415 matches
-
totuși în număr mai mic și moschei în care accesul la rugăciune pentru femei este cu totul interzis. Coranul permite pătrunderea în moschee în calitate de vizitatori și persoanelor de altă religie decât cea islamică cu condiția ca religia acestora să fie monoteistă. Aceste persoane nu au voie să mănânce și să doarmă în moschee sau să se roage. De-a lungul timpului, accesul în moschei al persoanelor de altă religie decât cea islamică a devenit un subiect de controversă. Astfel Ahmad ibn
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
controversă. Astfel Ahmad ibn Hanbal era de acord cu intrarea acestor persoane în moschee pentru că profetul Mohamed însuși, într-o scrisoare, amintește de permisiunea acordată unor creștini precum și unor evrei să pătrundă în moschei, deoarece aceștia erau adepții unor religii monoteiste. De o altă părere era califul Umayyad Umar II care interzicea accesul în moschee al oricărei persoane de altă religie decât cea islamică, regulă care și astăzi este păstrată în unele moschei, mai ales în Arabia Saudită. În zilele noastre moscheile
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
legătura sângelui continua să se izoleze de responsabilitatea colectivă; fără clan individul nu însemna nimic. În plus, tulburările religioase vădeau tendința păgânismului arab de a evolua spre monoteism: apăruseră hanīfii, care contestau politeismul, fără a se alătura însă marilor religii monoteiste. Iudeii își răspândeau învățăturile talmudice în marile oaze ( mai ales Yaŧrib ); creștinii ( începând cu ereticii, cu monofizismul iacobit al ġassanizilor, nestorianismul lahmizilor ) erau cunoscuți beduinilor nu numai prin misionariate ( precum cel din Origene, secolul al IV-lea ), ci și prin
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
tradiția creștină spun că Isus a înviat și s-a înălțat la ceruri, revenind alături de Dumnezeu Tatăl. După ce s-ar fi înălțat în cer, discipolii i-au răspândit învățăturile, ceea ce a dus la formarea celei de-a doua mari religii monoteiste universale: creștinismul. Principalele surse ce descriu viața lui Isus sunt evangheliile canonice ale Noului Testament. Cele patru evanghelii din canonul Noului Testament sunt scrieri pseudonime, autorii lor sunt anonimi, fiind atribuite în mod tradițional (dar inexact) lui Matei, Marcu, Luca
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
și de descoperirea pe Lună a unui asteroid de austral pur, care a precedat cu doi ani primul zbor hiperluminic. Într-o încercare de a pune punct conflictelor religioase și de a instaura pacea mondială, împotriva celor trei mari religii monoteiste este pornită o cruciadă de către Corpul celor O Mie de Voluntari, care sunt neutralizați de o încărcătură nucleară în timp ce străbăteau Mediterana. Ultima Confruntare este urmată de Marele Exod, o migrație masivă a populației de pe Pământ simultană cu dezvoltarea zborului superluminic
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
ideologiile religioase sunt un set de idei și concepte care lucrează împreună pentru a asigura perpetuarea și proliferarea religiei însăși. De exemplu, concepte importante din creștinism îi educă pe copii să devină creștini și să urmeze porunca evanghelizării și doctrina monoteistă. Acestea sunt concepute să lucreze împreună pentru a proteja religia de competiția cu alte meme. În acest context, religia este criticată ca fiind maladaptativă, în sensul ca îl poate determina pe purtătorul respectivei meme să acționeze irațional, să risipească resurse
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
semnitia lui Iosif nu este numărata, și invers, aceași situație aplicându-se și în cazul semințiilor lui Mânase și Efraim. În repetate rânduri apare în Coran ideea că semințiiile lui Israel sunt un popor ales, că fac parte din religiile monoteiste (Ahl-l kitab) și că au un teritoriu anume pentru ei. Voi, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de harul Meu cu care v-am copleșit! Păziți legământul Meu, căci și eu păzesc legământul vostru! Temeți-vă de mine." (2: 40
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
de cunostiinte al epocii sale și a stabilit un sistem de gândire. Printre numeroasele sale procese logice se numără raționamentul inductiv și deductiv. Rezultatele sale în domeniu au rămas valide până în Evul mediu, având o influență în formarea marilor religii monoteiste. Aristotel și-a întemeiat filosofia pe teoria că percepția lumii de către om e obiectivă și nu este doar o reflectare a acesteia. Avea încredere în abilitatea simțurilor noastre de a ne informa corect despre mediul înconjurător. După părerea să, lucrurile
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
accentul pe misticism, cum au fost Catarii și alte mișcări similare din Vest, evreii din Spania (vezi Zohar), mișcarea Bhakti din India și sufismul din Islam. Monoteismul a ajuns la forme definitive în Hristologia Creștină și în islamicul Tawhid. Noțiunile monoteiste hindu de Brahman deasemeni au atins forma clasică prin învățăturile lui Adi Shankara. Colonizarea Europeană în timpul secolelor XV și al XIX-lea au condus la răspândirea Creștinismului până în Africa Subsahariană, Americi, Australia, și în Filipine. Inventarea presei de tipărit în
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
au convertit la islam. Noua religie s-a extins mai lent între populația rurală. Mulți zoroastriști au emigrat, mai multe grupuri s-au stabilit în India. În secolele următoare zoroastrismul de formă graduală s-a întors la forma lui originală monoteistă, fără elemente politeiste. Religia care a urmat după zoroastrism în Persia a fost influențată de acesta. Când preoții iranieni au încercat să combată învățăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul și
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
victorios creștinismul din această dispută ideologică. Zoroastrismul s-a format în jurul anilor 1600-1200 î.Hr. (în funcție de sursele folosite) în nord-estul Iranului de către profetul Zoroastru, ale cărui învățături au fost scrise în Avesta. Se crede ca zoroastrismul este una dintre primele religii monoteiste din lume, dar se poate considera zoroastrismul ca un honoteism (formă de trecere între politeism și monoteism), unde exista credința într-un zeu principal dar nu unicul existent. Termenul a fost compus de orientalistul Max Müller (1823-1900), din grecescul "henos
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
nu poate fi apanajul exclusiv al unui neam, al unei limbi al unei națiuni”. În multe locuri, Coranul afirma că nu este decât o versiune, spre folosul arabilor și în limba lor, a mării revelații, care a dat naștere religiilor monoteiste. Mai multe versete nu sunt decât preluări și reminiscente din scripturi, adaptate în aceeași măsură ca și legendele profetice care apar în Coran. Multe transmit cu fermitate teamă de Dumnezeu și de judecata lui, care se găsește la temelia oricărei
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
regelui Ahab, regina Izabela (Izevel), fiica regelui Itbaal al Sidonului (Regi I), și adeptă a cultului fenician, de a nimici pe prorocii lui Yahve.(Regi 17,21 În Israelul antic adepții cultului lui Yahve, cult care a devenit baza religiei monoteiste iudaice, au interzis poporului cultul zeului "Baal", blamat, între altele, pentru sacrificarea copiilor. În regatul antic al Israelului, zeul a mai fost adorat o lungă perioadă de timp. În Noul Testament numele lui Baal a fost identificat cu cel de "Belzebut
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
zeii fiind puțini, dar cu responsabilități bine definite. Dacii venerau un număr de 4-5 zei majori: zeul războiului, asemănător zeului grec Ares și probabil încă un număr restrâns de zei minori. De la apariția profetului Zamolxis în Dacia, religia dacică devine monoteistă, acest profet fiind divinizat după moarte și considerat zeul suprem. Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materială la cea spirituală, cea a morților, peste care guverna zeul lor Zamolxes. De aceea, înaintea unor
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
lumii, încluzându-l pe Valar, cel mai mare dintre „zei“ împuternicit cu sarcina de a menține echilibrul și servitorii săi maiarii. Conceptul de Valar implică influențe mitologice scandinave și grecești, deasemenea Ainur și lumea în sine sunt creații ale unui zeu monoteist - Ilúvatar or Eru, „Unicul“. Religia menționată în "Stăpânul inelelor" este descrisă pe larg în romanul Silmarillion. Totuși rămân multe lucruri neclarificate precum „Marele Dușman“, maestru al lui Sauron. Alte elemente necreștine apar în roman precum neumanii (piticii, elfii, hobbiții și
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh împreună cu zeități locale, ca Așerah si Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pe larg pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pe larg pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul de
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
tradiție religioasă. Termenul contrastează cu religia organizată, cum ar fi teocrațiile culturilor urbane timpurii ale anticului Orient sau religiile lumii curente. Termenul originează în romantismul german. În "Oeconomische Encyclopädie" de J.G. Krünitz (1773-1858) definește ca fiind: Noțiunea de religie primară monoteistă a fost înaintată de Friedrich Creuzer (1810) și preluată de alți autori ai perioadei Romantice, printre care și Johann Jakob Bachofen, dar ferm respinsă de Johann Heinrich Voss. Goethe într-o conversație cu Eckermann pe 11 martie 1832 discută "" umană
Urreligion () [Corola-website/Science/320645_a_321974]
-
unei credințe religioase date, credința literală într-un mit al creației poate fi baza afirmației de "primară" în contextul creaționismului. (ex. Literalismul Biblic, sau credința literală în hindusele puranas). În special, "Urmonotheismus" este afirmația istorică despre religia primară ca fiind monoteistă. Ipoteza a fost emisă la sfârșitul secolului al 20-lea și este acum în mare discreditată, deși încă apărată în unele cercuri apologetice creștine În misticismul german al secolul al 19-lea, existau afirmații că Runele Germane poartă mărturia unei
Urreligion () [Corola-website/Science/320645_a_321974]
-
După cum se și autointitulează pe website-ul oficial, Aḥmadiyya constituie singura comunitate islamică ce susține că Mesia a sosit deja, întruchipându-se în persoana fondatorului său, Mirză Ġulăm Aḥmad (1835-1908). În afară de credințele fundamentale islamice care îi stau la bază (caracterul strict monoteist și credința în misiunea profetică a lui Muḥammad), Aḥmadiyya se evidențiază prin axarea pe unele elemente de eshatologie islamică (cum ar fi împlinirea unor profețìi, de către Ġulăm Aḥmad), context în care, de altfel, mișcarea se distanțează substanțial de islamul ortodox
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
absolvit un curs de specializare postuniversitară la Universitatea din Cleveland (Ohio). Poet, scriitor, eseist, profesor. A fost reporter și marinar, agricultor și profesor al unei noi discipline: ecosofia, poet, prozator și pedagog la o școală de socotitori, militant pentru ecumenismul monoteist, director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de icoane vechi, realizator de filme TV, președinte de partid politic, șomer (1982-1990). Din 1954 participă alături de George Ivașcu la relansarea revistei „Contemporanul” într-o publicație de ținută europeană. 1954-1971, redactor șef de
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
impas prelungit. Aproape 42% din evreii din lume trăiesc astăzi în Israel. Israelul modern este aproximativ situat pe locul regatelor evreiești din antichitate, locuri care sunt locul de naștere al iudaismului, al creștinătății și conține locuri sfinte pentru toate religiile monoteiste principale din lume. Evreii au fost alungați din aceste teritorii în special de romani de-a lungul secolelor de conflict, deși unii evrei au rămas. În Evul Mediu, zona a fost unul din principalele locuri ale conflictului dintre creștinătate și
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
o zeitate universala, și interzice închinarea la toate celelalte, inclusiv la venerarea idolilor. Atenismul a pus astfel bazele monoteismului, credința într-un singur Dumnezeu. Ulterior, succesorul său, Tutankhamon renunță la cultul său și se reîntoarce la vechii zei.Totuși, cultul monoteist a lui Akhenaten nu avea să fie ultimul. Hinduismul, poate în măsură mai mare decât orice altă religie, reprezintă o colecție de mai multe credințe religioase. Conceptele spirituale ale triburilor ariene nomade ce au invadat continentul indian, s-au amestecat
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Bodhi (iluminarea) și devine cunoscut sub numele de Buddha , în limba sanscrită înseamnă cel luminat . Buddha a predicat timp de 40 de ani , prima dată la Sarnath , iar ultima dată la Kushinagara unde intrat în Parinirvana (s-a stins). Religiile monoteiste (creștinismul și islamismul) au evoluat din iudaism, religie formată cam prin 1.800 î.Hr. Evreii s-au stabilit în sudul Palestinei, intrând frecvent în conflict cu popoarele canaanite locale. După ce pun bazele Regatului Israel, iar sub domnia lui David își
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Dinastia almohadă (, din arabă الموحدون, transliterat al-Muwaḥḥidun, “monoteiștii” sau “unitarienii”) a fost o dinastie musulmană marocană fondată în secolul al XII-lea care a dus la înființarea unui stat berber în regiunea Tinmel în munții Atlas, în jurul anilor 1120. Mișcarea a fost începută de Ibn Tumart din tribul
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]