102 matches
-
monosilabic) la cel aglutinant (sintagmatic sau sintactic) din care a rezultat apoi, prin morfematizarea componentelor lexicale ale sintagmei, cuvântul morfematic și flexionar. Ireversibilitatea acestei evoluții este dată de continuitatea materialului silabic în formula aglutinantă și a materialului aglutinant în formula morfematică a limbii. În concluzie, pe parcursul a multor zecii de mii de ani, vocabularul de cuvinte silabă s-a îmbogățit considerabil, corespunzător cerințelor pe care organizarea socială zonală le punea ca obiectiv al cunoașterii. Spațiul vast pe care se folosesc variantele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
est spațiul spre Himalaia și spre fluviul Indus; în vest a cuprins bazinul estic al Mediteranei, Peloponezul, sudul peninsulei italice și Sicilia, unde s-a dezvoltat civilizația greacă cu o limbă compusă din dialecte a căror trăsătură comună era structura morfematică și flexionară a cuvântului. În peninsula italică latina nu este o prelungire alterată a limbii grecești, ci o transformare a cuvântului autohton aglutinant în cuvânt morfematic și flexionar, bineînțeles sub influența culturii grecești. Necesitatea de a scoate în evidență estomparea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
civilizația greacă cu o limbă compusă din dialecte a căror trăsătură comună era structura morfematică și flexionară a cuvântului. În peninsula italică latina nu este o prelungire alterată a limbii grecești, ci o transformare a cuvântului autohton aglutinant în cuvânt morfematic și flexionar, bineînțeles sub influența culturii grecești. Necesitatea de a scoate în evidență estomparea și apoi pierderea raportului de cauzalitate între formă și sens rezultă și din cartea lui Tylor Civilizația primitivă, în care autorul regretă faptul că progresul cunoașterii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
interpretări abuzive care blochează cunoașterea științifică a acestui fenomen. Astfel, Bréal atribuie omului antic o prodigioasă capacitate de producere a silabelor, din care s-au constituit cuvintele aglutinante pe care apoi strămoșul comun al indoeuropenilor le-a redus la cuvinte morfematice și flexionare. De aici rezultă că formarea lentă, despre care vorbea Lefèvre, nu viza acumularea extrem de anevoioasă de către omul primitiv a primelor silabe pe care el începea să le folosească în comunicare, ci transpunerea înceată a impresionantei cantități de material
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slave, albaneze, maghiare, turcice) în limba română. Științific însă, lexicul de bază al limbii române reprezintă prelucrarea fonetică și gramaticală specifică a tot ce experiența lingvistică autohtonă și latină aducea în simbioza celor două popoare. Eliberați de copleșitoarea încărcătură fonematică, morfematică și semantică pusă de neogramatici în psihicul omului primitiv, etimologii pot aborda acum istoria cuvântului de la simplu la complex, de la interjecții și onomatopee la sistemele fonetice și gramaticale care satisfac toate subtilitățile gândirii și cunoașterii umane. În noua perspectivă a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
polon, morav, ho-rvat, k-lvat, c-roat, serb, sa-rm, c-eh. Același lucru îl observăm în denumiri precum colon, So-lun. În dicționarul său etimologic al limbii engleze, Onions distinge în forma nordică felagi și în engl. fellow (partener, tovarăș, individ, om) structura morfematică fe-lag și fe-llow, față de denumirile feudale fee, feu, fief, feoff etc., în care partea a doua a formelor cu miez lichid a suferit modificări drastice. Vechea structură a părții a doua s-a păstrat mai bine în forme ca engl.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
largi și adânci implicații în spațiul lingvistic euro-afro asiatic. Pentru miezul lichid l/r vezi seria colac - cerc - coc, sau ’όλος „întreg, deplin, tot” - lat. ora „extremitate, regiune, cerul” - sl. vesĭ, lat. totus. Șchiop este cuvânt autohton, analizabil ca structură morfematică (ș-chiop), în rădăcina căruia a existat l. Comp. vfr. clop „șchiop” cu nfr. éclopé „calicit, șchiop”, lat. claudo „a șchiopăta”, vgr. χωλος „șchiop, calicit”, κυλλος „ib.”, rom. calic. Fără miezul lichid au rezultat sl. kostĭ, rom. os (lat. os). Prefixul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sud-estul, centrul și estul Europei, spațiu văzut în continuitatea euro afro asiatică a materialului lingvistic. Colonizările și administrația romană în acest spațiu au avut ca efect suprapunerea pe sistemul lingvistic autohton, de factură aglutinantă, a sistemului lingvistic indoeuropean, flexionar și morfematic. În urma simbiozei celor două sisteme lingvistice a rezultat, pe întreg spațiul tracic, baza traco-latină a romanității orientale, în care cele două sisteme lingvistice au avut aport diferențiat: unul, cel tracic, preponderent lexical, altul, cel romanic, preponderent gramatical în sensul morfematizării
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
într-o zonă binecuvântată. Este astfel din capul locului anulată originea naturală a limbajului și este mascată în consecință perceperea limbilor indoeuropene ca rezultat al evoluției globale a limbii prin stadiile silabic și aglutinant, în afara cărora nu se justifică structura morfematică și paradigmatică a acestor limbi. În plus, locul devenirii zonale a fiecărei limbi i.-e. prin metamorfozarea paradigmatică și flexionară a substratului aglutinant este artificial luat de deteriorarea prin substrat și adstraturi a modelului, căruia i se atribuie capacitate de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
i.e. și de rasă aparte a vorbitorilor acesteia. Este însă de observat faptul că cercetătorii de prim rang au fost nevoiți să semnaleze limitele concepției neogramatice stopând astfel elanul de a reconstitui protolimba i.-e. ca sistem fonetic, paradigmatic și morfematic și introducând factorul social în existența limbii. Philippide a rămas însă ferm pe poziția bazei psihofizice a limbii române, polemizând cu argumente neconvingătoare sau prin simple negații. Întrebându-se dacă aparatul fonator variază de la o limbă la alta, cum susținea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
menționate sunt de adăugat alb. qit, qis „a scoate, a smulge, a împinge înainte, a elimina, a da afară, a alunga”, rs. kidatĭ, fr. quitter. Sugeram mai sus faptul că în prepoziția către sensul etimologic „la pămînt, jos” trădează structura morfematică a cuvântului: că-tre. Prefixarea aceleiași rădăcini o întâlnim și în a așterne, atare, a atârna, cotor, a cotropi, cotruță, cutare, hotar, a intra, între, întru (prep.), natră, patru, poteră, a strivi, vatră; rădăcina fiind prezentă și în tare, tărâm, teren
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limba adusă de romani „s-a nutrit în mediul ei nou prefăcând nutrimentul în organe specifice ale sale și rămânând limbă romanică”, Eminescu exprimă, cum se putea în epocă, faptul că latina a adus în estul Europei, cu precădere, structura morfematică și flexionară a limbii, structură pe modelul căreia simbioza traco latină a reorganizat gramatical bogatul material lingvistic autohton de factură aglutinantă, dând naștere limbii române. Dar punerea în valoare a substratului este de neconceput fără o nouă explicație dată elementelor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
5. Spațiul euro-afro-asiatic în care limba română își are înfipte rădăcinile își începe istoria atestată cu stadiul silabic liniar, din care s-a dezvoltat stadiul aglutinant, iar pe acesta din urmă a luat naștere formula indoeuropeană a limbii, formulă preponderent morfematică și paradigmatică. Rezultă că istoria limbii române angajează evoluția globală a limbii de la stadiul silabic la stadiile aglutinant și morfematic, ceea ce implică viziunea evolutivă asupra istoriei. 6. Stadiul indoeuropean al limbii s-a constituit în Asia Mică și s-a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care s-a dezvoltat stadiul aglutinant, iar pe acesta din urmă a luat naștere formula indoeuropeană a limbii, formulă preponderent morfematică și paradigmatică. Rezultă că istoria limbii române angajează evoluția globală a limbii de la stadiul silabic la stadiile aglutinant și morfematic, ceea ce implică viziunea evolutivă asupra istoriei. 6. Stadiul indoeuropean al limbii s-a constituit în Asia Mică și s-a răspândit în est până în Himalaia și pe fluviul Indus. În vest, acest stadiu, datorat uzului intensiv al limbajului și creației
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul și dativul acestui cuvânt, patriae, și cu terminația -am din acuzativ, patriam. Aceeași lipsă de etimologie evidentă o întâlnim
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Temele anilor '80 revin, scurt și suculent, în cîteva "cronici" despre "blocatari". Din nou o "corcitură", precum cîinii care trăiesc printre oameni, ca oamenii care trăiesc printre cîini ( Oameni și cîini , I și II). "Blocatarul", ca orice concept de tranziție (morfematică, la prima vedere, de fapt și semantică, ba chiar și politică) este mai mult decît însumarea părților lui. Sensuri accesorii se nasc din conviețuirea adulteră a două cuvinte: "blocatarul e, prin definiție, un locatar blocat." Asistăm, prin urmare, la punerea
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
Un departament important este cel de Adynata sau Impossibilia. De exemplu Urbanistica Țigănească și Hipismul Aztec... Esența disciplinei stă În Înțelegerea rațiunilor profunde ale irelevanței ei, iar În secția de Adynata, și pe cele ale imposibilității ei. Iată de ce avem Morfematica Limbajului Morse, Istoria Agriculturii Antarctice, Istoria Picturii din Insula Paștelui, Literatura Sumeriană Contemporană, Instituții de Docimologie Montessoriană, Filatelie Asiro-Babiloniană, Tehnologia Roții În Imperiile Precolumbiene, Iconologia Braille, Fonetica Filmului Mut...” „Ce-ați zice de Psihologia Mulțimilor În Sahara?” „Bun”, zise Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
limbii române și pentru perioada de devenire a acesteia, ambele limbi sunt limbi-bază. Ceea ce le diferențiază pe acestea nu este factorul timp, ci particularitățile structurale și sferele de aport la constituirea limbii române: latina aduce la constituirea noului edificiu organizarea morfematică și paradigmatică a cuvântului, în timp ce traca pune la dispoziție materialul lexical, acesta identificabil uneori și în etimoanele latinești. Un loc important în conținutul științific al lucrării îl ocupă evoluția spațiului tracic după începuturile romanizării, în urma căreia nu a rezultat o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și deductivă cu descoperirea prin analogie și cu munca personalizată”. Exercițiile structurale pot fi folosite la toate nivelurile limbii; pot avea ca obiect silabe - ca tipuri de organizare fonologică, structuri prozodice (intonaționale, de accent etc.), cuvinte - ca tipuri de organizare morfematică, sintagme - ca tipuri de relație între cuvinte, enunțuri (propoziții, fraze) - ca tipuri de organizare internă a unor unități lingvistice de sine stătătoare. Orice exercițiu structural pornește de la un model, dar identitatea model - structură nu se realizează întotdeauna. Există posibilitatea ca
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele Între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt” (DEX, 1998). Iată câteva trăsături distincte la acest nivel, stabilite, așa cum spuneam, de către profesorul D. Irimia: - existența unor termeni care au În structura lor morfematică prefixe de origine greacă, precum: hema-, hemo-, helio-, hidro-: hemartroză, hematie, hemoglobină, hemoragie, hemopatie, helioterapie, helioscopie, hidrocefalie etc.; - consolidarea grupului consonantic ps (Întâlnit În unele cuvinte vechi, precum psalm, psaltire), În neologisme ca: psihic, psihanaliză, psihoterapie, psihiatrie etc.; - grupul ft
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În neologisme ca: psihic, psihanaliză, psihoterapie, psihiatrie etc.; - grupul ft, trecut În fondul pasiv al limbii, odată cu unele cuvinte vechi care Îl conțineau (ftorilogofăt), reapare În neologisme precum: ftalat, ftaleină, ftalic, ftiriază, ftizic, ftizie, ftiziolog, ftiziologie etc. 2.2. Nivelul morfematic - frecvența substantivelor și pronumelor nepersonale, ca urmare a predominării funcției referențiale; - frecvența substantivelor proprii, a substantivelor abstracte (mai ales În filosofie); - lipsa interjecțiilor, care pot apărea doar În varianta didactică a stilului științific; - predominarea persoanei a III-a. Persoana I
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
are rol deosebit în diferențierea omofonelor: odată o dată, niciodată nici odată, nici o dată; * bara oblică: utilizată în structuri cu unități de măsură (km/h, metri/secundă), respectiv în delimitări de ordin lingvistic (de exemplu, pentru a delimita elementele din structura morfematică a unui cuvânt): util/ă, copi/i/i, scri/se/se/m, agre/ez/i; * punctul: valorificat cu valoare de semn de ortografie în abrevieri: a.c. (anul curent), et al. (et alii), C.F.R. (Căile Ferate Române), nr. crt. (numărul curent), dr. (doctor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care au categoria gramaticală a gradelor de comparație), respectiv clase semantico-gramaticale/ părți de vorbire neflexibile: adverbul, interjecția, prepoziția și conjuncția (elemente care nu-și modifică forma atunci când sunt actualizate într-un enunț, neraportându-se la categorii gramaticale); * structură morfologică sau morfematică a cuvântului 85 unitatea radical (purtător al sensului lexical) + flectiv (purtător al informației gramaticale); de exemplu, structura morfematică a cuvântului cu băieții cuprinde: radicalul cu alternanță vocalică și cu alternanță consonantică băieț(raportat la cuvântul de bază băiat), cuvântul flectiv
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și conjuncția (elemente care nu-și modifică forma atunci când sunt actualizate într-un enunț, neraportându-se la categorii gramaticale); * structură morfologică sau morfematică a cuvântului 85 unitatea radical (purtător al sensului lexical) + flectiv (purtător al informației gramaticale); de exemplu, structura morfematică a cuvântului cu băieții cuprinde: radicalul cu alternanță vocalică și cu alternanță consonantică băieț(raportat la cuvântul de bază băiat), cuvântul flectiv cu (marcă a cazului acuzativ) și flectivele propriu-zise de tip desinență -iși tip articol hotărât enclitic -i (mărci
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
modul conjunctiv: Să citești articolul, merită!, * cumulativ, modul conjunctiv și raportul de subordonare în frază: Speră / să reușească. Formulați enunțuri cu diferitele valori morfologice ale următoarelor cuvinte: care, ce, o, un, a, ai, tot, cât, mă, au, cea, cel. Structura morfematică a cuvântului Realizați analiza morfematică a cuvintelor subliniate în textele de mai jos: (a) "Cui îi place zăhărelul?... Bubico (făcând pe bancă sluj frumos, cu toată cletinătura vagonului): Ham!" (I. L. Caragiale, Bubico) (b) " Într-o bună zi, fiul regelui puse
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]