328 matches
-
Oprea să pornească din acel sentiment sufocant al trecerii timpului: "Prin șaptezecișinouă era cu totul altceva, atunci/ oasele pieptului au început să se lărgească,/ la cincisprezece ani / m-am îndrăgostit fără greutate, am și plâns - între / timp / stăpânit se un morb ciudat alergam pe dealuri / descoperind vestigiile trecutului, descoperind libertatea / naturii, frunzele / putrede, mușuroaiele, zmeura, capricornii sub băligi / uscate / iar acasă oglinda îmi întorcea mutra cuprinsă de acnee / ca o înjurătură - și totuși / fata a consimțit să se sărute cu mine
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
Aici, răspunsul merită detaliat. S-o spun clar. Personajele, lui Alexandru Vlad, îi reușesc ca nimănui altcuiva. Toate sunt memorabile. Și doctorul Dănilă, ajuns la țară din cauza unor pete politice pe dosarul soției. Și ajutorul acestuia, Kat, un ins cu morbul cercetării pe cont propriu (scenele cu el încercând să măsoare cotele apelor se rețin cu ușurință). Și Alexandru Rogozan, activistul cu față umană, înșelat de soție și înșelând la rândul lui. Și Pompiliu, profesorașul venetic fără prea mari merite, care
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
de aceea e nefiresc a privi filosofia ca pe o terapie menită a face binele în mod echitabil. Filosofia nu e echitabilă. Ea nu e pentru vulg și cu atît mai puțin pentru spiritele egalitariste. Filosofia e deprindere elitistă și morb aristocratic, rafinamentele ei neavînd nici o înrîurire asupra prostiei maselor. Tot ce poate spera un filosof este să se schimbe pe el însuși, dar sub nici un chip nu poate spera la educarea unor indivizi cărora filosofia le repugnă spontan, grație unei
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
difuzării filmelor hollywoodiene. Tot acestea, într-un alt articol, se fac vinovate, prin viteza pe care o insuflă narațiunii, de faptul, paradoxal, că omul zilelor noastre uită să trăiască. Fără îndoială, scenariile trasate de Vișniec par nu o dată atinse de morbul conspi-raționismului. Numai că, fără excepție, sfârșitul acestor scenarii nu are nicidecum tonuri sumbre, ci colorat carnavalești. Condensat, fiecare articol poartă cu sine datele unei întinse utopii. Uneori concretizate, ca în exemplul care urmează, alteori nu. După recenta reeditare a primului
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
îi vor suna anapoda și vetust. Drept care, erudită și serioasă, cartea se adresează teologilor, nu fizicienilor. Se pare că, în dialogul dintre teologie și știință, inițiativa trebuie să vină de la fizicieni, nu de la teologi. Aceștia din urmă suferă chiar de morbul scolastic pe care îl impută adversarilor, și Nesteruk e aici scolastic, Dumnezeul cel viu pe care îl invocă fiind alungat în favoarea Dumnezeului filosofilor
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
acel aer tăios care face dintrun autor o voce de luat în seamă. E genul de eseist care, citindu-și propriile volute stilistice, se desfată de curgerea lor, cititorul bănuindul de jubilare proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge pragul intensității emfatice. Din păcate, genul acesta de travaliu eseistic nu dă naștere unor formule memorabile. Fraza nu
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om, dacă știe să-și folosească rațiunea, poate atinge treapta fericirii. Cu alte cuvinte, fericirea e o noțiune ecumenică la care toți avem acces, iar detaliul trist că majoritea nu
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om, dacă știe să-și folosească rațiunea, poate atinge treapta fericirii. Cu alte cuvinte, fericirea e o noțiune ecumenică la care toți avem acces, iar detaliul trist că majoritea nu
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
inerție lexicală - atunci virtutea volumului stă în critica societății în numele degradării ideii de spectacol. Din acest motiv, pe măsură ce-i citești considerațiile, te surprinzi însuflețit de o singură dorință: să afli ce anume din viața noastră n-a fost contaminat de morbul spectacolului, căci toate tentele autorului merg spre aceeași concluzie: într-o lume în care totul a devenit show, noțiunea de spectacol și-a pierdut semnificația. Etimologic vorbind, ființa umană e predispusă la etosul spectacolului, căci spectaculum (spectacol) cere spectio (observare
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
în scenă și savurarea cultivată a impresiilor sunt înlocuite de o lungă și uimitor de stăruitoare crucire, ca în fața unei neașteptate acrobații de circ. Să răspundem atunci la întrebarea inițială: ce anume din viața noastră nu s-a molipsit de morbul spectacolului? Tot ce ține de bucuria vieții în singurătate sau de intimitatea cu cei apropiați: voința discreționară de a păstra distanța și satisfacția pe care ți-o dă gîndul că nu te terfelești sub ochii plebei. În acest caz, noțiunile
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
o dă gîndul că nu te terfelești sub ochii plebei. În acest caz, noțiunile de frumos artistic, de operă de artă, de capodoperă sau de bucurie estetică devin vocabule cu sens, nu vreascuri calpe trosnind în gol. Morala e una: morbul spectacolului nu naște spectacole bune și singurul remediu pentru această stare de lucruri stă în persoană, nu în climat.
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
presupusa homosexualitate a lui Schubert sînt detalii pe care Gibbs le tratează așa cum se cuvine - ca pe niște elemente de decor, și nu ca pe cheia patologică care chipurile ar explica geniul muzicianului. Pe scurt, Gibbs nu se molipsește de morbul terfelirii lui Schubert în cheie psihanalitică. Schubert va muri pe 19 noiembrie 1828, la 20 de luni după Beethoven, și va fi îngropat în Cimitirul Währing, la trei locuri distanță de mormîntul acestuia. Piatra de mormînt îi poartă bustul sculptat
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
o situație-limită a expresiei poetice, dezgolită de artificii, redusă la o vibrație dolorică. Printr-o reacție, am zice instinctivă, a spiritului, Întregul pierdut e căutat în începuturile mitice, în primordiile pe care le conține ființa aidoma unei fatalități. E un morb sublim care aruncă în derizoriu „înnoirile" compromise de facticitate: „oare nu este totul / inculcat de la început, adînc în noi, aidoma / necunoscutelor boli?/ izbucnind sub / o stea ori alta / în recluziune / de timp?" (și-ți mai aduci tu aminte). Anamneza platoniciană
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
Ion Papuc e din categoria extravaganților cu destin inclasabil. Mai rar un spirit atît de desfăcut de servituți publice ca acest ardelean care a părăsit Clujul în 1968, pentru a se așeza în ticăloasă capitală dîmbovițeană, unde regățeni stricați de morbul levantin nu numai că respiră aerul mitocăniei oficiale, dar pe deasupra, mai fac și cultură de elită. A spune despre Ion Papuc că și-a trăit destinul în afara tiparelor obișnuite e un biet eufemism. Judecat după cursul insolit pe care i
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
cinematograf, pare la început o Nora ibseniană, superioară bărbatului ei, și o doamnă Bovary, cuibărită în lectura romanelor de dragoste, depresivă din cauza unei căsnicii anoste, fără probleme, dar și fără pasiune. Ea suferă și de o boală ciudată și rară, „morbul lui Lampers”, maladie pe care ar mai fi avut-o prințul aviator Pangratti, iubitul Katiei Feodorovna, o verișoară a țarului Nicolae al II-lea, refugiată în Vladia. De la această domnișoară Havisham a Vilei Katerina, mistuită de flăcări, copila Nora își
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
că încrederea în tine însuți e direct proporțională cu ignorarea motivelor care o întrețin. Cînd te apuci să le analizezi, cazi în gol din neputința de a găsi un reper fix. În final rămîi cu impresia că epistemologia e un morb drăcesc: un joc al aparențelor menit a provoca perplexități. Despre perplexitățile ivite din analiza noțiunii de adevăr e vorba în cartea lui Simon Blackburn. Profesor de filozofie la Cambridge University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri la Universitatea din
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
Sorin Lavric În ființa Ralucăi Dună s-au încrucișat două atracții: pasiunea literelor, morb melodic constînd în plăcerea dată de ritmul sunetelor articulate, și interesul pentru pictură, patimă cultă decurgînd din plimbarea privirii pe tente cromatice. Nu știu dacă încrucișarea atinge pragul sinesteziei - acea reacție în lanț care face ca un cuvînt să trezească
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
că face de rușine ideea de ficțiune, dar chiar strecoară în cititor senzația că un element incredibil s-a ascuns sub aparențele unei existențe prozaice. Viața lui Bejan pare scoasă dintr-o imaginație smintită care și-a propus să împingă morbul exagerării dincolo de pragul toleranței narative. E atît de neplauzibil ce se întîmplă cu acest om încît simțul coerenței se revoltă spontan. Căci într-un destin trebuie să existe măcar o infimă doză de sens sugerat, dacă nu un traseu clar
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
sfîrșește în automatisme de limbă. E ca și cum o forță mai puternică decît ei îi împinge invariabil spre iscarea unor formule standard, de care nu se mai pot lipsi din momentul în care au dat peste ele. Cînd acest formule apar, morbul ceremoniei verbale devine stil, iar stilul e cu atît mai evident cu cît e mai ușor de recunoscut. Și așa cum există un stil Arghezi, tot așa există un stil Hegel, un stil Kant, un stil Noica. Valoarea unui stil se
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
o treabă bună.“ (p. 169) Episodul e demn de paginile Patericului, prin pericopa implicită pe care o conține. Morala care răzbate din ea echivalează cu o pledoarie pentru privilegiul încetinelii, pentru arta de a zăbovi într-o lume stăpînită de morbul vitezei. Dar ce dăunează volumului sunt tresăririle de argou gazetăresc, care pe cît de firești par în chenarul unui ziar de informație, pe atît de neplăcute cad la lectură în coperțile unei cărți de antropologie creștină, al cărei sunet trebuie
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
stă tocmai în prefirarea acelor nuanțe care n-au nici un folos direct. Cum scrisul e un act cu precădere interior, scriitorii se aleg din rîndul paraziților de esență meditativă, acele ființe cărora apetitul pentru acțiune le-a fost inhibat de morbul fierberii în suc propriu. De altfel, talentul e un parametru surprinzînd tocmai disproporția dintre cît poate simți un om și cît poate el face. Cine își cheltuiește energia în cuvinte e inapt a se mai mișca în plan social, de
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
Mizilul e o gară cu prieteni. Pentru Bogza, care tânjește după el pesemne livresc, ca loc unde lucrurile se zbat să se miște, e o dezamăgire plină de plictis. Tot ce a încercat Leonida să pună pe picioare e ruină. Morbul provinciei intră în îmbrăcăminte, în priviri, în indiferența vieții față de oameni și-a oamenilor față de ea. Și te uiți la ceas doar spre a nu pierde, penibil, trenul. Acela care a făcut, odinioară, gloria orașului, ajungând, în anii dinainte de al
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
strict al relațiilor umane, Veta nici nu așteaptă și nici nu are nevoie de înțelegerea soțului său; ceea ce ea poate aștepta și ceea ce îi este necesar ca aerul este înțelegerea lui Chiriac. Pe acesta trebuie ea să-l vindece de morbul iluziei, de care fusese, în câteva rânduri, contaminat prin Dumitrache; pe el trebuia să-l coboare și să-l mențină, pentru totdeauna, statornic, în planul realității reale, non-fictive, unde relația lor urma să continue, chiar dacă ascunsă, chiar dacă mascată, dar reală
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
și compromite plauzibilul propunerilor. Ce înseamnă Ziua mondială a rîsului, bombastic anunțată ca un model, într-o circulară, de către Oltea Șerban-Pârâu? Mai degrabă că riscăm să ne facem de rîsul lumii, cîtă vreme nu ațintim decît supralicitări cantitative. Acesta este morbul care întoarce în grotesc inițiative trîmbițate trufaș, - coordonatoarea de la România Cultural crede că a dat lovituri mărețe în timpanul veacului cînd ocupă 24 de ore din 24, non-stop, cu aberații exasperante, cărora le zice Maraton. Totul se îndeasă pînă la
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
stăpânire pe un organism, îl slăbește până când cade pradă unei alte belele care-și are rădăcinile în călimară și rodește prin pană. Nefericitul se apucă de scris (...) Și-ar da până și ultimul bănuț (până-ntr-atât de malign e morbul) ca să poată scrie măcar o cărticică menită să-i aducă faima: dar tot aurul din Peru nu-i poate cumpăra comoara la care râvnește: un rând bine adus din condei.” Aș mai comenta în încheiere modelul Dracula - romanul lui Bram
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]