319 matches
-
bază a capitalismului monopolist de stat și că imperialismul este o consecință a faptului că a fost atins stadiul cel mai avansat al capitalismului. Din moment ce statul nu este un actor autonom, ci mai degrabă un instrument al clasei dominante, burghezia monopolistă este forța conducătoare a expansiunii/ colonialismului. Hilferding își bazează explicația pe capitalul financiar autohton, ale cărui încercări de cartelizare ar depăși în cele din urmă anarhia producției (piețelor) capitaliste și crizele economice, dar nu pot soluționa contradicția dintre burghezie și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
surplusului (Baran și Sweezy) Față de imperialismul clasic, marxismul occidental de după 1945 (de exemplu Baran și Sweezy) subliniază trei fenomene noi. Primul este un nou tip de monopol, care explică atît subconsumul, cît și expansiunea imperialistă. Într-o situație de capitalism monopolist, competiția prețurilor este eliminată, ele rămînînd astfel rigide. Totuși, competiția în alte domenii decît prețurile (diferențierea producției, publicitatea, inovațiile care reduc costurile) este exagerată și generează o tendință de scădere a costurilor. Prețurile rigide și scăderea costurilor se îmbină cu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rămînînd astfel rigide. Totuși, competiția în alte domenii decît prețurile (diferențierea producției, publicitatea, inovațiile care reduc costurile) este exagerată și generează o tendință de scădere a costurilor. Prețurile rigide și scăderea costurilor se îmbină cu noua lege absolută a capitalismului monopolist, adică "tendința surplusului absolut de a crește", care ia locul tendinței profitului de a scădea, pe care o postulase Marx. Este o ruptură considerabilă. Deoarece acest surplus, în ciuda cheltuielilor publice, atît civile, cît și cele militare, nu poate fi absorbit
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
footnote>. Oricât de importanți ar fi factorii endogeni pieței în procesul formării prețului, trebuie subliniat faptul că acesta se află și sub incidența unor factori exogeni, din afara mecanismului intern pieței<footnote Ibidem. footnote> (comportamentul unor mari organizații economice cu tentă monopolistă, intervenția indirectă guvernamentală atât în planul ofertei, cât și al cererii, măsurile specifice adoptate de stat pentru menținerea unor echilibre social-economice și care se reflectă și în nivelul și dinamica prețului). Pe baza acțiunii factorilor enumerați, a influenței preponderente a
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
de manifestare a concurenței imperfecte o constituie monopolul.”<footnote Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, op. cit., 2000, p. 190. footnote> Monopolul definește situația unei piețe pe care nu există concurență din partea ofertei<footnote Unicul ofertant de pe piață poartă denumirea de monopolist, de la cuvintele grecești mono care înseamnă unu și polist care înseamnă vânzător. footnote>, deoarece nu se prezintă decât un singur vânzător<footnote Yves Bernard, Jean-Claude Colli, Vocabular economic și financiar, Editura Humanitas, București, 1994, p. 280. footnote>. Acesta este singurul
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
vând același produs toate celelalte firme, este zero sau apropiat de zero. De altfel, unii economiști consideră că „monopolul” este un cuvânt foarte ambiguu, căci dacă definim produsele în sens larg, niciun produs din țară nu este oferit de vreun monopolist; dimpotrivă, dacă produsul este definit în sens foarte restrâns, atunci fiecare vânzător este un monopolist, pentru că niciodată doi producători nu vor oferi produse complet identice<footnote Niță Dobrotă, op. cit., p. 197. footnote>. Rezultă că monopolul poate fi perfect (absolut) sau
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
economiști consideră că „monopolul” este un cuvânt foarte ambiguu, căci dacă definim produsele în sens larg, niciun produs din țară nu este oferit de vreun monopolist; dimpotrivă, dacă produsul este definit în sens foarte restrâns, atunci fiecare vânzător este un monopolist, pentru că niciodată doi producători nu vor oferi produse complet identice<footnote Niță Dobrotă, op. cit., p. 197. footnote>. Rezultă că monopolul poate fi perfect (absolut) sau imperfect. Monopolul perfect (absolut) este întâlnit atunci când o singură firmă are la dispoziție întreaga ofertă
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
determine punctul de echilibru care maximizează profitul la un anumit cost. De fapt, trebuie găsită acea cantitate a ofertei care maximizează diferența preț și cost de producție. 3.1.2.1. Echilibrul monopolului pe termen scurt Se consideră că producătorul monopolist este în situația de echilibru atunci când nu are interesul să modifice prețul și cantitatea bunului respectiv. În cele mai multe cazuri se poate crede că producătorul caută să obțină profitul cel mai mare cu putință, dar, pentru preîntâmpinarea apariției unor concurenți atrași
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
decât cele care vizează maximizarea profitului<footnote Există și situații particulare în care monopolurile practică și alte forme de gestiune, respectiv: a) maximizarea cifrei de afaceri se practică atunci când există riscul pătrunderii în industrie a unor noi concurenți. Ca urmare, monopolistul încearcă să-și maximizeze cifra de afaceri, preferând profituri imediate mai mici, riscând chiar pierderi (prețul devine inferior costului mediu), pentru a-și proteja situația de unic producător; b) tarifarea la nivelul costului marginal, ca măsură de protecție socială pentru
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
pentru care funcția cererii este C1 = p(Q) realizează profit maxim la o producție Q1, corespunzătoare punctului N în care curba venitului marginal intersectează curba costului marginal (figura 19). Desigur, în condițiile în care cererea crește de la C1 la C2, monopolistul are posibilitatea să mențină aceeași producție Q1, dar să crească prețul produselor la p2, sau dimpotrivă, să mențină prețul inițial p1 și să dezvolte oferta corespunzător acestui preț. Totuși, dacă sporirea cererii nu este conjuncturală, firma va realiza o adaptate
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
la un preț mai ridicat și consumatorii sunt obligați să-și restrângă corespunzător cererea; aceștia achiziționează mai puține bunuri, plătind pentru fiecare un preț mai ridicat. De fapt, controlul monopolului asupra prețului asigură o redistribuire a venitului de la consumatori către monopoliști. Monopolul discriminatoriu În scopul maximizării profitului, un monopol poate să pună în aplicare o serie de strategii. Una dintre acestea constă în vânzarea unui produs la prețuri diferite pe mai multe piețe care nu comunică între ele (sau comunică foarte
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
ansamblul cantităților produse, adică: Profitul de monopol este maxim dacă se realizează egalitatea venitului marginal cu costul marginal pe fiecare piață. Totodată, trebuie subliniat că egalitatea veniturilor marginale nu implică egalitatea prețurilor, ci dimpotrivă, diferențierea acestora. În cazul în care monopolistul își vinde produsele pe două piețe caracterizate prin două elasticități față de preț diferite, Ecp1 și Ecp2, condiția de egalitate a veniturilor marginale se scrie: Se poate concluziona că prețul fixat pe piață este cu atât mai ridicat, cu cât elasticitatea
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
al lucrătorilor se află în fața unei asociații patronale, piața unui produs unde o agenție de cumpărare se întâlnește cu o agenție de vânzare, sau schimburile între două state ce dirijează comerțul propriilor produse. Vânzătorul nu se poate însă considera un monopolist (deoarece nu există decât un singur cumpărător pe piață), iar cumpărătorul nu se poate comporta ca un monopsonist (deoarece nu mai există decât un singur vânzător). Astfel, în situația de monopol bilateral, vânzătorul și cumpărătorul sunt „formulatori” de opțiuni: opțiunea
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
doi are un comportament mai puternic, posibilități mai mari sau mai mici de stocare pentru vânzător, respectiv posibilitatea de așteptare pentru cumpărător, care dispune de rezerve financiare mai mari, acela va ieși învingător. În funcție de caz, piața va fi dominată de monopolist sau de monopsonist; avantajul poate trece, de altfel, de la unul la celălalt, în funcție de conjunctura economică și socială. Pe de altă parte, dacă vânzătorul și cumpărătorul sunt de forțe egale, prețul, în cazul monopolului bilateral, poate reprezenta o medie a celor
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
după mecanismul monopolului și împărțirea pieței între firmele componente<footnote Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, op. cit., 2000, p. 211. footnote>. Datorită acestui fapt, cartelul funcționează ca un monopol, maximizarea profitului global realizându-se la fel ca în cazul unui monopolist care dispune de mai multe întreprinderi. Plecând de la cazul cel mai simplu de duopol, profitul total este definit prin diferența dintre încasarea totală (VT), care depinde de producția Q1 și Q2 a fiecăruia dintre duopoliști, și costul de producție total
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
baza principiului mâinii invizibile, implicarea statului în procesul formării prețurilor anumitor bunuri economice fiind prezentă în toate țările, indiferent de nivelul dezvoltării economice sau natura sistemului economic. Prețul este una dintre pârghiile folosite de autoritatea publică pentru stăvilirea unor tendințe monopoliste și oligopoliste, pentru asigurarea unor echilibre parțiale și temporare, pentru creșterea eficienței utilizării resurselor, pentru orientarea dezvoltării economico-sociale etc. Cu alte cuvinte, în țările cu economie de piață și cu stat de drept, puterea publică se implică în formarea prețului
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
fenomen partizan. Trebuie să acordăm un loc aparte comunismului ceh: prima formațiune politică a țării cu mai mult de 40% din voturi după război. Acesta se înscrie într-un caz menționat de Max Weber și analizat de Raymond Aaron: partidul monopolist, care-și schimbă caracterul odată ajuns la putere, eliminîndu-și rivalii. Fie că puterea i-a fost acordată de o forță tutelară, fie că și-a cucerit-o singur, Partidul Comunist s-a grăbit să absoarbă social-democrația, deși el se mulțumea
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
doreau ca Bucureștiul să "specifice etapele" considerate necesare pentru a se trece la deplina implementare a Articolului 3 din Tratat 432. După cum anticipase Thompson, în răspunsul de pe 18 aprilie, românii negau toate acuzațiile, calificîndu-le drept "născociri ale presei calomnioase a monopoliștilor imperialiști". Bucureștiul respingea criticile aduse de americani cu privire la procesul lui Maniu și îi descria pe acuzați ca pe niște "legionari, mari moșieri și mari industriași" care primiseră, fără îndoială, instrucțiuni de la Misiunea SUA din București. Condamnarea lor era "o lovitură
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cunoscut în literatura de specialitate sub numele de modelul Krugman a fost propus de economistul american Paul Krugman 15 în noiembrie 1979. Prin intermediul acestei noi teorii sunt evidențiate două aspecte importante cu privire la schimburile economice internaționale: economiile de scară și concurența monopolistă. În modelul propus de Krugman, munca era considerată singurul factor de producție. Economiile de scară (care sunt spre deosebire de modelul Kemp, interne firmelor) sunt incluse în ecuația pentru determinarea cantității de forță de muncă (Li) necesare realizării unor nivele diferite ale
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de producție constante, cantitatea de forță de muncă utilizată se află în relație constantă cu volumul producției care o încorporează ( Li = b ⋅ Qi ). A doua caracteristică principală a modelului Krugman se bazează pe existența unei structuri a pieței cu concurență monopolistă, care îmbină trăsături ale concurenței perfecte cu cele ale monopolului. În acest caz, există un număr însemnat de firme în sectorul industrial, de putere 15 P. R. Krugman, Rethinking International Trade, Cambridge, MIT Press, 1990 economică apropiată, iar accesul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
mai mari, respectiv mai mici decât zero, iar intrările și/sau ieșirile firmelor producătoare vor determina ajustări succesive ale prețurilor și cantităților, până când este atinsă efectiv curba ZZ. În cele din urmă, echilibrul specific firmei, pentru cazul considerat al concurenței monopoliste, este atins în autarhie în punctul E, la intersecția curbelor PP și ZZ, având un nivel al consumului pe locuitor c1 corespunzător pe ordonată unui raport (P/S)1. Considerând țara analizată anterior ca fiind I, în ipoteza participării la
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
primare spre cel al produselor cu un nivel relativ crescut de prelucrare, așa cum au procedat Taiwan-ul, Coreea de Sud și alte țări în curs de dezvoltare; teoria cererii reprezentative de produse prelucrate (Linder) și modelul economiilor de scară și al concurenței monopoliste (Krugman) au la bază ideea că relațiile comerciale internaționale se vor desfășura cu precădere între țările cu niveluri similare ale venitului; acest lucru nu este foarte încurajator pentru țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește avansul lor pe drumul dezvoltării economice
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
extinde cererea pentru produsele lui. Fr. Perroux definește distinct noțiunile de exporturi antrenate și exporturi antrenante, cea de-a doua categorie având un caracter complementar față de prima. În acest context, autorul introduce un nou model de multiplicator specific modelului concurenței monopoliste și care acționează doar în anumite sectoare. Potrivit lui, o țară, care deține un nivel de superioritate inițial în sectoarele caracterizate de exporturi cu un grad ridicat de antrenare, poate beneficia cumulat de postura sa privilegiată. Multiplicatorul permite în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
economia de piață strategii de dezvoltare, Ed. Economică, București, 2002 101. Teulon Fr., Comerțul internațional, Ed. Institutului European, Iași, 1997 102. Todaro M., Economic Development, Addison Wesley Reading, Massachusetts, 1997 103. Todosia M. ș.a., John Maynard Keynes doctrinar al capitalismului monopolist de stat, Ed. Universității "Al. I. Cuza", Iași,1987 104. Toffler A., Puterea în mișcare, Ed. Antet, București, 1995 105. Toye J. ș.a., Trade and Development, Edward Elgar Publishing Inc., Northampton, 2003 106. Trebici V., Populația României și creșterea economică
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
E, M și P s-a complicat atât de mult, încât a devenit real riscul decuplării sferelor. Evoluția în timp a raporturilor dintre sfere a început prin fuziuni și achiziții, cu scopul concentrării puterii de control al piețelor, până la controlul monopolist al piețelor globale. Această tendință a însemnat forma extremă a economiei produsului. Practic, economia fuziunilor a deschis apetitul pentru randamente rapide și din ce în ce mai mari. Calea urmată, după atingerea plafonării avantajelor controlului piețelor prin fuziuni, a fost cea a delocalizării producției
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]