125 matches
-
soția sa, mai mică decât el cu 20 de ani. Era profund atașat de ea și s-a implicat în familia și cercul ei de prieteni. Dintre Romanovi, cuplul era apropiat de Marele Duce Andrei Vladimirovici și de soția sa morganatică, Mathilde Kschessinska. Zinaida era privită de sus de rudele lui Boris. În exil, Boris l-a vizitat des pe fiul său nelegitim, Boris Lacroix, care a fost crescut în Franța de familia mamei sale. Mama lui Lacroix, Jeanne, decedase și
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
s-a căsătorit cu viitorul rege Olav al V-lea al Norvegiei. Sora mai mare Prințesa Margareta a Suediei s-a căsătorit cu Prințul Axel al Danemarcei în timp ce unicul ei frate, Prințul Carl, Duce de Östergötland a făcut o căsătorie morganatica. Prințesa Astrid s-a căsătorit civil la Stockholm la 4 noiembrie 1926 și religioas la Bruxelles la 10 noiembrie cu prințul moștenitor al Belgiei, fiul regelui Albert I al Belgiei, Leopold. Astrid a fost iubita de belgieni pentru frumusețea, simplitatea
Astrid a Suediei () [Corola-website/Science/317901_a_319230]
-
intenția de a renunța la drepturile sale de succesiune în 1914. Deși la cererea lui Adolphus Frederic, mai târziu el a fost de acord să amâne retragerea până rezolvarea problemei. Mai exista o rudă pe linie masculină dintr-o căsătorie morganatică, nepotul Ducelui Carl Michael, George (1899-1963), însă cum Carl Michael era în Rusia, Marele Duce Friedrich Franz al IV-lea de Mecklenburg-Schwerin a devenit regent și așa a rămas până la abolirea monarhiei când guvernul a declarat sfârșitul regenței.
Adolphus Frederic al VI-lea, Mare Duce de Mecklenburg () [Corola-website/Science/323843_a_325172]
-
lor drept una dinastică. I-a acordat ei titlul nou și ereditar de contesă de Battenberg (Battenberg era un orășel și un castel aflat în ruină la nordul ducatului). Deși Prințul Alexandru și-a păstrat drepturile sale dinastice, soția sa morganatică a trăit o viață liniștită. Au locuit în principal la castelul Heiligenberg în sudul ducatului. În 1858 Marele Duce Louis al III-lea a ridicat-o în rang pe cumnata sa de la "contesă" la "prințesă" ("Prinzessin") von Battenberg. Alexandru de
Prințul Alexandru de Hesse și Rin () [Corola-website/Science/318261_a_319590]
-
cu care nu avea copii. Regaliștii erau reticenți cu privire la perspectivele unui moștenitor legitim și anxietatea lor s-a dublat la vestea căsătoriei lui Afonso cu o femeie de rând, mai ales cu o astfel de reputație dubioasă. În Portugalia, căsătoria morganatică nu era recunoscută. Copiii legitimi ai lui Afonso și Nevada nu ar fi putut moșteni tronul Portugaliei. Aproape la fel de deranjantă era perspectiva că atât Manuel cât și Afonso nu ar fi putut produce un moștenitor. În acest caz, pretenția la
Afonso, Prinț Regal al Portugaliei () [Corola-website/Science/323923_a_325252]
-
comandant al armatei de pe Rin. În 1707 a devenit mareșal al trupelor swabe în Războiul Succesiunii Spaniole. Eberhard Ludwig de Württemberg a fost primul Duce, care a trăit în mod deschis cu o metresă, Wilhelmine von Grävenitz (1686-1744). Căsătoria lui morganatică din 1707 cu ea a fost considerată un scandal. Prin intervenția împăratului Carol al VI-lea, căsătoria bigamă a trebuit să fie anulată și Grävenitz a fost trimis în exil în Elveția. Soțul ei s-a întors în 1710 când
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
Vilhelmine Marie a Danemarcei, fiica regelui Frederic al VI-lea. S-a recăsătorit la 10 iunie 1841 cu Caroline Charlotte Mariane de Mecklenburg-Strelitz, de care a divorțat în 1846. La 7 august 1850, la Palatul Frederiksborg a făcut o căsătorie morganatică cu Louise Rasmussen, căreia i s-a acordat titlul de landgravine și a rămas cunoscută în Danemarca sub numele de contesa Danner. Această căsnicie se pare că a fost una fericită deși a trezit mare indignare în rândul nobililor. Frederic
Frederic al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316161_a_317490]
-
Primul Război Mondial. A fost prima fiică a Romanovilor, de la ascensiunea dinastiei pe tron din 1613, care s-a căsătorit cu un prinț non-dinastic. Tatăl ei a cerut aprobarea Țarului Nicolae al II-lea și Țarinei Alexandra Feodorovna. Anterior, soțiile morganatice ale Marilor Duci Romanov li s-a interzis locuirea în Rusia împreună cu soții lor intrați în dizgrație (de exemplu contesa Sofia de Torby și Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei sau Prințesa Olga Paley și Marele Duce Paul Alexandrovici al
Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318229_a_319558]
-
Rusiei) Femeile Romanov au îndrăznit să se căsătorească morganatic doar în secret (de exemplu împărăteasa Elisabeta a Rusiei și Alexei Razumovski; Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei și contele Grigori Stroganov). Din punct de vedere legal, căsătoria Tatianei a fost morganatică. În cele din urmă, Tatiana Constantinovna și prințul georgian s-au căsătorit la domeniul tatălui ei, Pavlovsk, la 3 septembrie 1911. Tatiana și prințul Constantin Bagration-Mukhransky au avut doi copii: Prințul Teymuraz Constantinovici Bagration-Mukhranski (12 august 1912 - 10 aprilie 1992
Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318229_a_319558]
-
anul 1836. În iarna anului 1835 Prințul de Capua s-a îndrăgostit de Penelope Smyth, fiica lui Grice Smyth de Ballynatray, o frumoasă irlandeză care vizita Neapole. Ferdinand al II-lea i-a interzis să se căsătorească, fiind o căsătorie morganatică. La 12 ianuarie 1836 cuplul a fugit. Ferdinand al II-lea a sistat venitul fratelui său, denunțând plecarea lui Carol ca fiind ilegală și a încercat să împiedice căsătoria. La 12 martie 1836 regele Ferdinand al II-lea al Celor
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
de bani și noul rege Francisc al II-lea, nepotul său, a ordonat restaurarea tuturor veniturilor și bunurilor sale. Cu toate acestea, Prințul de Capua, care a trăit mutându-se între Geneva, Spa și Aix les Bains cu soția sa morganatică și cei doi copii adolescenți nu a văzut nimic din toate astea. În anul următor Bourbonii au fost detronați. Odată cu invazia piemonteză totul a fost confiscat de către Giuseppe Garibaldi. Prințului de Capua i s-a oferit un venit de către regele
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
Frederick s-a căsătorit cu Louise Caroline, baroneasă Geyer de Geyersberg la 24 noiembrie 1787. Ea a fost fiica Lt. Col. Louis Henry Philipp, Baron Geyer de Geyersberg și a soției acestuia, Maximiliana Christiane, contesă de Sponeck. A fost o căsătorie morganatică și copiii rezultați nu erau eligibili pentru succesiune. Louise a fost numită Baroneasă de Hochberg la momentul căsătoriei și Contesă de Hochberg în 1796. Karl Frederic și Louise Caroline au avut cinci copii: În 1817, descendenții lui Karl Frederic cu
Karl Frederic, Mare Duce de Baden () [Corola-website/Science/327370_a_328699]
-
mai mari, Wilhelm Friedrich (28 iulie 1720) și Ernest Karl (30 decembrie 1720), a devenit al doilea în linia de succesiune a ducatului de Saxa-Coburg-Saalfeld, precedat doar de fratele său vitreg, Christian Ernest. Când Christian Ernest a făcut o căsătorie morganatică în 1724, Francis Josias a pretins moștenirea ducatului. Voia tatălui său (1729) l-a pus în situația de a domni împreună cu fratele său. În 1735, sprijinul liniei de Saxa-Meiningen i-a permis să domnească peste Coburg și după moartea lui
Franz Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld () [Corola-website/Science/327309_a_328638]
-
a fost numit KCB în acel an (avansat la GCB în 1887). S-a căsătorit cu Lăură Williamina Seymour, fiica cea mică a amiralului Șir George Francis Seymour la 24 ianuarie 1861 la Londra. La scurt timp după acesta căsătorie morganatica soția sa a fost numită contesă Gleichen. Cuplul a avut patru copii.
Prințul Victor de Hohenlohe-Langenburg () [Corola-website/Science/327310_a_328639]
-
1820, Karlsruhe), născută Geyer von Geyersberg, a fost a doua soție a margrafului și mai târziu a Marelui Duce Karl Frederic de Baden. Din 1787 a fost baroneasă von Hochberg, din 1796 contesă de Hochberg. Deși căsătoria a fost considerată morganatică, în cele din urmă descendenții ei au accedat la tronul ducal și au domnit până în 1918. Louise Caroline Geyer von Geyersberg a fost fiica colonel locotenentului Ludwig Heinrich Philip Geyer von Geyersberg (1729-1772) și a soției acestuia, contesa Maximiliana von
Louise Caroline de Hochberg () [Corola-website/Science/332810_a_334139]
-
Baden-Durlach pentru Prințesa Amalie. Deși se face referire la nuntă la 24 noiembrie 1787 cu titlul "baroneasa Geyer von Geyersberg" de către logodnicul ei, căsătoria ei cu margraful Karl Frederic, care era văduv din 1783, a fost considerată la acel moment morganatică, ea fiind considerată ca având un rang inferior prințului. După nuntă, margraful a declarat că soția sa va purta titlul de baroneasă von Hochberg. În același proclamare, co-semnată de cei trei fii ai lui din prima sa căsătorie, el a
Louise Caroline de Hochberg () [Corola-website/Science/332810_a_334139]
-
să-l viziteze pe arhiducele Friedrich la vila sa din Pressburg (azi Bratislava). Relația lui Franz cu Sofia a rămas secretă, devenit cunoscută după doi ani. După multă opoziție, împăratul Franz Josef acceptă căsătoria, cu condiția ca ea să fie morganatică, adică urmașii proveniți din ea să nu aibă drept la tron. Căsătoria a avut loc la 1 iulie 1900, la Reichstadt (azi Zákupy) în Boemia, din familia regală fiind prezentă numai mama sa vitregă, Maria Tereza. Franz Ferdinand a avut
Franz Ferdinand al Austriei () [Corola-website/Science/302926_a_304255]
-
Soțul ei a murit la 15 iunie 1885. După decesul lui, Maria Anna a părăsit Berlinul pentru Italia, unde a stat în principal la Neapole, Roma și Florența. Curând au apărut zvonuri conform cărora Maria Anna a făcut o căsătorie morganatică cu căpitanul von Wagenheim. În 1889, singurul lor fiu, Prințul Frederic, s-a căsătorit cu Prințesa Louise Sophie de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg, sora împărătesei Augusta Viktoria. Maria Anna a murit la 12 mai 1906 la Friedrichroda, la vârsta de 68 de ani
Prințesa Maria Anna de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/327075_a_328404]
-
după moartea tatălui ei. Alexandru al II-lea, deși apropiat de sora lui, i-a acordat un buget strict. Maria Nicolaevna s-a recăsătorit în 1854 cu contele Grigori Stroganov (16 iunie 1824 - 13 martie 1879). A fost o căsătorie morganatică și ținută în secret în timpul vieții tatălui ei. Oficial căsătoria a avut loc la 16 noiembrie 1856, după decesul lui Nicolae I. Anna Tyutcheva a comentat: "Fostul Țar ar fi trimis-o pe Mașa la mânâstire și l-ar fi
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876) () [Corola-website/Science/318245_a_319574]
-
Rusiei (de unde primul ei nume, Alexandrina), regina Charlotte de Württemberg și ducesa-văduvă de Saxa-Coburg-Saalfeld. Tatăl ei era prințul Edward, duce de Kent (1767-1820) și Strathearn, cel de-al patrulea fiu al lui George III. În anul 1818, după două căsătorii morganatice din care au rezultat doi copii bastarzi, prințul Edward s-a însurat (mai întîi la Schloss Ehrenburg din Coburg, apoi în palatul Kew din Surrey) cu Maria Luise Viktoria (1786-1861), fiica lui Franz Anton, duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a Augustei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și principesa Elisabeta cu ocazia vizitei cuplului princiar român la Londra în lunile august-septembrie 1874, scuzîndu-se că trebuia să plece la Balmoral. Unii istorici au văzut în această atitudine bizară, ca și în faptul că regina Victoria a admis căsătorii morganatice 25 ale unor membri ai familiei ei, o tendință democrată. Pe aceștia îi contrazice ea însăși; într-o scrisoare către secretarul Ponsonby, Victoria scrie (la persoana a III-a, conform obiceiului ei): No one is more truly Liberal in her
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
știa că nu poate fi tras la răspundere de încălcarea unei promisiuni; așadar, o cacialma, normală la un politician, dar impardonabilă la un suveran. Din dorința de a evita o criză constituțională, regele se declară dispus să accepte o căsătorie morganatică, care i-ar fi permis să-și păstreze tronul și iubita. Dar cum legislația engleză nu prevedea conceptul de căsătorie morganatică, ar fi fost nevoie ca mai întîi Parlamentul să adopte o astfel de lege. Baldwin îi spune răspicat regelui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
la un suveran. Din dorința de a evita o criză constituțională, regele se declară dispus să accepte o căsătorie morganatică, care i-ar fi permis să-și păstreze tronul și iubita. Dar cum legislația engleză nu prevedea conceptul de căsătorie morganatică, ar fi fost nevoie ca mai întîi Parlamentul să adopte o astfel de lege. Baldwin îi spune răspicat regelui că Parlamentul nu o va vota niciodată. La scurt timp după aceea, Eduard își exprimă dorința de a se adresa națiunii
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
I a avut meschinăriile, duritățile și răutățile sale. 25. Cititorul care a parcurs lista genealogică a familiei regale din această carte (volumele 1, 2, 3) va fi observat că unele dintre căsătoriile contractate de-a lungul mai multor generații erau morganatice, în sensul că unul dintre parteneri nu era de viță regală, adică era, cum spun englezii, un commoner (ceea ce nu trebuie tradus în română prin "om de rînd"!). Această tendință se va perpetua și se va accentua la generațiile următoare
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Anne cu căpitanul Mark Phillips (1) și apoi cu comandorul de marină (azi contra-amiralul) Tim Lawrence (2), dintre prințul Andrew și Sarah Ferguson, dintre prințul Eduard (fratele mai mic al lui Charles) și Sophie Rhys-Jones, sînt exemple clare de căsătorii morganatice. Totuși, o excepție notabilă a fost refuzul Casei Regale (la sugestia guvernului Conservator) de a aproba în 1955 căsătoria dintre prințesa Margareta și prima (probabil și unica) ei dragoste, comandorul de aviație (Group Captain) Peter Townsend, erou de război, prieten
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]