1,270 matches
-
pe plajă dintre Athos și Isarlâk ei sînt împreună; Agopian mai aproape de Isarlâk - un amestec de sultan tăvălit în mirosurile organice și în apele parfumate ale haremului, de negustor misterios și de iluzionist prin bîlciurile lumii, dar cu priviri de moralist și cu gîndul împovărat de speranță că de după orice colț sau din orice tufiș Dumnezeu i se poate revelă în toată slavă lui orbitoare, Ilfoveanu mai aproape de uscăciunea monastica și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
participă și face notițe grafice frugale despre priveliști, deprinderi, momente, animale, veșminte și chipuri. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. În mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
mai avuți și posedînd o bună poziție socială își exprimă gratitudinea, recunoștința față de cei ce sînt mai vitregiți din toate punctele de vedere. Pare o imensă ipocrizie americănească, la cea dintîi impresie, deși lucrurile sînt mai complicate, în ciuda faptului că moralistul obișnuiește să spună: "Temeți-vă de prima impresie, că este cea bună!"... În fine. O zi importantă. Totuși, se pune întrebarea cine își arată recunoștința și cui? Altfel, dar ca la prima remarcă: cine cerșește, și cine dă? Confuzii, în
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
atribut al lumii rurale, la fel puritatea ("Mergeți la țară,/ Unde s-a născut veșnicia", Întorceți-vă/ La izvorul credinței/ Și al iubirii" șamd - Numai acolo, p.87). În carapacea aforistică a poeziilor, chiar și în cele de dragoste, descoperim un moralist care întreabă, judecă, gesticulează grav, face jurăminte: Jurămînt - "Voi purta/ Această iubire/ Cu credința/ Cu care Hristos/ A urcat Golgota" (p.62), Nerăspunsurile - "Căutăm/ Suntem bolnavi de aflări/ Nerăspunsurile/ Îl vor dispărea/ Mult mai repede/ Pe cel ce-a gîndit
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
cultural Paralela 45 al cotidianului Renașterea bănățeană, cu scopul de a le aduna în prezentul volum, I. Funeriu mai are o surpriză: "...am fost contrariat de nota ușor moralizatoare a acestora. Și atunci, m-am simțit brusc în postura "lupilor moraliști" de după 1989, care și-au admonestat "de la etaj" conaționalii pentru meschinăriile și compromisurile săvârșite "înaintea erei noastre". Uitând că și ei înșiși, prin tăcerea și dedublarea lor de atunci, dacă nu și prin altceva, au pus cărămizi și au bătut
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
nici precedente nu prea există. Alege așadar ceea ce dumnealui gândește că ar fi trei lașități antedecembriste ale sale (lașități, iar nu crime sau trădări, ține el să precizeze), tocmai pentru a legitima conținutul volumului, scăpând totodată de sălciul gust al moralistului de balcon. Superb procedeu! Nu ezit s-o spun, cu atât mai mult cu cât, probabil ca foarte mulți dintre cei exasperați de "realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
în bună măsură, regăsim aprecieri asemănătoare și cu privire la intelectualii români ai epocii. Nu mă mai îndoiesc că și în celelalte țări din Est lucrurile stau la fel. Capitalismul e atacat, de la dreapta și de la stînga, de majoritatea intelectualilor umaniști. Filosofi, moraliști, politologi, scriitori, aceștia nu par să aibă un dușman mai detestabil decît democrația burgheza. Nae Ionescu și elevii săi români condamnă la unison parlamentarismul și liberalismul, regimul pluralist al votului universal, vorbind de corupția oamenilor de afaceri și de impotenta
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
imperativ: i, adică du-te, - (de unde străvechiul îndemn pentru căi, hîii! căluții tații!)... Scandalos, autor al lui Ars amandi, amestecat în intrigi și în aventuri deocheate, Ovidiu va deveni prin exilul sau cel mai modern poet al antichității. De unde, pentru moraliștii de azi și de totdeauna, se vede că morală nu face casă bună cu arta; de cele mai multe ori, din contră. v v v Livia, soția împăratului Octavian era o ferventa a misterelor zeiței egiptene Isis. Se zice că Ovidiu ar
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
caiet, Scrisoare către un tînăr prieten. Retorica lor este cea a dialogului între doi prieteni, A și B, în multe privințe opuși, fiecare construit ca reprezentant al unei paradigme de gîndire, ca purtător al unor valori. Unul este maturul, echilibratul, moralistul, celălalt e seducătorul, tînărul înfierbîntat, estetul. Narziss și Goldmund, într-un fel. Legitimitatea estetică a căsătoriei este scrisoarea maturului, happily married, catre sturlubatecul său prieten. Dincolo de îndemnul la stabilitate că forma superioară de exercitare a unei vocații existențiale (oarecum de
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
impresionantă, decît cea a vocii care i se adresează, a soțului înțelept. Mustrat, disprețuit, compătimit, ostracizat, Don Juan-ul are totuși strălucire, care emană indirect din portretul lui reconstituit de cel ce i se adresează, mult mai puternic decît cea a moralistului. Figură lui servește mai mult decît unei definiții prin negație a căsătoriei, ea reprezintă o alternativă care pentru a putea fi eliminată e elaborată mai întîi cu migala și pasiune. Legitimitatea estetică a căsătoriei este, astfel, românul tulburător al unui
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
care pentru a putea fi eliminată e elaborată mai întîi cu migala și pasiune. Legitimitatea estetică a căsătoriei este, astfel, românul tulburător al unui Don Juan "devorat" de contrapartea să reformata, soțul absolut, închinat pentru totdeauna unei singure femei. Misiunea moralistului care vrea să salveze sufletul seducătorului, estet prin definiție, căutător neostenit al frumuseții și iubirii în infinitatea lor de forme, este complicată, pentru că ea presupune o răstălmăcire a noțiunii de estetică. Pentru a putea ajunge la sufletul ce trebuie salvat
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
următorul lucru: imaterialitatea, în chiar textul lui Kierkegaard, cuplului căsătorit. Iubitele lui Don Juan se pierd, cum era de așteptat, în serialitatea lui mille e tre, dar în iubirea domestică ar trebui să distingem chipuri clare, de Penelope și Odisei. Moralistul lui Kierkegaard, de altfel, promite la începutul textului că își va susține pledoaria cu propria să experiență de soț fericit. Și totuși, atît el cît și soția lui există doar că absențe pilduitoare; vocea moralistului se dizolvă de fapt în
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
clare, de Penelope și Odisei. Moralistul lui Kierkegaard, de altfel, promite la începutul textului că își va susține pledoaria cu propria să experiență de soț fericit. Și totuși, atît el cît și soția lui există doar că absențe pilduitoare; vocea moralistului se dizolvă de fapt în portretul Don Juan-ului pe care incearca sa il convertească. Paradoxul, revin, este ca iubitele seducătorului sfîrșesc prin a avea un contur mai distinct decît soția moralistului, si asta pentru că ea rămîne simplă ipostază ideală. E
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
și soția lui există doar că absențe pilduitoare; vocea moralistului se dizolvă de fapt în portretul Don Juan-ului pe care incearca sa il convertească. Paradoxul, revin, este ca iubitele seducătorului sfîrșesc prin a avea un contur mai distinct decît soția moralistului, si asta pentru că ea rămîne simplă ipostază ideală. E invizibilă pentru că iubirea căsătorită, astfel definită, e mai abstractă decît iubirea romantică. E foarte ușor să citești "tratatul" lui Kierkgaard împreună cu o operă literară care să îl contrazică sau să îl
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
parada autorul cărții nu justifică agresivitatea să. De altfel, însăși preocuparea de a-i moraliza pe semeni are ceva suspect din punct de vedere intelectual. Abia când se judecă pe șine, scufundându-se dostoievskian în propriile sale abisuri sufletești, un moralist devine autentic. Laszlo Alexandru nu face niciodată așa ceva. El îi analizează nemilos exclusiv pe ceilalți. Mai trebuie adăugată observația că nu este deloc corect că un tanar să-și etaleze superioritatea morală față de oameni mai în vârstă decât el. Nu
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii. Limba lui Milosz nu-i plastică, nu-i vie, nu are charismă, se trage din limba secolului al XVIIXVIII. La fel e și cu limba lui Herbert, poet, filosof, moralist, dar care a scris într-un limbaj de lemn. Milosz și Herbert nu sunt magi ai poeziei, ci mai degrabă profesori de poezie; poeziile lor sunt tratate. Nu au o lirică erotică. Lipsesc simțămintele, este dăscăleală. Pe de altă parte
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
boicotând istoria. Vlad Țepeș, care a întors răul împotriva răului, urcând în țeapă o întreagă oaste otomană, rămâne un caz izolat și atât de controversat încât nu tocmai puțini istorici (și romancieri!) se încearcă a demonstra că omul era un moralist, ultragiat în convingerile sale etice, un delicat ce nu se cunoștea. Despre blândețea înnăscută a românului și fenomenala lui capacitate de îndurare, despre știința uitării și iertării la români s-a scris mult în trecut, cu ecouri până în zilele noastre
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
un stil căznit (nici pamfletul, indiferent de miza lui, nu-i prea reușește, fiind vădit sub cota lui Adrian Păunescu și chiar a lui Corneliu Vadim Tudor), d-sa incriminează, dorindu-se "spiritual", "mania idealismului de dreapta (dreptaci)" și "eticismul moraliștilor de ambe sexe". Primii ani de după 1989 sînt cu năduf apreciați ca o epocă "în care cartea românească a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O habituală
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
sale din piața Amzei, strigase cu un fel de deznădejde patetică, dramatică, rostită pe o scenă imaginară, cu o mînă la piept, cu un pas schițat îndărăt: " Și cum, Costică, așa vorbești tu cu mine de-o viață?!"... * Declarația unui moralist. Domnule, mi se adresează el, eu constat de la o vreme că devin mazochist, că am tendința de a mă ataca mereu și ponegri singur numai pe mine. De aceea, un doctor, un psihiatru mi-a spus să nu mai dau
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
și umilința conform preceptelor Sfîntului Francisc de Assisi. Susținînd și la București ceea ce a declarat peste tot în lume unde a colindat cu filmele sale Viața lui Isus (Franța, 1997) și Umanitatea (Franța, 1999), Bruno Dumont se raliază vrînd-nevrînd cineaștilor moraliști, înțelegînd în sens romantic revelarea virtuților umane prin opera de artă, cinematograful fiind efectiv pentru tînărul cineast francez un mijloc de existență și de exprimare, o formă propice dezvoltării demonstrațiilor filosofice. Practica profesorală îl ajută să-și elaboreze un vast
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
fi mai specific și mai interesant". Dacă facem o comparație între Jurnalul lui Radu Petrescu cu acela al lui Mircea Zaciu, constantăm, pe lîngă numitorul comun al unor subiecte și stări de spirit, semnificative deosebiri. Ultimul e o operă de moralist penetrant și malițios, bizuit pe materiale eterogene, nedisprețuind zvonul, știrea neconfirmată, comerajul. Efectul e de "comedie umană" sui generis, spectacol de psihologii și de fapte pe care le străbate sancțiunea etică nedisimulată. În schimb Jurnalul lui Radu Petrescu e o
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
dotat cu un ego supradilatat, suferind de o devastatoare manie a persecuției și dominat de mila de sine, un ins care "iubind umanitatea în general, avea o puternică propensiune către răfuiala cu majoritatea ființelor umane luate în parte"; delicatul Shelley, moralist, estet și socialist avant la lettre, "cel mai politic dintre toți poeții englezi", era ca și Rousseau, "consumat de o dragoste furibundă pentru semenii lui, dar cu o flacără abstractă care îi frigea adesea pe bieții muritori aflați în preajma ei
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
sufletele și trupurile, să-și cînte osanale și imnuri de slavă, să-și închine poeme de dragoste și nemărginită prețuire. N-a fost ușor, pentru că, precum spuneam, ipocrizia presupune multă stăpînire de sine, trudă, acea imaginație care, în cuvintele unui moralist francez, "transformă neantul într-un munte"; ea necesită un surplus de energie și acel dar ceresc, acea sublimă generozitate, care, singură, îți dă posibilitatea să nu-ți precupețești eforturile pentru bunăstarea, mulțumirea și confortul celuilalt. ( Bineînțeles că e de preferat
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
periheliu, cum ar fi zis Macedonski, în timp ce adversarii lui "vor mușca de-a pururi țărâna". Tot ce a mai publicat Negoițescu în "Saeculum", recenzii în general, rămâne în umbra acestui articol de atitudine. S-ar mai cuveni amintit articolul Descartes moralistul, introdus în prima parte a revistei (ian.-febr. 1944). Stilul mai puțin studiat nu scade valoarea demonstrației pe care o face Negoițescu prin siguranța cu care se mișcă în spațiul moralismului francez și al eticii germane. Nu e lipsit de
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
văd într-o străfulgerare că toate astea nu sînt decît un joc crud și van, fără început și fără sfîrșit, fără nici un sens" /"Asceză"/), Jean Anouilh, Eugen Ionescu sau Julien Green privesc alcătuirea macro- și microcosmică în primul rînd ca moraliști, pentru care salvarea poate veni prin ieșirea din minciună, prin sinceritate, aspirația la puritate și asumarea fără iluzii a propriei condiții. ,,De vreme ce ordinea lumii este reglementată prin moarte, poate că este mai bine pentru Dumnezeu să nu credem în el
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]