158 matches
-
atunci când este vorba de indisolubilitatea ei. Conciliul de la Trento din 1563 a reușit să-și impună doctrina matrimonială în tot Occidentul catolic și să influențeze și celelalte religii. Prin de cre tul Ta metsi se proclamă caracterul sacru al căsătoriei, monogamia, puterea Bisericii de a decide în problema obstacolelor, indisolubilitatea, posibilitatea separării de corp, interzicerea căsătoriei preoților, superioritatea virginității și a celibatului asupra căsătoriei, calendarul liturgic al căsătoriei, competența exclusivă a judecătorilor ecleziastici în probleme matrimoniale. Conciliul încerca să răspundă protestanților
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
masă ale imigranților din unele țări occidentale; proliferarea imigrației clandestine, a traficului de persoane, arme și droguri și, în general, a criminalității organizate; dezvoltarea noilor mijloace de comunicare în masă (televiziune, internet, telefonie mobilă "integrată" ș.a.); creșterea alarmantă a ratei monogamiei seriale (fenomen asociat, firește, și aceluia al creșterii ratei divorțialității); turbulențele în stabilirea identității de gen; globalizarea pe aproape toate planurile a vieții socio-comunicaționale și economice; accentuarea crescută a crizei ecologice globale; și, în general, modificările în modalitățile de interacțiune
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
între indivizi. La originea acestei concepții se află viziunea lui Engels 19 despre istoria instituției căsătoriei. El a ajuns la concluzia că inițial, în istoria umanității, au existat două forme colective de căsătorie (întâi pe grupuri, apoi pe perechi). Ulterior, monogamia impusă de civilizație presupunea adulterul și prostituția, mai ales pentru satisfacerea nevoilor sexuale ale bărbaților. Femeia apare în această perspectivă ca o victimă pe care revoluția bolșevică și-a propus s-o apere. Dar nu se poate spune că marxismul
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
O carieră științifică strălucită au făcut studiile lui L. Morgan despre organizarea familială și relațiile de rudenie (kinship) la iroquezi, deși teza lui principală - evoluția, la scară planetară, de la relații sexuale total nestructurate și necontrolate, la poligamie și apoi la monogamie -, teză absolutizată și politizată de Fr. Engels, a fost infirmată. Eroarea lui Morgan, amplificată și transformată în dogmă de materialismul istoric, a constat în generalizarea modelului iroquez la evoluția comunitar-familială a omenirii ca întreg. O altă gravă eroare a teoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sex îi poate obține de-a lungul vieții, sau de-a lungul unei perioade de reproducere). În etologie și în psihologia evoluționistă, cele mai utilizate definiții ale sistemelor de împerechere sunt prezentate mai jos (pentru detalii, vezi Murphy, 2006). Astfel, monogamia reprezintă împerecherea dintre un singur mascul și o singură femelă pe parcursul uneia sau a mai multor perioade de reproducere. Poliginia se referă la împerecherile simultane dintre un mascul și două sau mai multe femele, cum ar fi sistemul de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
până în momentul de față nu există un acord între cercetătorii acestor fenomene privind strategiile fundamentale de reproducere la om (Schmitt, 2005). În psihologia evoluționistă și etologia umană, cele mai vehiculate ipoteze privind strategiile de reproducere la specia umană sunt: ipoteza monogamiei (Hazan și Zeifman, 1999), conform căreia specia umană manifestă relații monogamice de lungă durată ipoteza relațiilor poligine (Symons, 1979), conform căreia bărbații au dezvoltat strategii de împerechere cu mai mult de o parteneră pe parcursul vieții; ipoteza repertoriului reproductiv pluralistic, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
s-a impus idea că comportamentul sexual și diferențele psihologice dintre sexe sunt mai bine explicate de psihologia evoluționistă decât de modelul psihosocial standard. Ideea fundamentală (vezi Sefcek et al., sub tipar) este că comportamentul sexual (de exemplu, patternurile sale: monogamie, poligamie, poliandrie, poliginie etc.; preferințele pentru: abilități parentale, fertilitate etc.; strategiile de împerechere: pe termen scurt, lung sau mixt), ca rezultat al procesului evolutiv, este în strânsă legătură cu factorii de mediu (de exemplu, resursele existente, încărcarea patogenă, rata bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cu adevărat, cu o aluzie grăbită la Ad Uxorem care nu studiază cu adevărat acest din urmă text, și un spațiu lejer mai mare acordat textului De Patientia al cărui sens este eludat. La fel, se face aluzie la De Monogamia IX, fără niciun fel de examinare, dar nicio aluzie la De Pudicitia XVI. Fragmentele care refuză orice nouă căsătorie, atât după divorț cât și după văduvie, nu au drept la cuvânt; este luat în considerare numai ceea ce, grație unei corecturi
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
căsătorii, ci voința „Paracletului”, a Duhului Sfânt - conform opiniei Montaniștilor - așa cum am văzut în Adversus Marcionem I, 29; iar greșeala „Bisericii psihicilor” este cea de a nu se conforma acestei voințe, permițând văduvilor să se recăsătorească, așa cum arată în De Monogamia. Metoda adoptată de Cereti în acest capitol al IV-lea îi permite să se elibereze de tot contextul furnizat de totalitatea operei autorului, și să prezinte numai fragmentul care, interpretat în felul lui, va părea să aprobe teza sau să
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
confuz. Dar nu se pot trage concluzii în privința lui Irineu și a lui Tertulian din Ad uxorem, pentru că ei se exprimă prea pe scurt și vag, fără a folosi termenii în chestiune. Dacă Teofil din Antiohia și Minuciu Felix laudă „monogamia”, adică faptul de a vrea să se cunoască un singur soț/soție, nu formulează nicio judecată în privința „digamiei” - bigamie succesivă, și nu simultană, bineînțeles -, care se consideră după văduvie sau după divorț. Dar aprofundarea lui Origen, în Omilia XVII asupra
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
fi vorba de căsătorii încheiate după divorț: într-adevăr, fraza următoare, care vorbește de repudiu în Vechiul Testament și de separare în Noul testament, este începutul unei alte idei. S-ar putea face aceeași cercetare pe lângă Latini, de exemplu în De monogamia lui Tertulian, devenit montanist. Împotriva „psihicilor”, adică a catolicilor care admit diferite căsătorii succesive, el vrea să arate că numai căsătoria unică corespunde voinței Paracletului. Dar aceste căsătorii multiple, pe care el le reproșează „psihicilor”, sunt în mod clar căsătorii
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
i-ar fi inculpat pe novațieni că ar refuza Sf. Împărtășanie celor recăsătoriți după divorț: de mai multe ori el le reproșează acestora numai faptul că îi refuză pe cei recăsătoriți după o văduvie, și faptul că extind laicilor obligația „monogamiei” impusă clericilor, interdicția unei „digamii” prezentată numai de Epifaniu ca o a doua căsătorie după o văduvie. Novațienii trebuiau să includă în noțiunea de adulter și cea de-a doua căsătorie după divorț: dacă Epifaniu nu o menționează în acest
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
noastră... și a făcut Dumnezeu pe om după Chipul Său... a făcut bărbat și femeie” (Facerea 1, 26-27), căci Dumnezeu Cel Unul în ființă și întreit în Persoane a creat umanitatea după Chipul Său. Pentru umanitate Dumnezeu a dorit dintotdeauna monogamia (Matei 19, 4-5). Poligamia a apărut ca o stare anormală, ca o nedreptate pentru soție. Soția putea fi ușor repudiată ca una ce făcea parte din bunurile sale (Ieșirea 20, 17). Cu toate inconvenientele sociale în care se situa femeia
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
din viața Sa”. În învățătura Mântuitorului Hristos, familia întemeiată prin căsătorie face parte din ordinea creației, de aceea El afirmă categoric necesitatea restabilirii unității și indisolubilității originare a familiei. Întreg Noul Testament se pronunță categoric împotriva poligamiei, prescriind în mod ideal monogamia, ea fiind singura ce permite unitatea totală a celor doi soți în timp ce poligamia face imposibilă această unitate. Nu întâmplător familia a fost comparată cu relația dintre Hristos și Biserică. Hristos este Capul Bisericii. Bărbatul este cap femeii sale, adică ocrotitorul
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
adapta învățăturii sale. Dintre popoarele existente la apariția și răspândirea creștinismului, poporul roman avea legislația cea mai adecvată scopului căsătoriei. Din legislația romană, Biserica creștină și-a însușit definiția căsătoriei dată de jurisconsultul Modestin, deoarece întrunea elementele corespunzătoare căsătoriei creștine: monogamia, indisolubilitatea și împărtășirea reciprocă a soților de dreptul divin și uman. Căsătoria este privită de ortodocși atât ca instituție divină (Facere 1, 2; 11, 23.24) cât și ca act juridic (Canon 19 apostolic). Cele două aspecte, divin și uman
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
când unitatea e desfăcută prin poligamie, poliandrie sau când permanența e suprimată de divorț. În vremea Mântuitorului, una din cele mai controversate probleme este aceea referitoare la desfacerea căsătoriei. Întreg Noul Testament se pronunță împotriva poligamiei, și recomandă în chip deosebit monogamia. Mântuitorul Hristos afirmă categoric unitatea, indisolubilitatea căsătoriei ca pe un dat al creației, bărbatul și femeia uniți prin căsătorie, formând un singur trup care nu poate fi rupt pentru orice motiv. Și arată destul de clar Mântuitorul când zice: „Ceea ce a
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
studia evoluția structurii familiei pe parcursul istoriei. Prin diverse articole, și-a susținut opinia despre actul căsătoriei, care este determinat de o necesitate socială a reproducției forței de muncă, și a păstrării averii moștenite. Engels a fost un susținător convins al monogamiei și a arătat că, într-o societate viitoare, bazată pe principiile comunismului, societatea va da dreptul cetățenilor să-și stabilească singuri statutul relațiilor familiale, independent de factorii economici. Toate ideile sale s-au concretizat, în final, în lucrarea Originea familiei
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
În spațiul dintre morala creștină „oficială” și etosul popular. În etica ortodoxă sau greco-catolică ale cărei precepte, difuzate săptămânal din amvon, marcau adânc mentalul popular, fidelitatea reprezenta nota definitorie a dragostei dintre bărbat și femeie, concepută Între frontierele unei stricte monogamii. „Să nu râvnești la muiearea de-aproapelui tău” - suna, În formularea din Catehismul lui Șincai XE "Șincai" (1783), binecunoscuta poruncă a noua. În plus, marcată de ideea păcatului originar, morala creștină concepea dragostea fizică, terestră, ca o relație vinovată, susceptibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Christi, cap. 24, SL 2, éd. Kroymann, 1954. Tertulian, De fuga in persecutione, cap. 12, SL 2, éd. J. J. Thierry, 1954. Tertulian, De ieiunio aduersus psychicos, p. 289, SL 2, éd. A. Reifferscheid et G. Wissowa, 1954. Tertulian, De monogamia, cap. 16, SL 2, éd. E. Dekkers, 1954. Tertulian, De praescriptione haereticorum, cap. 4 ; 33 :SL 1, éd. R.F. Refoulé, 1954. Tertulian, De resurrectione mortuorum, cap. 22 ; 24 ; 25 ; 27 ; 41, SL 2, éd. Borleffs, 1954. Tertulian, Scorpiace p. 174
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai întâi partea bună a lucrurilor. Asemănările stilistice dintre români și țigani au fost verificate în secole de coabitare pașnică. Într-o lume tot mai atomizată, comunitățile de țigani își mențin intactă celula familială, de tip patriarhal, respectând, în principiu, monogamia. Sentimentul de solidaritate și voința de întrajutorare sunt remarcabile printre familiile țigănești. În pofida provocării seculare, ele și-au menținut intactă omogenitatea culturală. Problemele întâlnite de asistenții sociali în familiile de țigani sunt adesea foarte grave: violența conjugală, abuzarea copiilor, promiscuitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
harul botezului și curăția desăvârșită a celor care s-au unit cu Hristos ca într-o nuntă. Nunta e metafora centrală în scrierile profeților din Vechiul Testament și o figură recurentă în scrierile pauline. În lumina acestei corespondențe între monoteism și monogamie, monahismul apare ca un parcurs al reintegrării omului în starea de pace și împăcare cu Dumnezeu. La capătul unei vieți de înfrânare și pocăință, fiecare monah reface experiența unității eshatologice a umanității. Fără recunoașterea abisului despărțirii noastre de Dumnezeu este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
modifică peisajul, sunt considerați "autohtoni" (Le. Primii locuitori ai anumitor regiuni) și strămoși ai raselor, popoarelor sau familiilor (Argienii descind din Argos, Arcadienii din Arkos etc:). Ei inventează - adică "întemeiază", "revelează" - numeroase instituții umane: legile cetății, și regulile vieții urbane, monogamia, metalurgia, cântecul, scrisul, tactica etc., și sunt primii în practicarea anumitor meserii. Ei sunt prin excelență fondatori de cetăți și personajele istorice care întemeiază colonii devin, după moarte, eroi41. În plus, eroii instaurează jocuri sportive și una din formele caracteristice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
evoluția ei de către relațiile economice de producție. Preluând ideile antropologului Morgan, Engelsxe "„Engels,Friedrich" analizează matriarhatulxe "„matriarhat" (femeile dețineau putereaxe "„putere" economică, ele având tot ceea ce era necesar pentru gătit, îmbrăcat, adăpostit, gospodăria fiind primul centru al producției) și apariția monogamiei. Înainte de apariția familiei, argumentează el, a existat o stare primitivă, promiscuă sexual, dar în care bărbații și femeile erau complet liberi. În timp, au fost prohibite incesturile, apoi bărbații au făcut reguli prin care au putut deține femeile în posesie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
sau cel puțin era, până recent când introducerea testului genetic face tatăl cert - n. M.M.) și cu faptul că, în același timp, bărbații proprietari doresc să asigure continuitatea proprietății pe linie paternă. În asemenea circumstanțe, bărbații au impus femeilor o monogamie forțată, ca să fie siguri de faptul că progenitura este a lor. Femeilor li se cere fidelitate maritală, bărbaților, nu în mod obligatoriu, iar în anumite culturi, chiar deloc. Este pur și simplu o diviziune între bărbat ca proprietar și femeie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
acest sens că: Diferența dintre bărbații necăsătoriți și femeile necăsătorite este mult mai mare decât surplusul de populație feminină; rezultă, simplu și oarecum șocant, că în societatea românească bărbații tind spre poligamie, prin căsătorii succesive, în vreme ce femeile sunt împinse spre monogamie prin fixarea într-o singură căsătorie. Aceasta se explică, în principal, prin faptul că femeile rămân cu copii în îngrijire. Față de bărbați, raportarea frecventă este cea a unui dublu standard (ei nu sunt la fel de incriminați pentru relații extraconjugale ca femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]