102 matches
-
asociate în aceeași sintagmă. Categoriile gramaticale cerute de desfășurarea unor relații sintactice se constituie în componente ale planului expresiei enunțului sintactic. În același timp, acestea, componente ale planului semantic al nivelului morfologic, își dezvoltă un plan propriu de expresie: elemente morfematice corespunzătoare: dezinențe de caz, gen, număr și persoană etc. Relațiile sintactice, factor principal în organizarea planului semantic al enunțului lingvistic, își impun același rol determinant în organizarea planului expresiei. Cum relațiile sintactice dezvoltă sau condiționează dezvoltarea funcțiilor sintactice, organizarea planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcționează prin sincronizarea subordonatului cu regentul în variația permanentă a unor opoziții categoriale (gen, număr, persoană, caz). Recțiunea implică o anumită constanță a variațiilor termenului dependent și care rămân indiferente la variațiile categoriale ale regentului. Direcția desfășurării recțiunii în variațiile morfematice ale termenului dependent este determinată, direct, de funcția sintactică pe care acesta o realizează în sintagmă și, indirect, de condiția morfologică generică și de planul semantic al regentului (sau termenului cu care intră în relație de interdependență). Convergența celor trei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și predicatul se implică reciproc. În planul expresiei, relația este de dependență reciprocă (bilaterală)15. Îndată ce subiectul, implicit în planul semantic al verbului devenit predicat, primește o identitate concretă, lexical-sintactică, verbul-predicat „se orientează după el”16, în organizarea structurii sale morfematice, din perspectiva categoriilor gramaticale de persoană și număr. În același timp, predicatul îi impune numelui (pronumelui etc.)-subiect să se situeze în cazul nominativ. În desfășurarea predicației se produc simultan trei fenomene sintactice: - verbul se constituie în predicat, - verbul-predicat atribuie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale predicației determină constituirea a două tipuri structurale de predicat: a. predicat sintetic 18 b. predicat analitic a. Predicatul sintetictc "a. Predicatul sintetic" Predicatul sintetic se caracterizează prin realizarea celor două componente semantice ale predicației în mod solidar, în structura morfematică liniară: Rădăcină + Flectiv a aceleiași unități lexicale: „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Rădăcina este purtătoarea sensului lexical al verbului - „obiectul” actualizării primare prin predicație: a pierde, a împlini. Flectivul este purtătorul sensurilor gramaticale (timp-mod, persoană-număr, diateză) mijloc al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu) „Arald, ce însemnează pe tine negrul port?” (M. Eminescu) „S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Aceste verbe, intrate în structura predicatului analitic, realizează asemeni verbelor predicative, prin flectivul din structura lor morfematică, funcția copulativă, actualizatoare gramatical, iar prin rădăcină actualizează conținutul lexical al numelui predicativ - complementul lor semantic indispensabil predicației, din perspectiva propriului lor conținut lexical (primar sau derivat): deven - foarte întunecoasă sem. lexicală Pădurea + ise - sem. gramaticală În funcție de (a) clasa la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i păsa. b. Între verbele care desfășoară predicația prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect se disting două subcategorii: b.1. verbe (locuțiuni verbale) personale; verbe care, realizând predicația, dezvoltă în realitate sintactică ceea ce avea existență virtuală, manifestată la nivel morfematic, în mod abstract, prin categoria gramaticală a persoanei. Subiectul acestor verbe funcționând ca predicate reprezintă prelungirea în expresie sintactică a persoanei verbale. „Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!” (M. Eminescu) „O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivelul dezinenței, fără a trece într-o realitate sintactică explicită sau în planul semantic global al enunțului. În nucleul cu structură implicită, se realizează lexical-sintactic numai predicatul. Subiectul, existent funcțional în planul semantic al relației de interdependență implicită în structura morfematică a verbului-predicat, nu primește formă concretă, lexical-sintactică. Modul în care se implică prezența și identitatea lui în enunț impune două tipuri de subiect neexprimat: inclus și subînțeles. Subiectul inclustc "Subiectul inclus" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are rol deosebit în diferențierea omofonelor: odată o dată, niciodată nici odată, nici o dată; * bara oblică: utilizată în structuri cu unități de măsură (km/h, metri/secundă), respectiv în delimitări de ordin lingvistic (de exemplu, pentru a delimita elementele din structura morfematică a unui cuvânt): util/ă, copi/i/i, scri/se/se/m, agre/ez/i; * punctul: valorificat cu valoare de semn de ortografie în abrevieri: a.c. (anul curent), et al. (et alii), C.F.R. (Căile Ferate Române), nr. crt. (numărul curent), dr. (doctor
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care au categoria gramaticală a gradelor de comparație), respectiv clase semantico-gramaticale/ părți de vorbire neflexibile: adverbul, interjecția, prepoziția și conjuncția (elemente care nu-și modifică forma atunci când sunt actualizate într-un enunț, neraportându-se la categorii gramaticale); * structură morfologică sau morfematică a cuvântului 85 unitatea radical (purtător al sensului lexical) + flectiv (purtător al informației gramaticale); de exemplu, structura morfematică a cuvântului cu băieții cuprinde: radicalul cu alternanță vocalică și cu alternanță consonantică băieț(raportat la cuvântul de bază băiat), cuvântul flectiv
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și conjuncția (elemente care nu-și modifică forma atunci când sunt actualizate într-un enunț, neraportându-se la categorii gramaticale); * structură morfologică sau morfematică a cuvântului 85 unitatea radical (purtător al sensului lexical) + flectiv (purtător al informației gramaticale); de exemplu, structura morfematică a cuvântului cu băieții cuprinde: radicalul cu alternanță vocalică și cu alternanță consonantică băieț(raportat la cuvântul de bază băiat), cuvântul flectiv cu (marcă a cazului acuzativ) și flectivele propriu-zise de tip desinență -iși tip articol hotărât enclitic -i (mărci
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
modul conjunctiv: Să citești articolul, merită!, * cumulativ, modul conjunctiv și raportul de subordonare în frază: Speră / să reușească. Formulați enunțuri cu diferitele valori morfologice ale următoarelor cuvinte: care, ce, o, un, a, ai, tot, cât, mă, au, cea, cel. Structura morfematică a cuvântului Realizați analiza morfematică a cuvintelor subliniate în textele de mai jos: (a) "Cui îi place zăhărelul?... Bubico (făcând pe bancă sluj frumos, cu toată cletinătura vagonului): Ham!" (I. L. Caragiale, Bubico) (b) " Într-o bună zi, fiul regelui puse
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
merită!, * cumulativ, modul conjunctiv și raportul de subordonare în frază: Speră / să reușească. Formulați enunțuri cu diferitele valori morfologice ale următoarelor cuvinte: care, ce, o, un, a, ai, tot, cât, mă, au, cea, cel. Structura morfematică a cuvântului Realizați analiza morfematică a cuvintelor subliniate în textele de mai jos: (a) "Cui îi place zăhărelul?... Bubico (făcând pe bancă sluj frumos, cu toată cletinătura vagonului): Ham!" (I. L. Caragiale, Bubico) (b) " Într-o bună zi, fiul regelui puse la cale o mare petrecere
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvintelor subliniate. (d) Formulați enunțuri cu omonimele cuvântului care. (e) Transcrieți, din textul dat, două propoziții subordonate și precizați-le felul. (f) Formulați patru enunțuri în care conjuncția dacă să introducă subordonate diferite de cea din text. (g) Realizați structura morfematică a cuvintelor oamenilor și am desenat. Testul nr. 4 Se dă textul: ,,Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripția pe pamblică: Le Formidable, și sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Mița, că
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
wash "a (se) spăla" etc. Pe lângă această accepție sintactică, termenul absorbție este folosit și în domeniul morfologic, cu un înțeles evident diferit: printre alți cercetători, A. Lubowicz (de la University of Southern California, SUA) vorbește insistent despre procedeul "infixării ca absorbție morfematică"28. Pe de altă parte, termenul absorption este utilizat și în fonetică, de către cercetătorii francezi și englezi, ca sinonim al denumirilor clasice ale unor modificări care implică suprimarea unor foneme, cum sunt contraction (rom. contracție), assimilation (rom. asimilare) și convergence
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
formare utilizat, cuvintele nou create pe terenul unei limbi, moștenite sau împrumutate pot comporta anumite schimbări fonetice sau morfosintactice față de etimoanele lor. Acest lucru este evident în domeniile derivării și compunerii, a căror esență constă tocmai în adăugarea unor elemente morfematice (afixe, teme de compunere sau cuvinte), respectiv, în cazul derivării regresive, în eliminarea unor astfel de elemente. În schimb, conversiunea nu produce modificări în configurația cuvântului, ci numai în comportamentul său sintactic și, în unele limbi, în formele sale flexionare
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sintetic - analitic de la August W. Schlegel (1767-1845) și August Schleicher (1821-1868), insă propune o clasificare mai complexă, cu mai multe criterii și distincții: patru tipuri conceptuale exprimate de o limbă (concrete, derivative, relațional-concrete și pur relaționale), patru tipuri de tehnici morfematice (limbi izolante, aglutinante, fuzionante și simbolizante) și trei tipuri structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care utilizează mai ales mărci gramaticale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
337, ~ din Crimeea 181, 308, 337, ~ kiptchak 308, turco-~ 138 tehnică 30, 31, 35, 36, 37, 61, 62, 64, 65, ~ deschisă 35, ~ de sinteză 59, ~ idiomatica 36, 37, 61, 62, ~ istorică 30, 32, 34, 66, ~ liberă 29, ~ lingvistică 37, 64, ~ morfematica 59, ~ productivă 35, ~ realizată 27, 64, ~ virtuală 27, 64, categorie ~ 64, cunoaștere ~ 31, 34, unitate ~ 64, 73 telugu 174, 175, 266, 308, 325, 339 tematizare 56 tema 68, 76, 77, 92, 178 teorie 15, 16, 17, 20, 26, 83, 93
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și deductivă cu descoperirea prin analogie și cu munca personalizată”. Exercițiile structurale pot fi folosite la toate nivelurile limbii; pot avea ca obiect silabe - ca tipuri de organizare fonologică, structuri prozodice (intonaționale, de accent etc.), cuvinte - ca tipuri de organizare morfematică, sintagme - ca tipuri de relație între cuvinte, enunțuri (propoziții, fraze) - ca tipuri de organizare internă a unor unități lingvistice de sine stătătoare. Orice exercițiu structural pornește de la un model, dar identitatea model - structură nu se realizează întotdeauna. Există posibilitatea ca
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
lexem verb neologic) sau să fie dotate cu patru tipuri de seme ca numele de notorietate (multe din substantivele comune). Dacă pentru semanticile clasice, unitatea analizei principale, chiar minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic, la adevăratul semn minimal, morfemul. Divizarea cuvântului în morfeme implică divizarea semnificatului cuvântului (sau semia) în semnificați de morfeme (sau sememe), și aceștia, la rândul lor, în seme. Analiza în morfeme aplicată numelor proprii o face după două axe: lineară
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a lungul operei, și monemele interne ale semnului. Chiar dacă numele nu corespunde unei intenții declarate a autorului (așa cum se întâmplă în cazul Fărâmă, un nume programatic), numele propriu nu poate fi decât în mod ideal nondescriptiv (chiar natura lui gramaticală, morfematică este o dovadă în acest sens): chiar și cel mai neutru nume se încarcă de-a lungul lecturii, cu diferite conotații induse de comportamentul și atributele personajului 14. Pe lângă motivarea internă a numelui propriu, realizată prin trimitere la monemele lexicale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mimologie, încărcarea cu sens a numelui propriu (asemeni oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de susținut chiar la nivelul morfematic al numelui (Louis Hébert), se abandonează semantica referențială, propunându-se ruperea legăturii cu referentul (Jean-Louis Vaxelaire), non-referențialitatea numelui propriu (Claude Levesque), semnificația rezidă nu din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lingvistică primară și împrumutul din limba engleză și/sau engleza americană: termenii grecești și latinești conservă conceptele fundamentale, unitățile neologice actualizează trăsăturile conceptuale adiționale. (4) Există un tip de sinonimie specifică termenilor alcătuiți prin autocombinarea afixoidelor: angiocardiografie-cardioangiografie. În particular, dubletele morfematice și lexico-semantice grecești și latine nu se elimină reciproc. Practica medicală atestă egala circulație a termenilor: hemostatic (fr. hémostatique; cf. gr. αίματο-, αίμα "sânge", στατός) și coagulant (lat. coagulans "care încheagă"); amfi- (gr. άμφι-,) - ambi- (lat. ambi-, ambo); hemi (gr.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
care au legătură cu o trăsătură specifică, recunoscută, a unui grup de locuitori, a unui popor etc.). Multe adverbe terminate în -icește au valoare categorială 8 și reprezintă, de cele mai multe ori, variante marcate stilistic în comparație cu sinonimele lor "scurte" (adverbe nemarcate morfematic cu un corespondent adjectival în -ic sau -al) ori cu expresiile lexicale adverbiale obținute prin recategorizarea adjectivului, dintre care din punct de vedere + adjectiv este reprezentativă. Printre unitățile cu o frecvență mare în corpus se numără: firește (714 ocurențe), sufletește
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
21 51 38 15 593 dintr-un punct de vedere + adjectiv 1 4 - - - 5 adverb + vorbind 59 45 1 2 7 114 Tabel. Frecvența principalelor expresii lexicale adverbiale de mod în corpus 4. CONCLUZII Deși inventarul activ al adverbelor nemarcate morfematic este în scădere, se poate spune că sufixele -ește (-icește) și -mente sunt totuși productive mai ales în limbajul presei și în limba vorbită, dar și în textele literare, unde se întâlnesc derivate expresiv-accidentale sau analogic-predictibile precum: securicește, scrofește, mierește
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
lexicalizărilor prin expresii adverbiale, că sintagmele în chip + adjectiv tind să devină sinonime arhaizante ale construcțiilor cu în mod, că expresiile lexicale adverbiale într-un mod + adjectiv ocupă, în general, poziția unui circumstanțial de mod propriu-zis). Sinonimia adverbialelor (adverbe nemarcate morfematic care au un corespondent adjectival, adverbe sufixate, expresii lexicale adverbiale) este, de cele mai multe ori, contextuală: unele adverbiale sunt conotate stilistic (la modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic, categorizatorii conținând
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]