151 matches
-
îi spune : "Je suis habité par un parasite jurif". Ideea de parazit activ în conștiința celuilalt... Un parazit care are strângeri de mână puternice, dar false și unsuroase. în acest timp se exprimă în mulțime de limbi străine, în care monologhează... Am uitat că-l cheamă Schatz; ceea ce vrea să spună... comoară. O comoară de... întâmplări... E cazul lui Redivivus al meu, și el, tezaur de vrute și nevrute. Dar să vedem ce imaginează Schatz... Ovreiul. Care spune atâtea lucruri... E deajuns să
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
țină loc de orice fel de transcendență, limbajul își abandonează rolul de vehicul al sensului, devenind, prin forța lui extraordinară de a șoca, un instrument redutabil în lupta împotriva inerției, a narcotizării conștiințelor și a habitudinilor anchiloza(n)te. Personajele monologhează chiar atunci când lasă impresia că ar dialoga; fiecare își exhibă cu o nonșalanță sfidătoare, obsesiile, ideile fixe, anxietățile rămânând complet opac la reacțiile celuilalt; Tom, Felix, Tony sunt în fond "omuleți de sticlă", fantoșe, marionete care se comportă nu ca și când
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
sau, dimpotrivă, din temerile sale. Scriitorul e afectat și nu de puține ori îi simți amărăciunea în glas; nu judecă general doar idei și principii, dar și situații concrete, întîmplări, vorbe, gesturi; nu se pronunță public de la amvon, mai și monologhează; nu are mereu răspunsuri și soluții, se și lamentează. Scrie, de cele mai multe ori despre chestiuni grave, e cel mai adesea încrîncenat, dar asta pentru că ,ziaristul trebuie să descopere erorile, răul din viața unei comunități". Dar ziaristul Cărtărescu e credibil pentru că
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
fi ilustrată cu aproape oricare dintre piesele incluse în culegere. Ne oprim la Limba încărcată, care este o mică bijuterie literară cu irizații filosofice. Piesa are numai două personaje, EROUL și OMUL MIC, eternele două personaje ale istoriei umanității. EROUL monologhează un timp, întrucât OMUL MIC nu se simte în stare să participe la un dialog: " Am făcut destule pentru lumea aceasta. Am curățat-o de boli, (Umflă balonul.), de flagele, (Umflă balonul.) de războaie, (Umflă balonul.) Am spălat-o, am
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
alta, e un eveniment viril profesional, un episod fulgerător. Un rapt, o inspirație, niciodată un fapt definitiv, pentru că formele din univers sunt multiple și ochiul e mereu solicitat de inedit. Simpozionul continuă multă vreme astfel, cu aplicațiuni. De fapt, Ioanide monologa, și-n timp ce vorbea părea a se gândi la altceva. Erminia se arătă cu deosebire interesată, Hergot nu rămase indiferent, și deși în carnetul său a notat în acea zi numai "insomnie", e de presupus că aceasta a fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pasionale, care nu vor fi niciodată pentru mine?) Când m-a văzut astăzi intrând, a încetat cusutul, pentru a-l relua peste câteva momente. Cusutul ei, cu capul plecat pe lucru, mă deplasează sufletește. Fără ochii ei, am impresia că monologhez, oricâtă atenție ar arăta vorbelor mele, confirmată prin participarea ei normală la discuție și prin promptitudinea răspunsurilor. Numai când se însuflețește în chip deosebit lasă un moment lucrul, ceea ce înseamnă - concluzia se impune nemiloasă - că restul timpului prezența mea nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ai băgat-o în... ? Trage, mă, firr-ai... că-ți zic una să te arză la ficați ! Amețit de băutură, un lucrător care venea dinspre uliță se opri în fața stivei de bolovani ce-i tăia calea. - Dedei cel din urmă leu, monologa el întorcându-și buzunarele pe dos. Cu o privire francă în ochii bleojdiți, conchise șovăind : Nu erau să fie ai mei. Lucrul mergea cu spor și către sfârșitul verii clădirea era gata. în ea urma să se facă o nuntă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rațiunea! „La cine mergem...? - se auzi vocea balaurului. „La tine, Doctore...?” Acesta strâmbă din nas. „Cu idioata de nevastă-mea...V’aduce-ți aminte ce tărăboi a facut ultima dată...?” Vizibil nerăbdător,Gică picior de lemn se ridică dela masă, monologând. „Bine... Să mergem tot la mine. Și trebue să mai știi Doctore: În casa mea cântă cocoșul...!” II SPECTATOR AL UNEI DIABOLICE INVENȚII Vila construită În stil arhitectonic modern - Gică picior de lemn, o cumpărase cu puțină vreme În urmă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și teamă, ajutând’o pe gazdă să fixeze alături o mică masuță cu pahare și câteva sticle cu vin, apoi ea merse În camera de alături. Balaurul avea zarurile, pe care le transfera dintr’o mînă În celaltă evident nerăbdător. Monologă: „Ce mai așteptăm...?” La rândul lui Doctorul, așeză banknotele În ordine valorică.Câteva momente le mai privi insistent - hipnotizându-le apoi turnă băutură În pahare.Sorbi două Înghițituri, articulând zâmbind: „Putem Începe...” Traseră la sorți cine are dreptul să arunce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bate palma...!” Cei doi gangsteri luară o poziție relaxată În timp ce Tony Pavone Își ștergea fruntea de transpirație. Ce-i prezenți așteptau ca Doctorul să numere banii, dar acesta nu se grăbea. Îl săgetă pe Gică picior de lemn cu privirea, monologând. „Va trebui să Întocmim o chitanță...! „Cum, n-ai Încredere?” - răgni el de se zguduiră geamurile. „Sunt un borfaș cinstit...!” „Nu te alarma prietene...Am Încredere, cum să nu am...! Din todeauna, borfașii au avut cuvânt de onoare...!! Totuși, unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apucându-l de urechi și aplicându-i câteva lovituri de ciocan În partea capului, il predă fetei care imediat Îl tăie În bucăți simetrice, după care Îl puse În tigaie la prăjit. Intradevăr infometat, Tony Pavone Înghiți odată În sec, monologând. „Sunt lihnit de foame...Abea aștept...” Ca o bună gospodină ce era, Carla scoase dela prăjit prima serie pe care le așeză ornamental pe un special platou, oferindu-l marelui Înfometat. În același timp, evident contrariată, privirea ei se fixă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De data aceasta cu hârtia salvatoare În buzunar, se prezentară din nou la ușa binecunoscută a Institutului Medico Legist. Laboranta, veche cunoștință, o aflară mustăcind promițător. Avu răbdare să citească conținutul scrisorii, apoi Îi rugă să-i dea corpul delict, monologând: „Analiza morfologică va fi gata peste zece zile...! Nu mai devreme, ați Înțeles? Tony Pavone sperase să primească pe loc rezultatul analizei, de aceea văzu negru În față ochilor. Încercă s’o Înduplece. „Doamnă doctor,comiteți o crimă...!! Cine Îmi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Atena se Întristă. Îl strânse ușor În brațe, șoptindu-i abea perceptibil: „O teamă oarecum nelămurită nu-mi dă pace...! Acolo, În țara ta - pot Întâmpina o surpriză...?” Tony Pavone intui unde se duce cu gândul fata... O sărută duios, monologând. „Care-i părerea ta...? O femeie are răbdare ori e dispusă să aștepte mai mult de două-trei luni de zile...? Dacă ai gândit, ei bine - stai liniștită! În cinci ani de zile nici copii nu-și mai amintesc de mine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
studiată pedanterie, Directoarea Tatiana destupă o sticlă de vin Negru Vârtos, oferind, turnând În paharele celor doi musafiri, punând sticla la Îndemâna lor. „Ora e cam matinală Însă desigur, un pahar cu vin de bună calitate sper să fie bine primit...” - monologă Directoarea Tatiana privindu-l pe Tony Pavone cu o oarecare insistență.” În legătură cu incidentul provocat de cei doi lucrători, propun să-l dați uitării. Sărmanii, În genunchi au cerut scuze...! Aveți toată Încrederea: spun adevărul. De când conduc destinul acestui depozit de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acestă postură când puterea de decizie te Înalță pe treptele cele mai Înalte a Îndrăznelii nu rostise cuvântul decisiv, atunci când...?? Hotărârea era luată. Observând-o pe Directoare În mijlocul unor Îngrămădiri de oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu vocea Încordată la maximum. „Tatiana, Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii amanta mea...!!” Rostind aceste jignitoare cuvinte, marele Îndrăgostit avu o secundă de luciditate. Vocea lui de bariton, izbuti să stopeze activitatea din curtea depozitului de vinuri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca altă lume...!” Îl privi sfidător, ironizându-l. „Cum se face mă Mingoti, ești fără muncă, vagabondezi, șantajezi pe unul și pe altul Însă, miliția nu te vede...? Se pare dacă nu mă Înșel, ești favorizat...?!” „Fiecare cu norocul lui...” - monologă Mingoti. „Sunt extrem de grăbit. Am avut trecere pe aici, ce să fac, nu am rezistat tentației de-a saluta vechii prieteni. La revedere...” Tony Pavone Îl privi cum se depărtează, apoi după câteva momente de cumpănă Îl strigă. „Cer scuze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
impute delapidrea secolului douăzeci golind visteria țării...! Iar În ce privește, abuzul de putere al acestui lucrător al poliției, cu tot respectul vă rog, să fie Încadrat În articolele din Codul Penal...! Bună ziua...” Se Îndreptă către eșire când presupusul colonel Îl reținu monologând. “Numai o clipă tovarășe inginer...!” - Îi luă mâna cercetând curios inelul din aur Încrustat cu diamante ce-ți fulgera privirea, scoțând tendențioase sunete de admirație, e din aur...? Dar lănțișorul acesta din jurul gâtului cu Isus Hristos răstignit pe cruce...?” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unele relații În sferele cele mai Înalte a societății...! Șeful de echipă se făcu nevăzut, iar Tony Pavone intră direct În subiect. “Stimate domn, am Înțeles: Îmi pute-ți procura zece mii metri pătrați de carton asfaltat. E adevărat...?” Necunoscutul zâmbi, monologând. “Desigur...Mai mult. Dacă doriți, cherestea, tablă zincată, ciment, faianță glazurată și orice material care pleacă la export vă stau la dispoziție...Cu unele atenții materiale, pot deschide toate ușile...!” Tony Pavone Îl spionă câteva momente,articulând. “Cam la ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mine.” „Bănuiam eu. Acest mitocan e atât de periculos fiind instruit la școala de pardid a perfidei Securități de o așa manieră ce ne face și pe noi ne ferim de el.” Maiorul se ridică de pe scaun presupunând sfârșitul vizitei, monologând. „Trăim timpuri grele, domnul meu. E o fericire să fi-i milițian...? Nicidecum. Fără odihnă muncim douăsprezece ore zilnic, iar În repaus duminical trebue să anunțăm dispecerul unde plecăm, la ce oră venim acasă pentru a fi chemați În caz
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aud de numele lui, fac alergie. Câtă Îndrăzneală auzi dumneata domnule, să reclame un colonel de miliție guvernului...! Om cu capacitate profesinală Însă, colonelul Pană a dat dreptate hainei militare sfătuindu-mă să aprofundez investigațiile...!” - Goli la rândul său paharul monologând. “Nu scapă el ușor din mâinele mele cu toate relațiile lui ce mă bombardează să termin aceste investigații ce durează de multă vreme. Este adevărat,nu am nici un fel de probă a vinovăției sale dar, urmează să fie fabricate...!!” Maiorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la birou după orele de program și observăndu-l pe Gică Popescu În biroul lui, se prezentă la acesta cu un dosar de producție ce apărea cu unele nepotriviri financiare. Îl privi câteva momente, apoi se așeză pe scaunul din fața biroului, monologând. “Domnule Gică Popescu, fiți drăguț ca Întodeuna,verificați Încasările...! Mi-ar face plăcere să cunosc dacă această factură a fost onorată parțial or În totalitate...!” Gică Popescu nu răspunse imediat. Îi luă dosarul din mână, răsfoi câteva pagini neglijent, ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone rămase mut de uimire. Această Întrebare nu se aștepta să i’o adreseze cineva și efectiv nu știa ce să răspundă. De fapt, nimeni nu-l informase cu certitudine care era Întradevăr vina lui. Să nu pară ridicol totuși, monologă. „Nu sunt sigur...! Complicitate la delapidare ori ceva asemănător. Dar, dumneata...?” „Abaterea mea e mult mai gravă!! Încercare de trecere frauduloasă a frontierei cu granița Jugoslavă...! Mi-au fixat Încadrarea penală ce variază Între cinci și șapte ani de Închisoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și fără aceste cadouri. Spune, te ascult...!” „Doresc ca toate analizele efectuate asupra prietenului meu Tony Pavone, să le examinăm Împreună și numai după aceea să fie arătate bolnavului. Vă rog din suflet, ajutați-mă...!” Directorul privi admirativ frumoasa fată, monologând. „ La votre dispozition...!” Însfârșit, cele câteva zile În care fură efectuate aproape toate testările pentru depistarea presupusei Înbolnăviri trecură Întradevăr, pentru Atena cu o Încetineală greu de imaginat ca În final bănuielile fetei să fie confirmate. Suferințele Îndurate, starea de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]