106 matches
-
melci! Dar ce e asta?" ce i se întâmplă fiului meu? gândește don Avito; pare altul.... suferă de vreo boală de personalitate? Are vreo adâncă tulburare de chinestezie 13?, o fi mut?, o fi un însingurat, îi va intra vreo monomanie?, o fi incubația geniului?, o fi în momentul metadramatic, în clipa de libertate apropiată formării vânei?, i se va concretiza dragostea?". Și demonul familiar îi repetă: "Ai căzut, ai căzut și cum tu cazi, cade el acum și se va
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
suferea, ca toată lumea, de mizeria vieții socialiste. Regimul evolua spre o otrăvită tocăniță național-socialistă, În premisă bizantină. În degenerata atmosferă a compromisurilor, complicității și demagogiei generalizate, fixația sa „stângistă” putea fi luată, În acel moment, drept... integritate, chiar dacă semăna cu monomania. Povestea cum refuzase să scrie un text cerut de Scânteia, explicând lui Nicolae Dragoș, redactorul-șef (pe care Îl poreclise Răcănel), că nu colaborează cu ziarul național-socialist... Mi se vorbise, uneori, despre faza „diabolismului” său de ștab, despre personalitatea dublă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și unde continuă să sape, continuu, prin lectură și scris, În subterana vieții sale, pentru a o ruina, se substanțializează În noul roman prin mărturia celor de care a fost apropiat (soția, amanta, redactorul de editură care Îl admiră până la monomanie). Faptul că unele date biografice și replici din Kaddish par contrazise În Liquidation devine mai puțin important decât complementaritatea celor două cărți, variante ale unui portret (sau autoportret) fictiv, articulat În epicentrul dezastrului moral al secolului XX. Retrospectiva existenței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ceva pe undeva în zone culturale atipice, "underground". Pe atunci era marxist înfocat (ați fi crezut că existau marxiști sinceri în anii '70 304 la noi? Uite că existau, chiar printre puști.) și avea o mare pasiune, un fel de monomanie de fapt. Era un fan Matei Călinescu. Dar un fan cu năbădăi, cum numai Beatles-ii trebuie să fi avut. Știa "Zacharias Lichter" pe de rost, și nu numai atît: pentru el "Zacharias Lichter" era o scriptură, se identificase cu personajul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
soție a arhitectului, se consultase cu o mulțime de medici psihiatri pe care-i adusese sub diferite pretexte ca să-l vadă pe arhitect. Părerile lor fuseseră împărțite. Cu siguranță nu era un caz obișnuit. Cei mai mulți înclinau să vorbească despre o monomanie în genul colectării de cactuși sau timbre, dar cine ar putea preciza granița dintre un simplu hobby și o manifestare patologică? Se cunosc doar o mulțime de exemple de pasiuni absurde care pot duce, pe fond de normalitate, la manifestări
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndeplini datoria față de tatăl ei, comite un hybris voit al jelei peste măsură, al violenței și urii, excesul ei suplinind limitele unei condiții vădite de inferioritate a femeii, și răspunde presiunilor cu o consecvență care ar putea fi taxată de monomanie dacă n-ar ascunde o luciditate salvatoare (p. 88). Deși suferă o inevitabilă deformare a caracterului, figura tragică a fetei crește în întunecată măreție față cu gravele, totalele scăderi ale mamei : Clitemnestra constituie elementul negativ de care se detașează antitetic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
perfect conștientă de acest fapt. Parisul o fascinase, vizitase Turnul Eiffel, Grădinile Tuilleries, Catedrală Nȏtre-Dame, Arcul de Triumf, Place de Concorde, dar și Moulin Rouge. La întoarcerea în țară, adoptase un puternic snobism intelectual, criticând rivalitățile meschine, discuțiile fără sens, monomania unora care preferă să discute numai de profesia lor, poate și pentru faptul că ea nu- și permitea să scape vreo vorba măcar despre profesia ei. După aceea, trecuse alternativ de la stări în care nu-i pasă câtuși de puțin
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să-i Împlementez o doză babană dă veseleală, m-am nemerit să-i duc Într-o duminică, care atmosfera ei să arăta aparentă, pă piticii Îmbrăcați În pierrot a lu doctoru Margulis, iar luni l-am dedulcit pă juma la monomania cu mersu la pescuit În bălți. Ce nebuneală-ntre urechi și cu pescuitu ăla: că tomna io am rămas bușbeu ca tontu. Monșeru dă Broscoui-țestos iera În cuhne și opărea un mate. M-am pus cu spatile la geam, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lumii. Relația dintre cei doi agenți burghezi și Tintin, adesea complicată și periculoasă, este plasată, inevitabil, sub semnul Legii pe care cei doi se ambiționează să o întruchipeze. Ca și agentul Fix, cel din textul vernian, ei sunt dominați de monomania ce îi împiedică să recunoască, din primul moment, în Tintin pe cruciatul ce redă justiției onoarea ei originară. Și totuși, în pofida cecității lor ce trimite la aglomerarea de calamități a lui Laurel și Hardy, Dupont și Dupond devin, pe măsură ce textul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu există decît o diferență de grad dintre acesta și relația dintre sugestionat și individul care sugestionează. Prin pasivitatea, docilitatea sa, pe cît de incorigibile pe atît de inconștiente, mulțimea de imitatori este o specie de somnambuli, în timp ce prin stranietatea, monomania sa, credința lui imperturbabilă în sine și în propria-i idee credință pe care scepticismul din jur nu o diminuează cu nimic, căci ea are cauze sociale inventatorul, inițiatorul din orice domeniu este, în conformitate cu cele spuse mai sus, un soi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și parabolă, în care sunt radiografiate cazuri bizare. Astfel, schița Ceainicul de argint este o parabolă despre onestitate, creată pe scenariul unei întâmplări normale și bizare în același timp, iar Chiriță și costumul tratează în același registru un caz de monomanie vestimentară. Privirea prozatorului pare a se afla la mare distanță de tabloul în mișcare, dar când și când devine înduioșat-participativă. În secțiunea Metafizica sunt supuse atenției, în locul unor evenimente și figuri bizare, idei și sentimente. Prozele ar fi un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
aducând, odată cu ea, spectrele unei ridicări generale în numele națiunilor și al progresului. Câmpul intelectual se ordonează gradual în funcție de tensiunea dintre reflecția „progresistă“ și „reacțiune“. Înșiși „intelectualii“ se nasc în acest creu zet din care nu sunt absente fanatismul, intransigența și monomania ideologică. Pasiunea cu care sunt dezbătute ideile este ea însăși un legat al acestei metode revoluționare pe care fervoarea anului 1789 o impune Europei. Ceea ce nimeni nu poate anticipa, poate cu excepția profeticei voci burkeene, este tranziția, dramatică, de la afirmarea libertății
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
vremea în necaz. Niciodată nu i-a iertat Caragiale că mama lui nu fusese cel puțin o baroneasă, ci doar o fată frumoasă, de modestă origine”. Delirul erotoman, sau delirul pasional. Mai este cunoscut și sub denumirea de „erotomanie” sau „monomania erotică” (Esquirel). Specifică acestui tip de delir este iluzia delirantă de „a fi iubit” de către cineva. Altfel spus, ceea ce apare ca factor dominant în structura delirului erotoman este componenta imaginativă patologică, exprimată prin tendințe confabulatorii: astfel, o privire, inflexiunea vocii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Cea de-a doua maladie ar fi paranoia eșecului (multe editoriale utilizează toată rețeaua metaforică a ruinei, bolii, distrugerii combinată cu o singură dimensiune temporală trecutul). Schizofrenia comunismului definită de Havel ca ¨a gîndi negru și a vorbi alb¨ devine monomania postcomunistă a lui ¨a gîndi negru și a vorbi negru¨. * de la o castă închisă, cu selecție de sus în jos, bazată pe criterii exclusiv ideologice * la democratizarea și profesionalizarea breslei, trecerea la un stadiu profesional fiind marcată de : raționalizarea practicilor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cel mai înalt numitor comun; ei caută individualul. A studia natură în tot ceea ce are ea anormal, excepțional, uneori periferic, dar mai ales in aspectele sale sumbre, sordide (desigur, ne-tipice) e o pasiune a naturaliștilor" [Husar, p.119]. În comparație cu "monomaniile" personajelor balzaciene, românele din jumătate a doua a secolului al XIX-lea sunt mai puțin tipizate și mai complexe. Vom constata în literatura perioadei cercetate o individualizare mult mai nuanțată a personajelor, acestea nu mai sunt personaje-tip76 în sensul strict
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
politicienilor. Curând însă, prim-planul este ocupat de viața erotică a eroului și a anturajului său, viață ce alunecă irezistibil în inenarabil viciu. Un personaj memorabil ar fi putut fi Nea Nae, monumental în vulgaritate și în lubricitatea-i primitivă. Monomania sa de a și-o face amantă pe prințesa Isolda Ghica e romanescă. Bine motivată psihologic, devine motorul unor peripeții tragicomice, însă predispoziția spre caricatură, spre comentariul direct și spre scenele nu o dată scabroase diminuează considerabil efectul. Între aceiași poli
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
termen științific” va fi cel care va denumi „obiectul cunoașterii” mele. Este important de remarcat faptul că toate „fenomenele psihice normale” (psihologie) sau „fenomenele psihice morbide” (psihopatologie) devin „obiecte ale cunoașterii” prin denumirea lor: nebunie, delir, halucinație, fobie, anxietate, depresie, monomanie, obsesie etc. În funcție de modalitatea în care le percepe conștiința mea reflexivă. Ele sunt și rămân interioare persoanei mele, dar prin „denumirea” lor sunt „obiectivate” sau devin „obiective” pentru ceilalți. Din acest moment începe constituirea cogito-ului psihopatologic. Din acest moment încep
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolilor psihice. Ph. Pinel (1802) este primul care face o clasificare a bolilor psihice prin delimitarea cadrului sindroamelor mai des întâlnite în evoluția clinică a bolilor psihice. Urmașul acestuia S. Esquirol (1846) va descrie câteva sindroame psihopatologice cum sunt lipemania, monomaniile, mania, demența și idioția. Cel care, prin introducerea conceptului de „complex de simptome” (Symptomkomplexe), pornește de la considerații de ordin clinic și evolutiv, în aprecierea formării sindroamelor psihopatologice este W. Griesinger. E. Kraepelin va completa teza lui W. Griesinger, prin adăugarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
repetându-se permanent și incoercibil; de falsitatea acestora bolnavul este conștient, dar, cu toate acestea, nu se poate elibera de ele. F. Leuret descrie, la începutul secolul al XVII-lea agorafobia. Moritz (1783) descrie frica obsedanta de apoplexie. Esquirol descrie monomaniile, iar Trélat delimitează la folie lucide. R. van Kraft-Ebbing (1867) le va numi tulburări obsesive (Zwangsvorstellungen), termen care va fi preluat de A. Wesiphal. P. Janet, carem la sfârșitul secolul al XIX-lea, descriu cadrul clinic al psihasteniei. Pentru M.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
halucinații, teme de influență, sindromul de automatism mintal. Analiza istorică a clasificării delirurilor exprimă evoluția gândirii psihopatologice referitoare la acestea. Fig. pg. ms. 198 ZONA DE CONSERVARE A PERSONALITĂȚII ZONA DE ALTERARE A PERSONALITĂȚII PARANOIA SCHIZOFRENIA DELIRUL DE INTERPRETARE PARANOIA MONOMANII DELIRURI SISTEMATIZATE PSIHOZA HALUCINATORIE CRONICĂ PARAFRENIILE SISTEMATICĂ ȘI FANTASTICĂ DELIRUL CRONIC EVOLUTIV DELIRURI FANTASTICE FĂRĂ DEZORGANIZARE DELIRURI CU DEZORGANIZARE SCHIZOFRENIILE FORMELE PARANOIDE ALE DEMENȚEI PRECOCE DELIRUL DE IMAGINAȚIE PARAFRENIILE CONFABULOATOARE ȘI EXPANSIVĂ Inițial psihozele vesanice cuprindeau două grupe: monomaniile și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
PARANOIA MONOMANII DELIRURI SISTEMATIZATE PSIHOZA HALUCINATORIE CRONICĂ PARAFRENIILE SISTEMATICĂ ȘI FANTASTICĂ DELIRUL CRONIC EVOLUTIV DELIRURI FANTASTICE FĂRĂ DEZORGANIZARE DELIRURI CU DEZORGANIZARE SCHIZOFRENIILE FORMELE PARANOIDE ALE DEMENȚEI PRECOCE DELIRUL DE IMAGINAȚIE PARAFRENIILE CONFABULOATOARE ȘI EXPANSIVĂ Inițial psihozele vesanice cuprindeau două grupe: monomaniile și delirul cronic evolutiv (Lasegue, Falret, Magnan). E. Kraepelin descrie trei grupe: delirul sistematizat paranoic, parafreniile (sistematică și fantastică, confabulatorie și expansivă), forma paranoidă a demenței precoce. Școala Franceză de Psihiatrie face următoarea clasificare: paranoia (delirul de interpretare), psihoza halucinatorie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin PGP; 5) alienația simptomatică, consecutivă unor alte afecțiuni, 6) Demența. În aceeași perioadă, Baillarger, plecând de la clasificarea bolilor psihice propusă de Marcé (1862) va distinge și descrie următoarele tipuri de tulburări mintale: 1) Vesaniile sau nebunia propriu-zisă (mania, melancolia, monomania, demența). 2) Nebuniile asociate între ele (mania cu melancolia, monomania cu demența, melancolia cu demența, mania cu demența), 3) Vesanii asociate cu tulburări motorii (epilepsia, isteria, coreea, alcoolismul, pelagra). 4) Stări patologice congenitale (idioția, imbecilitatea, cretinismul). Se poate remarca în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Demența. În aceeași perioadă, Baillarger, plecând de la clasificarea bolilor psihice propusă de Marcé (1862) va distinge și descrie următoarele tipuri de tulburări mintale: 1) Vesaniile sau nebunia propriu-zisă (mania, melancolia, monomania, demența). 2) Nebuniile asociate între ele (mania cu melancolia, monomania cu demența, melancolia cu demența, mania cu demența), 3) Vesanii asociate cu tulburări motorii (epilepsia, isteria, coreea, alcoolismul, pelagra). 4) Stări patologice congenitale (idioția, imbecilitatea, cretinismul). Se poate remarca în cazul nosologiei lui Baillarger, o tendință de a clasifica bolile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a schimba și de a prezenta realitatea în virtutea tendințelor personale. Este înrudită cu fabulația și tulburările de imaginație. Mongolism: sau sindromul Down, se datorește unei aberații cromozomiale, caracterizat prin facies mongoloid, malformații somatice, renale și cardiace, stare de idioție. Monomanie: termen ieșit din uz, desemnând tulburări psihice izolate, de regulă unice, sau deliruri parțiale. Moria: tulburare psihică cu caracter jovial-expansiv, limbaj caracterizat prin jocuri de cuvinte, calambururi obscene sau expresii triviale, specific afectării lezionale a lobilor frontali. Mutism: atitudine caracterizată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie Melancolie Menopauză Mentismul Mitomania Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie Pasivitate Pederastie Pedofilie Persecuție Perseverare Perversitate Perversiuni sexuale Piromanie Pitiatism Posesiune Potomanie Predispoziție Prodrom Prosopagnozia Psihastenie Psihobiografie Psihochirurgie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]