18,788 matches
-
manuscrisul ca un fel de "auto-vivisecție" și exorcism, o "mărturie împotriva lui însuși și dovadă că a fost prima victimă a crimelor pe care le denunță", că s-a făcut în aceste pagini "comisar politic al propriei anchete și își montează propriul proces", așteptînd verdictul cititorului din secolul XXI. Nu sînt atît de naivă încît să nu bănuiesc și în prolog un artificiu literar pentru captarea cititorului, îndemnat să vadă în povestea personajului Miron un itinerar exemplar și în arhitectura cărții
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
pentru cateva simboluri brîncușiene: "În anii din urmă, formele imaginate de artist s-au Ťreîncarnatť în obiecte de consum investite, în intenția creatorilor lor, cu o plus-valoare de ordinul inefabilului, grație referinței la universul Brâncuși: gentile de damă Nina Ricci, montate pe o pagină de publicitate că două elemente ale Coloanei fără sfârșit; Torsul de bărbat, ca flacon pentru parfumul NEMO de Cacharel; Pasărea în spațiu, convertita de Philippe Starck în periuța de dinți; Coloana, imitata în creația de lampadare sau
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
copilul, de ce a ascuns Maica superioară sarcina, ce relație este între ele, cine și de ce a ucis pruncul nou-născut? Mă uitam și mă gîndeam ce bine dă și cum împrospătează inocența bietei Agnes iarba din spectacolul Frații al lui Dabija, montat și la Odeon, presărată ici, colo. Spațiul lui Constantin Ciubotariu are ceva special, degajă un tip aparte de mister, de liniște și de neliniște totodată, exact atmosfera din piesă. Iar cele trei actrițe îl simt bine, ca pe un aliat
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
a unui regizor plin de fantezie, o dată cu configurarea, mai întâi filmică și apoi scenică, a Anotimpurilor lui Vivaldi și mai târziu a spectacolului Barococo Party, un summum al acestor calități fiind ilustrat de primul act al baletului Furtuna după Shakespeare, montat la Teatrul de Balet "Oleg Danovski". Ulterior, în varianta montată la același teatru al lucrării Missa prophana, în 2003, atrăgeam însă atenția coregrafului că este într-un moment de recul, asupra căruia ar fi de folos să mediteze. Unde se
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
filmică și apoi scenică, a Anotimpurilor lui Vivaldi și mai târziu a spectacolului Barococo Party, un summum al acestor calități fiind ilustrat de primul act al baletului Furtuna după Shakespeare, montat la Teatrul de Balet "Oleg Danovski". Ulterior, în varianta montată la același teatru al lucrării Missa prophana, în 2003, atrăgeam însă atenția coregrafului că este într-un moment de recul, asupra căruia ar fi de folos să mediteze. Unde se află însă acum Sergiu Anghel? Se pare că într-un
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
enunțuri, unele au câștigat dreptul să vorbească). VZ: În exerga românului citim: "Celor învinși". Despre asta vorbesc cei doi: se pare ca Papă "a dat Imprimatur (sau undă verde) protestanților englezi", după cum spun cronicile italiene. Ca să o demonstreze, Monaldi & Sorți montează un spectacol de șase sute de pagini: baroc, bogat, ca veacul pe care ni-l desfășoară.
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
cu balerinii români din 1997 m-a impresionat adânc. Colega mea Ileana Iliescu, pe atunci directoarea baletului, m-a invitat de două ori pe scenă, o dată în 1994 pentru a fi sărbătorit printr-un spectacol, apoi în 1997 pentru a monta la București o seară de balet hispanică. De altfel, baletul românesc a fost invitat oficial de două ori în Insulele Gran Canaria, iar compania mea a fost prezentă la Festivalul "George Enescu" din 1991. - Cum consideri tu această carte-document, ești
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
din Maramureș și trupa Teatrului de Stat din Oradea, poate cel mai bun spectacol al lui Măniuțiu din ultimul timp, despre care am vorbit și în numărul trecut; cu rigoarea din spectacolul lui Tompa Gabor Noul locator de Eugčne Ionesco, montat în Anglia, la Northern Stage Theatre din Nothingham. O lecție frumoasă și consistentă de actorie, de precizie, de tehnică. Datorită jocului solicitat actorilor englezi, minunați, descoperim un ritm special pe scenă, în culorile unui alb ca de cretă " emblematic pentru
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
producție a Teatrului Cameri din Israel, o bijuterie, un comentariu plin de candoare, aș zice, asupra morții. Campionul prezențelor în festival este regizorul Mihai Măniuțiu, cu trei din ultimele sale puneri în scenă: Electra, o adaptare după Sophocles și Euripide, montată la Teatrul de Stat din Oradea, Moi, Rodin și Perșii, recentele premiere de la Teatrul �Radu Stanca� din Sibiu. Nu vreau să epuizez comentariul lor aici, voi reveni cu alte ocazii. Electra este, cred, poate cea mai complexă și incitantă propunere
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
săptămână de la premieră, Teatrul de Operetă și-a lansat și el versiunea proprie, cum a mai făcut și în cazul Liliacului de Strauss, de parcă cele două scene s-ar afla într-o cursă), răspunsul este la îndemână: s-a mai montat și pe alte scene mari (la Staatsoper din Viena, la Opera Bastille la Paris) și ține de politica tuturor teatrelor mari de a atrage și alte categorii de spectatori decât cele tradiționale; în plus, de ce să ne agățăm de prejudecăți
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
asemenea povești, pe muchia fină dintre sublim și ridicol; totul e cine și cum le citește; asta face diferența. Arta regizorală ține, într-un fel, tot de "transformism". Kusturica și opera Întrebat, la Cannes, dacă s-a gîndit vreodată să monteze și operă, Kusturica a răspuns că, întotdeauna, cînd face un film, se gîndește că montează o operă! E o cheie seducătoare de lectură a filmelor lui. Juriul lui Tarantino a respins "Viața e un miracol"; e o chestiune de gust
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
citește; asta face diferența. Arta regizorală ține, într-un fel, tot de "transformism". Kusturica și opera Întrebat, la Cannes, dacă s-a gîndit vreodată să monteze și operă, Kusturica a răspuns că, întotdeauna, cînd face un film, se gîndește că montează o operă! E o cheie seducătoare de lectură a filmelor lui. Juriul lui Tarantino a respins "Viața e un miracol"; e o chestiune de gust: guști sau nu guști acest cinema dezlănțuit în eclectismul lui, ca o beție de imagine
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
În cele mai multe zone, imaginile sînt apocaliptice, în Parcul Carol, abandonat mizeriei și bodegilor de doi lei, s-a grăbit, doar, să încercuiască Monumentul de pe esplanadă, deși există îndoieli, cele ale specialiștilor, asupra celebrului proiect cu Catedrala. Gardul cel verde este montat cu atîta exactitate, la linie, încît îmi dă fiori pe șira spinării. Atîta efort, merita și o cauză. Eu una, aș prefera altă specialitate, dar fiecare cu gustul lui, nu? Cei cu platforma întîrzie și mă duc, din nou, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
cercetătoare din Leningrad, soția pușkinologului B.V.Tomașevski) era că romanul Pe Donul liniștit este produsul a două persoane diferite: un "autor", artistul creator ce a furnizat cea mai mare parte a materialului, și un "coautor", un "publicist agitator" care a montat diverse bucăți, a inserat noi personaje, acțiuni, dialoguri, ajustând astfel manuscrisul inițial pentru a se potrivi noilor cerințe ideologice. Au urmat și alte demersuri: cărțile istoricului Roy Medvedev ( Cine a scris "Pe Donul liniștit", Paris, 1974; Enigmele biografiei artistice a
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
pistolul, în timp ce ceilalți se amuză, neluând incidentul în serios) e filmată cu încetinitorul. Scorsese preia panoramarea circulară a lui Godard, de la stânga la dreapta, fără a putea roti camera atât de mult. Compensează prin altă metodă: schimbă poziția camerei și montează cap la cap aceste imagini, legându-le prin dissolve. Efectul e o mișcare circulară relativ continuă, sincopată prin viteză: după fiecare legătură, camera se rotește mai repede. O altă influență de la Nouvelle Vague există la nivelul flashbackurilor. Maestrul necontestat al
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
care piesele sale îl construiesc din convențiile transpunerii textului pe scenă. Multe dintre detaliile literare ale textelor lui Gellu Naum pur și simplu nu pot trece pe scenă. Sînt cute exclusiv literare ale textului, capcane de netrecut întinse celor care montează piesa și, prin aceasta, satisfacții orgolioase oferite cititorului în defavoarea privitorului. Un singur exemplu: Robinson, din Insula, oferă indicațiile scenografice la persoana I, în spiritul rezumatelor care precedă romanele publicate în foileton, așa cum a apărut inițial romanul lui Defoe. Dar reciproca
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
Marina Constantinescu Am redescoperit, cu emoție, personalitatea unui regizor nu tocmai nou în breaslă: Vlad Massaci. Un artist viu, cu un debut expresiv, cu spectacole montate în București și la Piatra-Neamț care ne-au incitat simțul estetic, cu momente de ezitări, de căutări, cu erori, poate, din punctul meu de vedere. Un artist cumva atipic, căutînd să-și facă profesiunea serios, căutînd să se privească pe
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
neliniște ciudată, mocnită; pentru teatru, pentru actori, pentru studenți, chiar și pentru mine. Știu din lecturi ce gust amar i-a lăsat experiența celor trei ani de la Naționalul bucureștean. Îl vor convinge zece zile de master-class să revină și să monteze un spectacol la Cluj? Îl va inspira frumoasa clădire barocă în curs de renovare, sau, poate, nici nu va lucra în ea? Ce impresie îi vor face oamenii, spectatorii celor două întâlniri anunțate pentru lecturarea unui capitol din memoriile sale
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
respectiva asociație, iar Frank Miller coregizează filmul. De altfel, acesta nu e singurul lucru interesant dacă privești genericul. Violența extremă din film e anticipată printr-un joc de cuvinte: Rodriguez s-a ocupat de unul singur de filmat și de montat, iar în generic acest fapt e formulat în felul următor, neconvențional, firește: ,Shot and cut by..." Ceea ce poate însemna și ,împușcat și ciopârțit de...". O altă noțiune îți sare în ochi, aceea de ,guest director". Până acum era doar ,guest
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
a se compromite cît mai puțin prin scris. Rezultat: mefiența continuă a autorităților, paralel cu discreditarea în ochii intelectualilor adevărați. Există, din păcate, o întreagă legiune de scriitori români care au adoptat în perioada comunistă stilul de comportament Titus Popovici, montînd la nesfîrșit o existență bazată pe double face : în diferite grade, consecințele au fost întotdeauna lamentabile. De puține ori însă eșecul ultim al unei asemenea opțiuni a apărut cu mai mare claritate ca în cazul lui Titus Popovici, autor al
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
-l văd, seara, la Teatrul Municipal din Novi Sad. Tragediile nu au frontiere. Ca și sufletele. Moarte sau vii. Aici este conservată perfect trecerea lui György Harag. Marele nostru regizor care a prizat bine cu locul, cu trupa, care a montat aici, în anii optzeci, o trilogie Cehov... cobor niște scări și, pe un perete, o imagine aiuritoare din Pescărușul, cred, o fotografie veche, patinată, cu marginile rupte, conservată sub sticlă, o fotografie de grup din spectacol. Mă apropii, mă uit
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
Răducanu Rosetti "a uimit pe austriaci, șeiț înșiși destul de meșteri de pușcă și de pistol, prin chipul minunat în care trăgea la țintă". "Pe cînd ei ș= austriaciiț trăgeau cu carabinele - povestește Radu Rosetti -, boieriul moldovan întrebuința pistoalele sale Kuchenreiter, montate pe straturi ușoare de metal". Hatmanul Răducanu participase la Viena la un concurs oficial, cîștigînd "premiul cel mare".6 Ulterior, astfel de concursuri s-au organizat și în spațiul românesc, după cum își aduce aminte Constantin Bacalbașa: "Exercițiul armelor era iarăși
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Așa cum s-a întîmplat anul acesta, abatere ce a ridicat mari semne de întrebare asupra deontologiei profesionale în breasla criticilor. Mă întreb și acum de ce scenografia tulburătoare a Vioricăi Petrovici, cu o propunere extraordinară de spațiu, la spectacolul Regele Cymbelin, montat de Alexander Hausvater la Teatrul german din Timișoara nu a fost nominalizată? De ce actorul german, adică din Germania, care a jucat Regele, tot aici, nu a fost nominalizat la categoria "cel mai bun actor"? Nici regia lui Hausvater? Spectacolul este
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
și ca o dovadă a deplinei sale asimilări în cultura canariană. în fine, după aproape treizeci de ani, în 1989, a sosit și momentul reîntâlnirii cu țara natală, participând cu dansatorii săi la spectacole date la Timișoara și la București, montând la Opera Națională din București și invitând Baletul ei în Gran Canaria. A urmat apoi reîntâlnirea și cu Academia de Dans "Vaganova" și cu o parte dintre foștii lui profesori și colegi, precum și o serie de înalte distincții acordate atât
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
naștere la improvizații aleatorice ale soliștilor.) Există totodată voci care se întreabă, pe bună dreptate, dacă Stockhausen nu ar păstra, în secret, nostalgia pentru acea figură eroică a compozitorului-geniu. Și dacă proiectul Heptalogiei sale, deocamdată puțin probabil de a fi montat ca atare, dar văzut de creatorul său drept o "operă a viitorului", nu ar reprezenta tocmai dorința mai mult sau mai puțin mărturisită de a reînvia imaginea super-compozitorului...
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]