21,072 matches
-
vezi că suntem în casă? -Ce casă, bă Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masa? Nu vezi sticla de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând pe această temă, cei doi n-au observant că în cameră și afară se întunecase. -Costică! Aprinde lampa! Nu vezi că nu ne mai vedem? -Lasă măi Mărine, mai bine
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 by http://confluente.ro/Varcolacii_al_florin_tene_1330262111.html [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
Toate Articolele Autorului Mărgăritare Idrija , soțului meu. Plouă cu flori. Picături ale sfinților, roua macilor,lacrimile sfinților , ale tuturor poeților. Plouă felin, zumzetul albinelor, al clopotului din satul natal le aud. Plouă,ploaie cu flori. Lacrimile poeților, sfinților stinși în morminte, necunoscuți încă... Brândușe,ghiocei,viorele, lacrimile mele. Lacrimile poeților, rămași singuri printre stele. Roua florilor,cununa poeților. Roua macilor,cununa sfinților. Mirosul florilor,freamătul sânzăienilor. Mirosul pădurilor,rășinoaselor. Mirosul pinilor,borilor... freamătul algelor. Lacrima ce se stinge pe obrazul stins
MĂRGĂRITARE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/ileana_vi%C4%8Di%C4%8D_stanca_1455092627.html [Corola-blog/BlogPost/381641_a_382970]
-
păcii pe pământ renasc în Înviere. Printr-o simțire cu suflu nou și glas divin, Într-o armonie unde totul e senin. Ce-i cerul, ce-i pământul? Ce-i glasul care din cer s-a pogorât? Iar drepții din mormânt au renăscut! Domnește pacea pe pământ, Și-n liniștea din cerul sfânt mă-nalț la Cel Preasfânt. Iar tu, Iisus mi-ai ridicat și crucea mea de la păcat, Și vreau sa fiu cu Tine-n cerul sfânt. Domnește pacea în
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
singură amintire ne face să pășim spre țărâmuri, Pline de iubire. Deci, acuma e timpul, să mergi mai departe! RIDICĂ-TE, IOANE ! Ridică-te, Ioane, ridică-te, Ioane! Și mergi cu tălpile iar pe pământ, Căci ai nevoie de un mormânt. O, cruce la căpătâi, unde să-i vezi plângând Pentru a le aminti că ai legat un sfânt legământ. Căci răii dintre cei răi ți-au bătut piroane în fală, Și acum copiii lor, călăi fiind, au vândut a lor
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Alungă-mi trupul plin de sete, Și dă-mi aripile prezente. Să ajung spre înaltul Tău mister Vreau să nu mă topesc, Te doresc aici lângă mine, Ființă plină și divină. GLAS AMĂGIT DE MOARTE Te-am căutat iubite printre morminte, Fără de suflet erai în noaptea grea Aievea, ca într-un vis, tot mai aievea... Și te-am strigat, cu dorurile mele multe, Precum sudorile ce-ți curg pe frunte. Fără de lacrimi visele, acum îmi atârnau de moarte, Cerească, dulce și
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
aveau un farmec nespus. În anii aceia, jucăriile erau ca și inexistente. Jocurile erau inventate de țânci sau preluate de la frații mai mari. Și băieții mai răsăriți aveau jocurile lor: „Se adunau în curtea fără gard a bisericii Precista, lângă mormântul părăsit al unui prelat din alt veac unde jucau poker sau barbut, făceau poștă la chiștoace, înjurau ca niște camionagii și din când în când, scuipau cu măiestrie în colbul de pe jos.” Adevărați fii ai Dunării care-și ajungeau loruși
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Evită teatralul/ În ritmul său; să nu pui rime slabe -/ Cizelator, alege-le nababe,/ Catrenelor să le-ntărești finalul.’’ -, Theodor Răpan se încumetă a-i răspunde astfel: ,,Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.’’. În cele două terține din finalul artei sale poetice, Victor Eftimiu devine cvasi-sentențios: Să fie cald sonetul - dar veșmântu-i/ Să-l făurești din cea mai rece formă:/ Să-l reîncepi - de câte ori îl mântui
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
rămas însă tot săraci și umiliți, umplând legiunile cu soldați trimiși să lupte cu alții ca ei, la marginile lumii, iar cetățenii săraci ai Romei au ajuns precum manii și lemurii care vin din lumea umbrelor să ia ofrande la morminte de două ori pe an... Bogații Romei dețin bogății în număr de nouă din zece, deși ei sunt unul din zece ca număr. Toți săracii în schimb, dețin una rămasă din cele zece deși sunt nouă din zece ca număr
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1416178329.html [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
înțeleg, în general, odraslele în creștere, este că nu există o limită de vârstă pentru încadrarea copiilor în sfânta categorie de ,,copii”. În sufletul părinților, doar la moarte se încheie, pentru ei, relația părinți-copii, iar pentru copiii rămași, aplecați în fața mormintelor părinților, această relație, copii-părinți, ar trebui să persiste. Conflictul între generații, nu este o simplă sintagmă, este o realitate, care curge din generație în generație, sub influența unei ,,gravitații” nedefinite încă, dar scoasă la iveală de factorul științific al progresului
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424698077.html [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
Da, copilăria mea fericită rămâne ca cea mai sublimă parte a parcursului meu prin viață. Și toate acestea s-au prăbușit ca la cutremur, cutremurul unui rapt politic, al alungării de pe pământurile natale, cu un bunic, nea Ștefan - Nemțeanul, fără mormânt, zăcând undeva pe drumul pohodului, pe pământ străin, fără cruce, cu un glonț în ceafă. Emilia Țuțuianu: Ai publicat și poezie. ,,Du hast mir wie mit himmlischem Gefieder / Am heissen Tag die Stirne sanft gekühlt” Mă ai pe mine ca
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424698077.html [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
a pus greul în suflet și pe umeri. Știm că este o taină. Unul dintre ei a plecat în veșnicie. Se numea Silviu. Avea 25 de ani. A murit în chinuri groaznice. De Crăciun îi vom aprinde o lumânare pe mormânt și suntem siguri că peste flacăra ei va ninge cu aripi de îngeri. I-a rămas în urmă căruciorul cu rotile ca să le arate oamenilor că uneori viața nu e plutire suavă, ci povară și rană. Vă vom colinda și
CÂND NINGE CU ARIPI DE ÎNGERI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarbatoarea_darului_vietii_cand_ninge_cu_aripi_de_ingeri_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/350867_a_352196]
-
unde ne vom întâlni cu toții. Dar până atunci, haideți să primim colindul acestor copii, chiar dacă va fi îngânat doar din mâini, așa cum știu ei să se manifeste. Copiii de la Fundația Cezara-Codruța au colindat și anul acesta. “Am colindat și la morminte. Are și sublimul înfrigurarea lui. Crăciunul are strălucire deplină când sunt mamele să ne îmbrace frumos ca să mergem la colidat și să ne aștepte, apoi, cu pâinea ACEEA caldă a ochilor, a mâinii, a vorbelor în care să adormim și
CÂND NINGE CU ARIPI DE ÎNGERI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarbatoarea_darului_vietii_cand_ninge_cu_aripi_de_ingeri_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/350867_a_352196]
-
ROSTIRI Autor: Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvinte... zidiri înghețate topite de pecetea jarului pătrunsă în inimă prin lacrima primului Botez. Cuvinte care ne-au zămislit din Ființa Lui, înviază din mormântul patimilor pecete de mir adunată -n cerul minții. Cuvântul e taină și icoană, inimă și ruga ei. Sunet nerostit în materie. Duh, coboară prin lacrima tăcerii în spovedania din neantul firii devenind întrupare nemistuită în tulpina Rugului veșnic Aprins. Sunete
ROSTIRI de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 by http://confluente.ro/Rostiri_dor_danaela_1329741192.html [Corola-blog/BlogPost/346790_a_348119]
-
ale istoriei și ale întregului univers, pentru că o înviere înseamnă o întoarcere, o redare spre viață a ceea ce era mort, o apariție a celui dispărut. Dar pentru o înviere autentică ne trebuie un templu, o jertfă, o slujbă și-un mormânt care să fie deschis prin har sfânt. „Templul este fierbinte mereu/ tămâia și jertfele și inimile/ îl țin încins/ așa cum cuprinsul se încinge de necuprins.” Eternul Cuvânt Prin urmare, citind versurile scrise de Theodor Damian, ajungem la acel „Țipăt dintâi
FILOZOFIA LIMBAJULUI LIRIC A „EXERCIŢIILOR DE ÎNVIERE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_filozofia_l_octavian_curpas_1364712457.html [Corola-blog/BlogPost/345502_a_346831]
-
fără sens. Ziua începuse cu lungi șiruri de dricuri, satanice, ce așteptau să intre în clădirea monstruoasa. Intrau cu chipuri de ceară ce duceau mortea-n lumea așteptării, visului de mâine. De pe pereții încăperilor, fugise viața. Erau zugrăvite fără lumină. Devenise morminte. La capătul cosciugelor înșirate, stăteau pe piedestalul morții grămeze de monezi înșiruite-n stive. Bătrânețea gârbovita, numără anii omenilor furați, în lucirea înșelătoare a galbenului ce nu era real, decât prin închipuire. Mintea nu poate cuprinde, scârba adunăturii din clădire
INALTA CURTE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Inalta_curte_viorel_muha_1365532714.html [Corola-blog/BlogPost/345795_a_347124]
-
mai fiu Când aripa-mi ruptă degeaba se zbate. Îmi caut iubirea piedută și-o simt În oase și spirit și-n oricare gânduri. O caut într-una aș vrea să mă mint Că-s viu și renasc acum din mormânturi. Mai caut cuvinte dar greu le găsesc Și nu pot trăi rătăcind prin durere. Că tot ce caut acuma, trăiesc și iubesc Nu este decât alintare și fiere. Nu sunt, nu exist sau poate-am murit Mă pierd printe scuze
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1474613814.html [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
secol XX, denumită generic Al Doilea Război Mondial), iar entitatea artificială de laborator S.I. nu face, evident, nici ea excepție. Totdeauna s-a întâmplat așa, numai mijloacele de acțiune au fost diferite. De ce răul a constituit tot timpul piatra de mormânt trântită asurzitor peste sufletul zbuciumat al istoriei lumii?!... Din simplul motiv că niciodată nu ar fi adus beneficii imediate (de putere personală și financiare) lipsiților de viziune pozitivă conducători ai planetei Pământ un proiect generos de pace globală, din structura
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1460208777.html [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
vă feriți să scrieți, căci scrisul rămâne un document. Tu cititorule, gândește-te că propria ta conștiință îți va fi întotdeauna judecătorul suprem. Sigur, cei care m-au învățat carte nu mai sunt. Le păstrez o veșnică recunoștință, căci adevăratul mormânt se află în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind ceea ce am scris, veți găsi părți din mine și regret că nu am reușit să vă dau mai mult. Personal nu mă pot autodefini, pentru că nu-mi găsesc adevăratele valențe. Din poeziile
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Draga_cititorule.html [Corola-blog/BlogPost/359441_a_360770]
-
Dumnezeu îi tre¬buiseră atâția îngeri și negăsind răspuns, am plecat la locurile sfinte din Nazaret, ca să mă rog pentru ei și pentru cei care încă sufereau pe un pat de spital. Aș fi vrut să merg spre Ierusalim, la „Mormântul Sfânt” și la „Zidul Plângerii” dar drumurile nu erau sigure deoarece unii dintre arabi, atacau oamenii nevinovați cu cuțitele. O altă invenție criminală a lor, după ce în urmă cu câteva luni, intraseră cu mașinile în stațiile de autobuz unde așteptau
IUBIRI...ȘI IUBIRI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/silvia_katz_1470166448.html [Corola-blog/BlogPost/364785_a_366114]
-
veacuri să fi avut noroc De nu ne dai puhoiul și ne făceai mocirlă Ne-ai fi vărsat pe creștet tot cerul tău de foc Totul e-o gelatină un nămol ontologic Nu se mai cunosc margini nici lucruri nici morminte Ne amintim oceanul duhnind din Începuturi Și-ntrezărim prin timpuri mâlurile preasfinte. PIEIRE Și se duc popoarele Scăpărând apusurile Și-o apucă-n jos pe-o vale Care urcă sus în cer! CREDEAM Credeam că viața îmi va fi frumoasă
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1368674674.html [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CERERE UDĂ Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1022 din 18 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Noi cerem o bucată de pământ Cât să ne facem un mormânt sau casă Că ne-au promis aceasta pe cuvânt Acei ce doar pe-afară ne mai lasă Căci am ieșit pe lume ca un vânt Și ca un val spre țărm o să plecăm Și ne mirăm că tocmai pe pământ
CERERE UDĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cerere_uda_marius_robu_1382096536.html [Corola-blog/BlogPost/363201_a_364530]
-
Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Prin coclauri negre foarte - Prin caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte După gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere Printre umbre de moroi - Crucea neagră moarte cere Și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge Se aud rânind în noapte. Oare cine-i va înfrânge Peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iară La lumina învierii Ce distruge orice fiară Și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții Rebegindu
EPOPEEA GROAZEI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1433524717.html [Corola-blog/BlogPost/379735_a_381064]
-
o soră, soția, bunicii, unchi și mătuși... Sunt mai mulți cei din pământ decât cei ce trăiesc pe pământ și pe toți i-am iubit pentru tot ce au însemnat pentru mine, acum fiindu-mi dor de ei. Acolo sunt mormintele lor și acolo ei mă așteaptă să le aprind o lumânare, să le mulțumesc pentru toată dragostea ce mi-au purtat, pentru toată învățătura ce mi-au dat, atât cât s-au priceput ei, mai mult ori mai puțin, dar
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
moment dat în „conscripția” bisericii din Cernăuți, Mihai apare că un „copil de suflet” al lui Pumnul. „Când Pumnul închide ochii, T.V.Ștefanelli , venit de dimineață la casa profesorului, îl află pe Eminescu în lacrimi, scriind faimoasa poezie „La moartea( mormântul) lui Aron Pumnul” (T.V. Ștefanelli) La moartea lui, în anul 1866, Eminescu la vârsta de 16 ani scrie cu o pasiune ieșită din comun o oda funebra dedicată profesorului, de fapt prima lui poezie publicată, intitulată „La mormântul lui Aron
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
La moartea( mormântul) lui Aron Pumnul” (T.V. Ștefanelli) La moartea lui, în anul 1866, Eminescu la vârsta de 16 ani scrie cu o pasiune ieșită din comun o oda funebra dedicată profesorului, de fapt prima lui poezie publicată, intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul” Poezia ne arată că Eminescu cochetase mai de mult cu versurile, dar cum era discret în acestă privința, nu-și arată producțiile literare la nimeni. Cine era acest Pumnul? Aron Pumnul s-a născut în anul 1818
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]