268 matches
-
Antiochia, CrSt 1 (1980), 411-442; A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne II/2, trad. franc., Cerf, Paris 1993, pp. 247-309. 26. Leontie din Ierusalim Așa cum am spus, corpusul atribuit lui Leontie în PG 86 conține o scriere Contra monofiziților și una Contra nestorienilor care în manuscrise apar sub numele lui Leontie din Ierusalim. Propunerea lui F. Loofs de a vedea aici niște revizuiri ale unei opere pierdute a lui Leontie din Bizanț, Scoliile, s-a dovedit fără temei; aceste
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autor, a cărui personalitate literară a fost studiată pentru prima dată de M. Richard (1944). Acesta a stabilit că Leontie din Ierusalim și nu Leontie din Bizanț a fost apocrisarul călugărilor palestinieni care a participat la Constantinopol la colocviul cu monofiziții în 532-533 și la sinodul din 536 (aici, p. ???); într-adevăr, potrivit lui Richard, florilegiul severian criticat în al doilea apendice al tratatului Contra monofiziților (cf. aici, mai jos) prezintă afinități notabile cu autorii prestigioși invocați de severieni cu ocazia conferinței
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leontie din Bizanț a fost apocrisarul călugărilor palestinieni care a participat la Constantinopol la colocviul cu monofiziții în 532-533 și la sinodul din 536 (aici, p. ???); într-adevăr, potrivit lui Richard, florilegiul severian criticat în al doilea apendice al tratatului Contra monofiziților (cf. aici, mai jos) prezintă afinități notabile cu autorii prestigioși invocați de severieni cu ocazia conferinței din 532. Unele indicii l-au determinat pe M. Richard să pună activitatea acestui autor (fără să conteste că acesta, așa cum arată numele său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teze, însă alți cercetători (P.T.R. Gray) plasează activitatea lui Leontie mai degrabă la Ierusalim. Redactarea scrierilor lui Leontie este plasată de M. Richard între 538 (moartea lui Sever de Antiohia care nu pare să mai fie considerat în viață în Contra monofiziților) și anii 543-544 (începutul controversei celor Trei Capitole despre care nu se vorbește nicicum în cele două opere ale lui Leontie). Tratatul Contra monofiziților se compune de fapt din două opere distincte. Prima (PG 86/2, 1769-1804) este constituită din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
538 (moartea lui Sever de Antiohia care nu pare să mai fie considerat în viață în Contra monofiziților) și anii 543-544 (începutul controversei celor Trei Capitole despre care nu se vorbește nicicum în cele două opere ale lui Leontie). Tratatul Contra monofiziților se compune de fapt din două opere distincte. Prima (PG 86/2, 1769-1804) este constituită din 63 de aporii, adică de probleme logice dificile propuse de autor monofiziților; citatele din Sfinții Părinți sunt aici rare. A doua (PG 86/2
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se vorbește nicicum în cele două opere ale lui Leontie). Tratatul Contra monofiziților se compune de fapt din două opere distincte. Prima (PG 86/2, 1769-1804) este constituită din 63 de aporii, adică de probleme logice dificile propuse de autor monofiziților; citatele din Sfinții Părinți sunt aici rare. A doua (PG 86/2, 1804-1900) este alcătuită din Mărturiile sfinților, care, la rândul lor, sunt compuse din: (a) o expunere doctrinară; (b) un florilegiu patristic pentru apărarea doctrinei celor două naturi, urmat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de obiecții monofizite privind valabilitatea conciliului de la Calcedon. Genul literar al acestei secțiuni este cel al “întrebărilor și răspunsurilor”. Concluzia scrierii (col. 1900A rând. 9 - 1901A rând. 2) este o interpolare posterioară. Totodată, începutul Aporiilor dovedește că dificultățile logice propuse monofiziților sunt urmarea rezolvării unor aporii lansate de aceștia și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate care nu apar însă în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să conchidem că aceste două scrieri reprezintă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
necesitate naturală. Acest lucru îi permite primului să se folosească de analogia cu ființa umană pentru a explica relația dintre divin și uman în Cristos; în schimb, cel de-al doilea renunță complet la un asemenea procedeu. Bibliografie. Ediții: Contra monofiziților: PG 86/2, 1769-1901. Contra nestorienilor: PG 86/1, 1400-1768. Studii: M. Richard, Leonce de Jérusalem et Leonce de Byzance, MSR 1 (1944), 35-88 (= idem, Opera minora III Brepols, Turnhout; Univ. Press, Leuven 1977, n. 59); A. Grillmeier, Le Christ
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-l situăm în Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea, pe baza raporturilor cu alți călugări însemnați. Cea mai mare parte a cercetătorilor acceptă că e vorba (așa cum a propus G. Krüger în 1899) de un călugăr Isaia, monofizit, care se găsea în Egipt, la Scheti, în 431, și ulterior în Palestina și a murit într-o mănăstire de lângă Gaza în 491; există și o Viață a acestuia scrisă de Zaharia Retorul. Acest lucru e negat de R. Draguet
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisori: A. Cameron, The Authenticity of the Letters of St Nilus of Ancyra, „Greek, Roman and Byzantine Studies” 17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop la târziu. Oricum, apare în 457 printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În schimb, nu există nici un dezacord în privința atribuirii acestei opere lui Geronțiu din Ierusalim care a cunoscut-o pe Melania și, după moartea ei, a condus mănăstirile pe care aceasta le întemeiase. Ajuns arhimandrit peste mănăstirile dependente de Ierusalim, Geronțiu, monofizit, a militat printre anticalcedonieni și nu a renunțat la convingerile sale nici când Eudocia care îl protejase s-a împăcat cu Pulcheria și cu papa Leon în 456; nu a aderat nici la acordul încheiat de patriarhul Martirios din Ierusalim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi scris înainte de 444-445. Din 1941, e cunoscută și o versiune georgiană, dependentă de un text sirian pierdut, mult diferită de cea greacă și refăcută, fără îndoială, probabil pentru a constitui un sprijin pentru pretențiile calcedonienilor care își disputau cu monofiziții Biserica din Gaza. În prezent, se presupune că originalul acestei Vieți ar fi fost compus în siriană și că textele care au ajuns în posesia noastră sunt toate niște prelucrări. Bibliografie. H. Grégoire - M.-A. Kugener, Marc le Diacre. Vie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ceea ce știm despre el provine din indicii pe care le găsim în opera sa. Arab din Palestina meridională, probabil din Ascalona, Ioan a studiat dreptul la Beirut și a fost hirotonisit preot între 476 și 478 la Antiohia de către patriarhul monofizit Petru Fulon, al cărui succesor desemnat fusese. I se mai spunea și Ioan din Beth-Rufina sau din Antiohia. După ce Petru a fost alungat în 478, Ioan a plecat în Palestina unde i-a cunoscut pe Isaia și pe Petru Ibericul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fulon, al cărui succesor desemnat fusese. I se mai spunea și Ioan din Beth-Rufina sau din Antiohia. După ce Petru a fost alungat în 478, Ioan a plecat în Palestina unde i-a cunoscut pe Isaia și pe Petru Ibericul, episcop monofizit de Maiuma, aproape de Gaza. În 485, când Petru Fulon, reînscăunat la Antiohia, i-a trimis epistola sa sinodală lui Martirios, Ioan era la Ierusalim. După moartea lui Petru Ibericul la 1 decembrie 488, Ioan a devenit nou episcop de Maiuma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Efes; după Calcedon, fenomene asemănătoare s-au înregistrat pe scară largă și în tabăra monofizită (însă există și exemple filocalcedoniene), iar Ioan le-a adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul ca un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege aceste informații de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din episcopi arunca un copilaș într-un cuptor încins; după trei zile acesta ieșea și se dovedea că este Domnul care spunea: „Episcopii m-au răstignit a doua oară și au hotărât să mă lipsească de slava mea” (14). Patriarhul monofizit de Alexandria, Timotei Aelurus, este, firește, unul din eroii culegerii, în timp ce Juvenal din Ierusalim este considerat un Iuda și e asociat cu tot soiul de nenorociri. Așa cum a scris F. Nau, e vorba despre „o culegere de apoftegme care aparțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din secolul al VI-lea. Scrisă în grecește, a fost tradusă în siriană și s-a păstrat doar în această limbă în două manuscrise. A fost utilizată apoi de diverși autori sirieni monofiziți și o regăsim și în Cronica lui Mihail Sirul în secolul al XII-lea și într-un rezumat al acesteia în armeană. Există totodată un anumit număr de fragmente în traducere coptă. Adesea îi este atribuită lui Ioan, însă probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îi este atribuită lui Ioan, însă probabil fără temei, o Viață a lui Petru Ibericul care a fost compusă cu siguranță în greacă, însă s-a transmis numai într-o fidelă versiune siriană. Opera provine fără îndoială din același mediu monofizit căruia îi aparține și Ioan și este un adevărat panegiric. Autorul vorbește despre sine afirmând că s-a mutat din Antiohia la Maiuma și că a făcut parte din cercurile frecventate de eroul său. Bibliografie. Ediție, trad., introd.: F. Nau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leon. În schimb prin unele florilegii siriene ne-au parvenit două scrisori ale lui Simeon, dintre care una adresată împăratului Leon, în care conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite în perioada în care monofiziții își însușeau cultul lui Simeon (ceea ce, probabil, i-a făcut ulterior pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simeon Stâlpnicul cel Tânăr). Bibliografie. Toate textele (cele siriene traduse în germană de H. Hilgenfeld) în H. Lietzmann, Das Leben des heiligen Symeon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tradiție - ca prim episcop al acelui oraș (în Eusebiu, Istoria Bisericii III, 4, 10; IV, 23, 3). Nu se referea însă la scrierile sale. Acestea au apărut abia 350 de ani mai târziu, la sinodul de la Constantinopol din 532-533, unde monofiziții moderați, adepți ai tezelor lui Sever de Antiohia, s-au confruntat cu calcedonienii; primii, pentru a demonstra ortodoxia propriilor doctrine, au adus ca probe, între altele, scrierile lui Dionisie Areopagitul. Adversarul lor, episcopul Hipațiu de Efes, a putut astfel, foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru controversele cristologice din prima jumătate a secolului al V-lea și definită apoi la Calcedon: de ex. în Numele div. 1, 4; 592B; 2, 5: 641D; 2, 10: 649A etc.), însă evită formulele acestui conciliu, ca și formulările cu caracter monofizit clar, declarând în mod explicit că trebuie evitate polemicile pentru a propovădui doar ceea ce este incontestabil (Epist. 6: 1077A; Epist. 7: 1080A). Asta ar însemna că autorul vrea să respecte linia din Henotikon-ul promulgat în 482 de împăratul Zenon pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Teodor Lectorul (Istoria Bisericii PG 86, 1, 173 sq.), de a scrie „tropare” și acestei activități i s-au dedicat, în afară de Auxențiu, doi dintre prietenii săi, Antim și Timocle. Primul ar fi fost ortodox, cel de-al doilea, în schimb, monofizit. Prin termenul troparion (de la tropos, adică „mod” sau „stil muzical”) se înțelege o scurtă rugăciune liturgică în proză sau chiar în formă poetică: într-adevăr, Teodoret vorbește despre aceste persoane numindu-le „poeți”. La drept vorbind, comportamentul creștinilor care se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Palestina, despre care vom vorbi și atunci când ne vom ocupa de Procopius și de exegeza sa biblică, provine și Zaharia Scolasticul care era poate chiar fratele lui Procopios. El ne dă informații despre primii săi ani când scrie biografia monofizitului Sever de Antiohia care i-a fost profesor. Își face studiile în jurul anului 485, la Alexandria, unde se dedică studiilor de literatură și retorică și participă la dezbaterea unor probleme teologice. În 487 și-a început studiile juridice și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
câștigat un oarecare renume, a avut anumite sarcini publice și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. În această calitate, el a participat în 536 la sinodul de la Constantinopol care i-a condamnat pe monofiziți, între care figura și Sever de Antiohia. Zaharia abandonase, așadar, învățătura maestrului său și aderase la ortodoxie. După această dată, nu mai avem alte informații despre el. a) Istoria Bisericii Puține lucruri cunoaștem despre Zaharia ca istoric de profesie (ca să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pot fi considerate ca atare în sens larg și biografiile scrise de Zaharia. Și acestea s-au păstrat în traducere siriană. Cea mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia care e, în esență, o scriere în apărarea propriului maestru monofizit, acuzat de mai multe lucruri printre care se numără și păgânismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever până la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]