857 matches
-
folosirea acestor fonduri pentru finanțarea activităților de medicină preventivă 110. În final, Banu era și el preocupat mai mult de atribuțiile statului și mai puțin de consecințele acestora asupra indivizilor cetățeni ai statului. În opinia sa, statul era o entitate monolitică, căreia trebuia să Îi fie Încredințată responsabilitatea progresului eugenic, subiectul central al preocupărilor sale, pe când indivizii figurau În această ecuație ca simpli recipienți ai politicilor: Conducerea Statului ar trebui să fie preocupată de problemele imperative ale protecției În viitor a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
public nici un dezacord politic sau ideologic important și, dimpotrivă, își formulează declarațiile publice în conformitate cu o ideologie unică, cărei implicații politice sunt elaborate oficial de către pătura superioară a facțiunii dominante. În consecință, diversele facțiuni ale elitei manifestă public o unitate ideologică monolitică (Field et. al, 1990, pp. 154-155). Aceste trei configurații trebuie înțelese ca trei tipuri pure destinate să servească drept puncte de reper pentru analiză. De fapt, elitele naționale empiric observabile, cu toate că tind să se grupeze în jurul a trei forme distincte
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
recunoaște din ce în ce mai mult că sistemele convenționale de evaluare nu motivează angajații iar nevoia de a obține rezultate cât mai bune cu un număr din ce în ce mai redus de angajați schimbă accentul de pe evaluare pe dezvoltare. Are loc un declin vizibil al sistemelor monolitice de evaluare care, de obicei, presupun aplicarea generală a unui proces unic, destinat în principal evaluării, indiferent de contextul regional, național sau internațional în care operează compania. Apariția companiilor globale care operează în culturi diferite a schimbat această abordare inițiind
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
alte democrații, ponderea partizanilor în România este aproximativ la jumătate. Astfel, în 2001, în Marea Britanie, 69% dintre alegători se identificau cu un partid tendința fiind însă una descendentă (Denver, 2003, p. 45). La rândul său, partizanatul nu este o stare monolitică, la o privire mai atentă distingându-se diferite grade de partizanat. Dat fiind numărul relativ mic de cazuri, vom considera doar două astfel de grade, partizanat ridicat respectiv scăzut, ponderea lor fiind foarte apropiată: 50% fiecare, raportat la totalul partizanilor
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
lor lung era singurul și adevăratul lor limbaj, nemaiavând nevoie să adauge ceva. Vorbirea coincidea cu însăși prezența lor. Inefabilul era ars retorica protestului lor. Ce anume spuneau pletoșii în anii 1966-1967, prin limbajul lor nearticulat, ce consta în semnul monolitic al propriilor plete? Spuneau următoarele: „Ni s-a făcut greață de civilizația consumistă. Protestăm radical. Prin refuzul nostru, creăm un anticorp împotriva acestei civilizații. Totul părea să meargă spre bine, nu-i așa? Generația noastră trebuia să fie una de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
În mare măsură, drumul prin denigrarea sistematică a cunoașterii practice pe care noi am numit-o mētis. Descrierea pe care au făcut ei conceptului era, În acest context, cum nu se poate mai departe de adevăr. Mētis-ul, nicidecum rigid și monolitic, este flexibil, local și divergent. De fapt, diversele ipostaze ale mētis-ului, contextualizarea și fragmentarea sa sunt cele care Îl fac atât de permeabil, de deschis la idei noi. Mētis-ul nu are o doctrină sau un mod centralizat de transmitere; fiecare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și Heath. Este greșit s) se înțeleag) partidul parlamentar ca fiind o frân) în calea actului de guvern)mânt doar atunci când partidul este scindat, și când primul ministru se confrunt) cu o facțiune rebel), întrucât un partid nu este niciodat) monolitic. Un partid bine condus va ar)ta ca fiind disciplinat aproape în mod inerțial, ins) abilit)țile manageriale sunt dificil de dobândit. Adev)râtul prim ministru sau lider de partid acționeaz), dac) este posibil, în moduri care s) evite disensiunile
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
suntem cei care simțim nevoia de a ordona un material care ne apare haotic, de a-i da un sens, acolo unde autorul nu a vrut neapărat să introducă un sens - sau, În orice caz, nu sensul clasic al subiectului monolitic tradițional. Probabil că metodele de supraconstrucție sau de metaconstrucție ar trebui Înlocuite cu metode de subconstrucție sau de infraconstrucție, cu ceea ce aș numi o subhermeneutică. Scopul unei asemenea subhermeneutici ar fi nu acela de a interpreta, ci de a amplifica
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În acest veac și jumătate de pulverizare a discursurilor și a imaginii despre sine a omului. Corin Braga: Încercând să-ți răspund, m-aș opri Întâi la distincția modernism - postmodernism. Pe schema ei se așază mai bine opoziția Între subiectul monolitic și subiectul pulverizat, pluriidentitar, decât distincția Între arhetip și anarhetip, pe care le văd mai degrabă ca definind două tipuri de artă, prezente În ambele perioade, dar și În alte epoci din istorie. Nu Întâmplător l-am invocat și pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Însă, dintre toate generațiile aflate În dispută În momentul revoluției din decembrie 1989, optzeciștii au fost cei care au „forțat” cel mai mult, În perioada postrevoluționară, racordarea noastră la trecut. E o ciudată reconversie aici, care elimină teza unui optzecism monolitic, „Încremenit În proiect”, care a acționat, după revoluție, la fel cum a făcut-o și Înainte. Dimpotrivă, orientarea tematică, temporală a optzecismului s-a modificat după 1989, generația devenind, structural, mult mai conservatoare de cum fusese pe vremea dictaturii. De această
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
gestiuni eficiente, „științifice” a societății intra În contradicție cu tehnicile proprii de mobilizare a maselor (agit-prop, propagandă agitatorica militanta). Instituționalizarea intelectualului de partid (statut ce le revenea și ziariștilor), criticile aduse „birocraților” vizau limitarea autonomiei profesionale pentru a asigura unitatea „monolitica” a partidului. Școlile de partid, care reuneau sistematic ziariștii și cadrele de conducere, contribuiau la acest proces de de-diferențiere profesională. Închiderea școlilor de partid și reconversiile profesionale de dupa 1989, În special apariția unei profesii noi (consilierii sau experții politici
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la masă negocierilor. Odată cu anii ’70, totuși, multiculturalitatea a suferit o schimbare la față. O nouă generație de cărturari postmoderni s-a alăturat cauzei, argumentând că proiectul iluminist, cu accentul sau pe mari metanarațiuni, pe hegemonia statului-națiune și pe ideologii monolitice, era adevăratul obstacol În calea schimbării. Postmoderniștii susțin că accentul asupra unei perspective unice și asupra unei viziuni unificate, suportă doar o agendă colonială care dă naștere la intoleranță față de alte puncte de vedere și amplifică represiunea și violența Împotriva
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în afara indivizilor și, mai mult, nu este doar o sumă a acestora și nici măcar produsul interacțiunii primare dintre ei. Societățile și culturile, începând de la cele mai simple, și cu atât mai accentuat cele moderne, complexe, nu sunt ceva amorf și monolitic, ci sunt compuse din grupuri, comunități, instituții. Grupurile constituie, așadar, realitatea necesar intermediară dintre individ și societate. Realitate intermediară însemnând, desigur, nu o simplă „curea de transmisie”, ci una organică, fundamentală. Grupurile formale și informale sunt absolut necesare atât pentru
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în ciuda meritelor sale, este, în principiul său, eronată. Jenks demonstrează fără echivoc faptul că „mitul Anticristului s‑a dezvoltat grație convergenței câtorva tradiții vechi, sub influența împrejurărilor istorice și sociologice proprii Bisericii primare”. Teoria despre o tradiție istorică ezoterică, compactă, monolitică, nu are, așadar, nici un temei justificat. Ea făcuse obiectul criticilor parțiale, de ordin metodologic, și înaintea lui Jenks. În privința selecției și a folosirii izvoarelor, el invocă mărturiile despre Anticrist din perioada delimitată de scrierile intertestamentare și Evul Mediu, acceptând, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
logosului” (Origen, Eusebiu ș.a.) au fost adesea acuzați de a fi „păgânizat” dogma creștină, monarhianiștii, la rândul lor, s‑au văzut acuzați de „anacronism iudaizant”. Accentuarea divinității Fiului‑logos se află la originea seriei de erezii subordinaționist‑deiste, apărarea unității monolitice a divinității constituind premizele ereziei monarhianiste, cu cele două variante: adopționism și patripasianism sau modalism (sabelianism). Încercând să salveze unitatea divină, Marcel al Ancirei, unul din protagoniștii sinodului de la Niceea, va merge până la respingerea ideii existenței din veșnicie a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să tragă o concluzie mai mult sau mai puțin sigură. Toate versiunile sinoptice redau un singur răspuns al lui Isus la cele trei întrebări ale discipolilor printr‑un singur discurs. În consecință, este imperativ să fie identificate, în blocul aproape monolitic al răspunsului, trei subblocuri tematice, și anume: - căderea Ierusalimului și distrugerea templului (de excidio Ierusalem); - venirea lui Isus prin Biserică (de aduentu suo per Ecclesiam); - sfârșitul lumii (de ipso fine). Augustin observă că anumite versete pot fi încadrate cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
luat în considerare. Dimpotrivă, pe plan mondial există cel puțin trei tendințe de a nu considera multiculturalismul o inițiativă postcolonială majoră: a) tendința de a trata anumite culturi ca „dominante” în raport cu altele și de a crede că ambele categorii sunt „monolitice” și „exotice”; b) tendința de a reprezenta aceste culturi pe plan internațional aproape numai prin evenimente de tip food and festival; c) tendința de a privi rasismul ca un aspect izolat cauzat de ignorarea reciprocă, particulară, dintre anumite segmente ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Papadat-Bengescu, cea mai mare ce există în românește”, iar în romanul Monstrul (1937) criticul remarca „influența rusească și îndeosebi dostoievskiană”, benefică „în sânul unei literaturi gospodărite geometric”, și îi prevedea autorului „un destin literar ce se va impune curând evidenței, monolitic”. Pozitive, elogioase chiar, sunt și judecățile de valoare ale lui Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Perpessicius. Nu însă și aprecierea lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent, nemulțumit de morbiditatea scrierilor lui P. Critica de după război
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
despartă de o „apocalipsă nihilistă”, atât de puternic instituită de Fr. Nietzsche, pentru a dezvolta un „argument sociologic mai complex și testabil empiric”, distanțat astfel și față de filosofiile secolului al XVIII-lea sau al XIX-lea, și de o viziune monolitică, holistă și deterministă asupra societății. Apelând la dialectică, optează pentru specificarea „contradicțiilor” ce apar între diferitele domenii ale societății, respectiv a... disjuncției dintre tipul de organizare și normele solicitate de domeniul economic [pe de o parte] și normele autorealizării, care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din aceste motive) în criză, ci se îndreaptă către o condiție fericită în care originea etno-culturală și rasială, simbolizată sau chiar indicată de culoarea pielii, nu mai este determinantă pentru biografiile individuale și de grup. Nici nu mai există grupuri monolitice (vechea fantasmă a tuturor rasiștilor), pe care să le „citești” imediat, pe baza stereotipurilor, ci există o multitudine de comunități „policrome” la suprafață, dar „monocrome” în adânc, acolo unde găsim viața reală, de la educație la avere, de la valori la vise
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
abordărilor de tip neo-totalitarianist, dintre care cea mai articulată este cea adoptată de Ken Jowitt. Aceste teorii le rafinează pe cele clasice (propuse În anii ’50 - ’60 de H. Arendt, și de către Carl Friedrich și Zb. Brezinski) și susțin caracterul monolitic al partidului, monismul structurii de putere, importanța ideologiei, preeminența politicului În formarea și menținerea societăților de tip sovietic ca și totala fuziune, mai bine spus totala preluare a societății de către stat, cu suprimarea principiului de diferențiere politică și socială. Regimurile
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
-i ascultăm. Nu mai era nevoie să-ți vorbesc nici despre „noii stăpâni“, nici despre anii irosiți pentru nimic, nici despre sfârșit, înțelegeai singură ce puteam gândi observând gurile acelea pline, din care ieșeau hohote vulgare de râs, spinările alea monolitice, degetele acelea deformate de inele. Îmi închipuiam răspunsurile tale. Mai târziu, într-o micuță cafenea în care ne-am refugiat, aveai să vorbești foarte calmă despre epoca aceea care ne văzuse născându-ne și care avea să ia sfârșit. — Acum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
este mai natural, mai apropiat de profunzimile spirituale ale ființei (credința religioasă, mentalul omenesc, limba, arta etc.), rămâne netrasmutabil prin înrădăcinarea acestora în experiențe felurite, potențial infinite. Așadar, spațiul european se cere a fi creionat dintr-odată unitar și plural, monolitic, dar și divers, asemănător, dar și diferit, pornind de la statutul și funcționalitatea pe care o deține dimensiunea respectivă la scara corpusului comunitar. Unele aspecte vor trebui să fie puse în acord, altele vor rămâne cum au fostă sau mai mult
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
câmpuri, incluzând viitorologia culturală, biologia populațiilor umane, cercetările pentru pace, științele politice și sociobiologia. Aceste abordări promovează viziuni comprehensive asupra lumii. ș...ț Atunci când reduc toate fenomenele la o singură metaforă, teorie sau ideologie, schemele transdisciplinare riscă să devină proiecte monolitice sau sisteme închise. (Klein, 1994, p. 1) Acesta este un risc de care trebuie să se țină seama. Descrierea nivelurilor de integrare curriculară sugerează opțiunea pentru abordarea lor pe un continuum. Chiar dacă sunt diferite din multe puncte de vedere, nu
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
clatine și că i se scurgea printre degete, ca lutul uscat de soare ce se fărâmițează și se face pulbere, și cu cât strângea pumnul, dorind s-o rețină, cu atât mai repede se risipea. Refuza să accepte că statul monolitic pe care îl construiseră cu atâta sudoare și atâta sânge străin se dovedea până la urmă atât de fragil, încât simplul ecou al unui nume, Abdul-el-Kebir, era de-ajuns ca să se crape până la temelie, dar evenimentele se încăpățânau să-i demonstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]