge prea lent?... Dacă
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
interpretabile pozitiv) a sunetelor monodiei. Apoi, dacă mișcarea dirijorală continuă să se densifice, fiind tot mai rapidă (indiferent de amplitudine), diferența de tempo o simțim ca dezacord sau inadecvare, prin aceea că totuși dirijorul tactează prea repede, ori parcă și monodia curge prea lent?... Dacă însă monodia s-ar derula într-un tempo mai strâns (tm = 120), dirijorului i-ar fi mai confortabil să-și adecveze gestul printr-un tempo de Ttm mai lent (preferând probabil tot valoarea de 60 MM
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
dacă mișcarea dirijorală continuă să se densifice, fiind tot mai rapidă (indiferent de amplitudine), diferența de tempo o simțim ca dezacord sau inadecvare, prin aceea că totuși dirijorul tactează prea repede, ori parcă și monodia curge prea lent?... Dacă însă monodia s-ar derula într-un tempo mai strâns (tm = 120), dirijorului i-ar fi mai confortabil să-și adecveze gestul printr-un tempo de Ttm mai lent (preferând probabil tot valoarea de 60 MM). Văzând și totodată auzind noua varaintă
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
tm = 120), dirijorului i-ar fi mai confortabil să-și adecveze gestul printr-un tempo de Ttm mai lent (preferând probabil tot valoarea de 60 MM). Văzând și totodată auzind noua varaintă a perechilor de tempo, este posibil să percepem monodia pe un alt nivel formal, alcătuit din unități constituite din succesiunea mai multor sunete decât am constatat probabil că cuprindeau cele din varianta anterioară. Dar asta este deja o altă discuție. La fel este, sau poate chiar mai interesant, dacă
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
sunete decât am constatat probabil că cuprindeau cele din varianta anterioară. Dar asta este deja o altă discuție. La fel este, sau poate chiar mai interesant, dacă translăm și mișcarea gestuală pe plan sonor. Ar rezulta o polifonie de două monodii derulate în tempouri simultan-diferite (proporționabile sau nu, printr-un același numitor tm). Desigur, implicând și o clară diferențiere de registru și/sau timbru, și presupunând că vocea „dirijorală” s-ar constitui doar pe un singur ton, am percepe-o imediat
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
simultan-diferite (proporționabile sau nu, printr-un același numitor tm). Desigur, implicând și o clară diferențiere de registru și/sau timbru, și presupunând că vocea „dirijorală” s-ar constitui doar pe un singur ton, am percepe-o imediat ca acompaniament la monodia dată inițial. După cum vor varia duratele vocii de acompaniament, fie între niveluri de tempo (discret sau brusc), fie ritmic, pe același nivel-tempo), vocea solistă va fi altfel percepută. În general, dramaturgia dinamicii Fmz se compune și determină prin modul de
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
ideatic larg. În plus, nu poți să nu observi spectrul larg al mijloacelor, forme muzicale simetrice și cele liber dezvoltate, elaborări extinse și esențializări pregnante, formule orchestrale diversificate, și - mai presus de toate - spectrul larg privind tipologia discursului muzical, de la monodie la polifonia relativ simplă sau cea complexă, raportări armonice tonale sau modale, zone de atonalitate și serialism, mijloace utilizate cu abilă funcționalitate în contextul unei opere simfonice vaste, realmente prețioase în contextul tradiției simfonismului european ; este un important principiu de
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
laudă și mulțumire împreună cu toți sfinții. Prin muzică această apropiere este realizabilă, atâta vreme cât ideea superioară a credinței există, ca principiu vital călăuzitor menit să combată răul esențial. 2. Antecedentele muzicii sacre Aceste antecedente au vechi rădăcini în cântul ebraic și monodia religioasă. Pentru studiul cântecului ebraic cel mai prețios izvor este Biblia, ce cuprinde opere literare antice, poezii, învățături, legi, prorocii și scrieri din primul veac al creștinismului. Din scrierile biblice reiese că religia era strâns legată de literatură și muzică
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
J. Stainer, The Music of the Bible (1914); C.H. Cornill, Music in the Old Testament (1909); S.B. Finesinger, Musical instruments in the Old Testament (1926); K. Sachs, History of Musical Instruments (1940); Dicționar Biblic (Oradea: Cartea creștină, 1995). footnote>. 3. Monodia sacră Departe de a mai reprezenta structura originală, dar conservându-se până azi, psalmodia ebraică trecută prin filtrul creștinătății romane și rămânând apanajul bisericii bizantine a căpătat o formă evoluată și stabilă cunoscută sub numele de coral gregorian, Papa Grigore
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
originea în cântul antifonic ebraic, când cele două coruri levitice cântau unul la octava superioară și altul la octava inferioară, și în cântul responsorial în care forma de execuție consta în alternarea solistului cu răspunsul mulțimii. O altă formă a monodiei religioase a evului mediu o reprezintă cântecul melismatic, cunoscut sub numele de Aleluia (o formă latinească alterată a invocației ebraice însemnând Lăudați-l pe Yahwe). În forma sa primitivă, aleluia se prezenta ca o manifestare colectivă aflată sub semnul aclamației
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
fantastică a apelat la Dies irae, acest cantus pro-defunctis, atunci când a dorit să redea tragismul și disperarea morții. Din punct de vedere muzical cântecul gregorian, intonat de clerici pe o singură voce, a reprezentat o bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Monodia caracterizează atât coralul gregorian cât și coralul luteran, dar cu încărcături emoționale diferite. Distanțate de câteva sute de ani, coralele gregoriene și cele luterane vor reprezenta două ipostaze diferite prin perfecționarea lor, fiecare cu expresivitatea sa. Antifonarul este totodată și
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
text în engleză. Henric al Vlll-lea așezat în anul 1534 în fruntea bisericii favorizează noul gen anthem. Anthemul va cunoaște mutații în formă și limbă, evoluând în timpul secolelor XVI, XVII-lea și XVIII-lea de la trama politică la cea a monodiei acompaniate. La Händel ultimul mare compozitor de anthem, influența muzicii intrumentale italiene și ale coralului german va deschide calea epocii glorioase a oratoriului<footnote The Oxford Companion to Music, ed. Alison Latham, 48-50. footnote>. Genuri muzicale religioase 1. Coralul<footnote
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
poeme) tradus în limba engleză. Legat de evoluția liturghiei anglicane, anthem-ul va cunoaște începând cu secolul al XVI-lea și până în secolul al XIXlea, mai multe mutații radicale în ce privește forma și limbajul, evoluând de la principiul tramei polifonice la acela al monodiei acompaniate. Full anthem-ul solicită corul à cappella sau acompaniamentul de orgă, iar verse anthem-ul alternează corul cu unul sau mai mulți soliști adeseori acompaniați de o orchestră. Verse-anthem-ul este un anthem în care una sau mai multe părți solistice formează
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
La început textele erau declamate pe note lungi, omofonic, ca apoi în secolul al XV-lea să ajungă să fie scrise polifonic. Originea genului este foarte îndepărtată având obârșiile în secolul al IV-lea când textul evanghelic era înveșmântat în monodia austeră și totuși liberă a gregorianului încredințat unui singur cântăreț (recitator) pentru uzul eclesiastic. Cele mai timpurii Pasiuni polifonice descoperite se găsesc în colecția Old Hall al Colegiului Sf. Edmond, strânsă și alcătuită în anii 1410-1420. Pasiunea protestantă poate fi
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
o aluzie la coralul final al Cantatei BWV 60, "Est ist genug: Herr wen es Dir gefält" de I.S.Bach. Muzicalitatea lui Sherban Lupu a fost, încă din acest moment de geneză sonoră, hotărâtoare, construind cu har și subtilitate acea monodie erotică și eroică, diafană și dramatică, testimoniu al sintezei dintre serialism și tonalism, capabilă să digere muzici dintre cele mai diverse, precum melodia populară din Carinthia, cu ritm de vals lent (ländler) care se insinuează ca un cântec de lebădă
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
libertate lăuntrică explodată vaporos și cu tandrețe. Este un fel de triumf suav (iar nu tensionat și frământată al libertății de sine. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Zappoliphonia (4Ă Ca modalitate de exprimare a „energiei liniare degajate de mai multe monodii simultane“ (cum spun teoreticieniiă, polifonia este prezentă în muzica lui Zappa încă de la Freak Out! (1966Ă. Toate piesele de acolo (mențiune specială pentru ultimele, It can’t Happen Here & The Return Of the Son of Monster Magnet, vocalize de (imăpură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce se succed în showbiz ca valurile. Muzica lui Zappa nu poate fi încadrată într-un gen anume. Ilustrare desăvârșită a postmodernismului, a burlescului, pastișă, polifonie sau monodie - ce se poate spune despre ceea ce aproape că n-ai ce zice? Un singur lucru clar: muzica lui nu te plictisește! Un concert Zappa nu repetă alt concert Zappa. Iar un concert Zappa e un fenomen uluitor, în care clipele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
maselor», «ansamblul», în sfîrșit orchestra. Și ceea ce scrie d-l Barzun nu e poezie”. Printre principiile noii estetici opuse simbolismului și moștenitorilor săi sînt enumerate „desființarea versului liber“ („ultima rămășiță a simbolismului”), dramatismul (opus lirismului), multiplul (opus unilateralului), poliritmia (opusă monodiei), simultanul (opus succesivului) și forma plastică (opusă versului liniar). În prelungirea lor, singura referire antebelică a lui Vinea la poetica futurismului italian și a lui Marinetti este făcută indirect, printr-un citat în limba franceză, în original, din studiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
experiment: polifonic și intertextual (procesând atât fragmente livrești, cât și frânturi din conversații cotidiene), pueril și atent manufacturat, poemul transferă senzația de plictiseală dinspre tematica spre retorica discursului. În fond, complicata armătură sintactică din Plicty nu e altceva decât o monodie bine controlată, care secretează continuu același sentiment al vidului semantic: „Între niște oameni de secol trecut/ care cască și umblă în căutare tare are re/ (probantur amicitiae)/ stau duminica în pat picotesc merg pe stradă și moțăie/ lumea e făcută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
cum arăta poetul. Toate componentele filmului sînt reușite și atent echilibrate: imaginea (Liviu Georgescu, Romeo Chiriac) are o apreciabilă claritate și adîncime, iar ilustrația muzicală, alcătuită de Andrei Bretz din fragmente ale unor concerte de Enescu și Saint-Saëns, reliefează subtil monodia versurilor bacoviene, rostite aci chiar de autorul lor, după înregistrarea existentă în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Romîne. Citatele în numai două pagini din „Dintr-un text comun”1), Bacovia - fapt neobișnuit de el - introduce trei citate. Pînă acum, editorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
puneri în scenă. Teatrului redus la mimică și mimarea unor roluri precise, cu tehnici precise și găselniți autodevoratoare, Alexa Visarion îi opune un teatru al stărilor, al expresivității, al căutării muzicii personajului, fie aceasta o partitură simfonică sau de cânt monodie,însoțind slujba bisericească Apropierea de poezie, teatrul ca stare, teza pe care o susține și slujește Alexa Visarion, încearcă să învingă, prin zborul interpretării sau levitația ei, ce refuză o lege a gravitației interpretării, caracterul efemer al spectacolului, tendința de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decît idilică a domnului avocat, aceștia, nu exemplare criminale ale istoriei noastre ci, mă rog, personaje, și ele, ca toate celelalte, ale aceleiași istorii. Dacă n-am ști cam în ce ape se scaldă acum apoliticele posturi naționale de radio, monodia nocturnă a jovialului ne-ar consterna. Dar nu. De la tonul acru-imperativ al primului ministru la tiradele cațavence ale generalului și colegilor săi de epolet, la înfloriturile dubioase ale invitatului radiofonic Florescu, se întinde partitura unei orchestre care, cu cît cîntă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nouă administrație își arogă necesitatea activării unei echipe diplomatice în stare a-i servi, cu abnegație, programul. care, de data asta, adăugăm noi, are, în sfîrșit, și îndrituita dorință de a desprinde țara de malversațiile unui criptocomunism mult prea stătut. Monodia profesionalismului diplomatic interpretată la două voci, care cîndva erau una și aceeași, azi oarecum diferite prin deriva... diplomatică a celui mai vîrstnic ar putea să mai impresioneze doar urechea, oricum afonă, a unui inevitabil Cristoiu, flatat de compania tandemului invitat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf. Augustin, care afirma că era cântat de toți credincioșii și consta în intonarea unei melisme vocalice. O inovație importantă a fost structurarea monodiei creștine pe scări muzicale noi, care, ulterior, vor deveni modurile gregoriene, a căror denumire va corespunde armoniei grecilor; se configura începutul unei noi tradiții muzicale, cea creștină, care s-a consolidat în timp printr-un proces de amalgamare și de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]