537 matches
-
i-a permis Izabelei să aducă în țară sute de preoți și profeți ai zeilor Baal, Iștar, Așera etc. Conform narațiunii biblice, această politică a dus la un val de persecuții și masacre împotriva opoziției neobosite a profeților adepți ai monoteismului iudaic, din care o parte, circa o sută, au reușit să se ascundă de mânia regelui, cu complicitatea mai marelui palatului, Ovadia (Obadia). Conducătorul partidei iahviste era profetul Ilie (în ebraică "Eliyahu" sau "Eliahu"). În timpul domniei lui Ahab, Moabul (Moav
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
domniei lui Ahab au avut loc conflicte militare cu regatul sirian "Aram Damasc"(în ebraică "Aram Damesek") și, potrivit izvoarelor istorice asiriene, cu Asiria. Din cauza sprijinului său pentru cultul politeist, a ospitalității acordate preoților divinităților cananeene-feniciene și a prigonirii adepților monoteismului, regele Ahab este denunțat de textul biblic ca cel mai mare răufăcător dintre regii Israelului până la el, mai rău decât tatăl său Omri sau decât Ieroboam I ("Iaravam ben Nevat"). Profetul Ilie a suferit și el de pe urma prigoanei. După legendă
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
este același cu Dumnezeul iudeo-creștin. Totuși, musulmanii resping teologia creștină privind doctrina Treimii care îl consideră pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, văzând în aceasta o formă de politeism. Conceptul fundamental în islam este unicitatea lui Allah ("tawhid"). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Originea termenului Allah precede apariția islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine, anume Al-Lat, Al-Uza și Manat. Istoriografia islamică amintește de un manuscris
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
fapt se înscrie în tiparul semit clasic (de ex., Yahve a avut în mintea evreilor timp de sute de ani și el o consoartă, numită Așera (celebra Astarte biblică), până când într-un final a fost desăvârșită trecerea de la politeism la monoteism, trecând prin monolatrie, așa cum ne atestă arheologia; aceeași situație cu Baal, zeul canaaneean.), al unor zeități masculine asociate unora feminine. În lucrările sale de istoria religiei, Mircea Eliade, ca și alți istorici ai religiei, explică cum faptul că unele erau
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
sale de istoria religiei, Mircea Eliade, ca și alți istorici ai religiei, explică cum faptul că unele erau socotite zeități ale fertilității iar altele zeități creatoare, a provocat la un moment dat prin preferința spre cele din urmă, trecerea la monoteism. Astfel se explică de ce atunci când Mohamed a intrat în conflict cu elitele de la Meca, unchiul său Abu Lahab, care îi era ostil, a creat în 616 o uniune cu toate clanurile din Mecca împotriva tribului lui Mahomed, iar actul întocmit
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
procurau abundență, era creator. De aici explicația insistenței Coranului în respingerea "asociaționismului", adică recunoașterea în continuare a divinităților feminine alaturi de divinitatea masculină recuperată de noua religie. În această optică, islamul este o trecere de la un politeism ierarhic local, la monoteism pur, sub influența religiilor mai vechi, anume iudaismul și creștinismul. Nu există nicio imagine vizuală sau reprezentare a lui Allah deoarece o astfel de imagine artistică ar duce, în optica tradițională musulmană, la idolatrie, care este interzisă. Mai mult, mulți
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
Între cele trei mari arii de civilizație, chineză, indiană și european-islamică, islamul este de obicei asociat culturii occidentale (Braudel, 1987), datorită fundamentului comun anti-grecesc și monoteismului. Europa a văzut, ce-i drept, în islamul arabizant un dușman ideologic, dar l-a acceptat ca model filosofic. Mai puțin cunoscută e însă perioada preislamică, numită convențional Ğăhilīya, „a ignoranței”- fiind vorba de necunoașterea mesajului coranic. Secolele de păgânism
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
poeziei preislamice. Este un spațiu temporal care acoperă, din punct de vedere politic, un gol ( cauzat de luptele dintre cele două imperii decadente, bizantin și persan ), iar din punct de vedere social, o lume în schimbare ( evoluția dintre păgânism spre monoteism, dinspre nomadism spre sedentarism ). Denumirea de "Ğăhilīya "( „epoca ignoranței” ) dată perioadei preislamice se referă, evident, numai la ignorarea mesajului coranic și a revelației, fiindcă altminteri Peninsula Arabă ( "ğazīratu-l-’arab" ) a cunoscut în epoca arhaică o efervescență culturală, politică și religioasă
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
începuturilor citadinismului, concomitent cu păstrarea structurilor sociale nomade: clanurile se grupau în confederații, legătura sângelui continua să se izoleze de responsabilitatea colectivă; fără clan individul nu însemna nimic. În plus, tulburările religioase vădeau tendința păgânismului arab de a evolua spre monoteism: apăruseră hanīfii, care contestau politeismul, fără a se alătura însă marilor religii monoteiste. Iudeii își răspândeau învățăturile talmudice în marile oaze ( mai ales Yaŧrib ); creștinii ( începând cu ereticii, cu monofizismul iacobit al ġassanizilor, nestorianismul lahmizilor ) erau cunoscuți beduinilor nu numai
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
creștinilor creștea lent, dar sigur, convertindu-se la această nouă religie și membrii aristocrației și familiei imperiale. În secolele III-IV, orașele au fost primele așezări care au fost creștinate, în timp ce în spațiul rural, creștinismul s-a extins lent și târziu. Monoteismul radical era incompatibil cu religiile majoritar politeiste acceptate în imperiu. Nu se concepea de astfel separarea statului de biserică. Ierarhia bisericească creștină includea episcopii, si apoi mitropoliții, fiecare având un consiliu propriu. Rangul suprem îl deținea patriarhia, cu centre la
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
începând cu renașterea devine interesantă tematica iubirii și cea a condiției artistului. În pictura catacombelor, Iisus este înfățișat uneori ca Orfeu, cu lira și înconjurat de animale (Fig. 5). Motivul principal al acestor împrumuturi din pictura murală romană este susținerea monoteismului de către erou, evidentă pentru Clemens Alexandrinul și Eusebiu în atașamentul pentru Apollo și în refuzul venerării lui Dionysos, dar sunt invocate în afară de aceasta puterea sa de a domoli natura (după tipul Bunului Păstor), precum și cântul ca simbol al mesajului lui
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
a fost o școală de gândire germană din secolul al 19-lea care a fost prima ce a studiat sistematic religia ca pe un fenomen socio-cultural. Descria religia ca o evoluție împreună cu dezvoltarea culturii umane, de la primitivul politeism la eticul monoteism. "Religionsgeschichtliche Schule" a apărut într-un moment când studiile avansate ale Bibliei și ale Istoriei Bisericii erau în plină dezvoltare în Germania cât și în alte locuri. (vezi și "Criticul înalt", numit și "metoda critico-istorică"). Secolul al XIX-lea a
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
grup. De obicei religiile au fost împărțite în etape de progres, de la societăți simple la complexe, în special de la politeiste la monoteiste și de la nepregătite la organizate. Dar sunt acum afirmații că "ideea că religia a evoluat de la politeism către monoteism a fost acum discreditată" (p. 1763, "Man, Myth & Magic (Omul,Mit și Magie)", 1995) Cele mai vechi dovezi ale ideilor religioase datează de câteva sute de mii de ani din paleoliticul mijlociu și inferior. Arheologii se referă la înmormântări aparent
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
Hindușii și sikhii în timpul cuceririi musulmane a subcontinentului Indian. Multe religii medievale au pus accentul pe misticism, cum au fost Catarii și alte mișcări similare din Vest, evreii din Spania (vezi Zohar), mișcarea Bhakti din India și sufismul din Islam. Monoteismul a ajuns la forme definitive în Hristologia Creștină și în islamicul Tawhid. Noțiunile monoteiste hindu de Brahman deasemeni au atins forma clasică prin învățăturile lui Adi Shankara. Colonizarea Europeană în timpul secolelor XV și al XIX-lea au condus la răspândirea
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
găsit la Grădiștea Muncelului scrie cu litere latine "DECEBALUS PER SCORILO", interpretat ca "Decebal, fiul lui Scorilo" sau o simplă marcă de olar. Zalmoxis este considerat de unii istorici ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la creștinism, idee ce se află în opoziție cu opinia conform căreia religia geților ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Alți istorici îl consideră doar patronul lumii subpămîntene
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
în nord-estul Iranului de către profetul Zoroastru, ale cărui învățături au fost scrise în Avesta. Se crede ca zoroastrismul este una dintre primele religii monoteiste din lume, dar se poate considera zoroastrismul ca un honoteism (formă de trecere între politeism și monoteism), unde exista credința într-un zeu principal dar nu unicul existent. Termenul a fost compus de orientalistul Max Müller (1823-1900), din grecescul "henos"-unul și "teos"- dumnezeu. Divinitatea principală venerată are calitățile divinității supreme. Reprezintă o încercare de unificare a
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
s-a exprimat hanbalitul Ibn Jawzi, inamicul sufiților inclusiv al lui Al Gazali. Aceasta carență de viața interioară ca și predominant elementului juridic în islamul oficial nu puteau să mulțumească toate conștiințele și nici să convină neofiților musulmani, veniți din monoteismele cunoscute. Din educația lor religioasă anterioară, ei au reținut amintirea unui alt ideal ca o nostalgie a perfecțiunii și a ascensiunii duhovnicești. Aceste minți mai rafinate nu au întârziat să se simtă strâmtorate în interiorul unui dogmatism rigid, fără strălucire liturgică
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
2000. Dar, în 2007, cu un an înainte de moartea sa, Wallace Muhammad (cunoscut, după 1980 sub numele de Warith Deen Muhammad) condamnă rasismul manifestat de N.O.I. N.O.I. deține credințe în multe aspecte identice cu islamul tradițional - și anume : monoteism islamic (tawḥīd), profesiunea credinței în Coran și în toate scripturile divine. Biblia, susțin membrii N.O.I., a fost supusă unor schimbări, de-a lungul istoriei, de natură să nu o mai poată face o scriptură perfectă, cu mesajul divin intact
Nation of Islam () [Corola-website/Science/333607_a_334936]
-
secolul al 19-lea, existau afirmații că Runele Germane poartă mărturia unei religii primare. Printre unele mișcări religioase noi mai recente ce susțin că restaurează religia primară se numără și "Godianismul" și "Umbanda" În contextul unei religii organizate, în special monoteismul, afirmații de genul ""cea mai veche religie"" pot fi mai mult atașate de o afirmație de datare pozitivă a unei figuri fondatoare decât de o noțiune de "primară" absolută. Astfel, Vyasa, "disidentul Vedelor" este datat la îndepărtata "Dvapara Yuga" în
Urreligion () [Corola-website/Science/320645_a_321974]
-
comerciale precum și pentru susținerea activității agricole crescândă ce au dus la înmulțirea canalelor, cisternelor, barajelor și sistemelor de irigare. Putem spune că simbolice perioadei de dominație ale familiei marwanide în califatul Omeyad au fost urbanismul și extinderea economică cât și monoteismul și centralizarea imperiului.
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
prețioase (I regi 10:1-13 și Cronici 9:1-12). Episodul deasemenea apare in Coran, unde nici aici nu este menționat numele reginei; potrivit acestei versiuni, regina a rămas impresionată de înțelepciunea și bogățiile lui Solomon care s-a convetit la monoteism, cântând o laudă dumnezeului Yahve; regele atunci a i-a promis sa-i dea "orice lucru pe care-l dorește". Regina a dăruit 4,5 tone de aur regelui din Israel. apare încă odată în Matei 12:42, cât și
Regina din Saba () [Corola-website/Science/312035_a_313364]
-
mai târziu, Aton fusese o veche divinitate personificând discul solar; apoi, contopindu-se cu Ra, ajunge obiectul reformei religioase efectuate în sec. XIV-lea de Akhenaton (Amenophis al IV -lea, soțul celebrei regine Nefertiti), în încercarea sa de realizare a monoteismului, dezmembrat, însă după moartea faraonului reformator. Atunci când Khnum a modelat oamenii pe roata de olar, le-a adăugat pe lângă trup și energie vitală (numită „ka”) și suflet, personalitate („ba”, de obicei reprezentat cu trup de pasăre și cap de om
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
vii, dacă, după părerea lor nu sunt onorați îndeajuns sau dacă mormântul lor nu mai este îngrijit. Aceasta este încă o parte a omului, akh, nemuritoare la fel ca ba-ul și ka-ul, asemănătoare unei fantome. Un scurt interval de monoteism a avut loc în timpul domniei lui Akhenaten, concentrat pe cultul zeului egiptean Aton. Akhenaton a scos în afara legii venerarea oricărui alt zeu și a construit o nouă capitală (Amarna) cu temple închinate lui Aton. Schimbarea religioasă a supraviețuit doar până la
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
și mumificare. În 1344 î.en. , faraonul egiptean Akhenaten a consolidat o nouă religie, Atonismul, declarând ca Aton va fi zeul suprem, , o zeitate universala, și interzice închinarea la toate celelalte, inclusiv la venerarea idolilor. Atenismul a pus astfel bazele monoteismului, credința într-un singur Dumnezeu. Ulterior, succesorul său, Tutankhamon renunță la cultul său și se reîntoarce la vechii zei.Totuși, cultul monoteist a lui Akhenaten nu avea să fie ultimul. Hinduismul, poate în măsură mai mare decât orice altă religie
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
existența unui zeu sau în unitatea lui Dumnezeu. ul este caracteristic religiilor avraamice (iudaism, majoritatea denominatiilor creștinismului, islam, sabianism) și poate fi de asemenea recunoscut în numeroase alte religii, precum în Zoroastrism, Credința Bahá'í, Sikhism, chiar și în Hinduism. Monoteismul este credința într-un singur zeu, în contrast cu politeismul, credința în zeități multiple. Cu toate acestea, politeismul este compatibil cu monoteismul inclusiv sau alte forme ale monismului, iar distincția dintre monoteism și politeism nu este foarte clară sau obiectivă. Unele religii
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]