2,283 matches
-
oficiosul local, Făclia moldavă. Cercetând atent, cu foarfeca în mână (decupează tot ce-l interesează și pune la dosar), îi cade într-o zi sub ochi un titlu scris cu literă mare: OFERTE DE SERVICIU. „Hm! Ar fi o idee...” - mormăi gânditor. Nu mai avea propuneri de reeditare și soția îi făcuse chiar azi o aluzie discretă: venise vremea aprovizionării de toamnă („Nu punem și noi murături?”). Iar el nu mai încasase nimic de la Fondul literar. Și cam de multișor! Luă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ar dovedi acesta de fantezist, este hotărât să rămână un meteorolog realist... EU ȘI OCHIALBI Îmi merge totul din plin! Cel puțin, așa cred vecinii și cunoștințele mai apropiate. Nu mi-au zis-o în față, dar parcă-i aud mormăind cu invidie abia mascată sau pe un ton condescendent: „prost să fii, noroc să ai”, „a mâncat rahat de mic!”, „a călcat într-un c... etc.”, ori aspru-acuzator: „are neamuri la Ierusalim!”, „și-a dat dosarul la curățat!” și altele
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se pare totul „absolut normal”. Mai ușor vezi ce este în afară decât ce este înlăuntru! Și, în realitate, nici nu-i adevărat că tovarășul Radu este lipsit de „simț autocritic”. Ce altceva pot să însemne cuvintele pe care le mormăie în barbă atunci când se recunoaște învins de câte o mașinărie nouă pe care încearcă să o remonteze, chiar în birou, după ce a desfăcut-o pentru a-i găsi vreo imaginară chichiță? Nu constată el atunci, cu oarecare duioșie: „Parcă-s
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
munci de răspundere, îl cunoaștem, nu-i așa? cu toții... familie exemplară... apreciat și în cartier pentru spiritul gospodăresc... iese totdeauna primul de pe strada sa la adunatul frunzelor uscate... și asta în fiecare toamnă!”. La ultimul argument, tovarășul Lulu Chiracu a mormăit ceva tradus mai târziu (de un „purtător de cuvânt” cu ștate vechiă) și lui tovarășu' Perju: că mătură frunzele numai împins de nevastă, enervată de faptul că atunci când o scoate la plimbare, Muți, cățelușa, prea își murdărește „boticul” moșmăind prin
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
soclul faptelor mari și generoase? El va rămâne pururi în memoria subalternilor, a municipiului, a județului și a circumscripției Coarnele Caprei, unde a fost ales recent deputat. Tocmai se întorsese din Cuba, dintr-un schimb de experiență (schimbare de aer... - mormăie din nou Lulu Chiracu), care îi mai potolise „demonul călătoriilor”, cum îi plăcea să metaforizeze. „La treizeci de ani aveam Europa la degetul cel mic! ... ”, exclama emfatic de câte ori povestea despre turneele formației folclorice Firicelul, pe care o însoțea ca „instructor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fantoma lui? Ați văzut și voi ce-am văzut eu: o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
e ușuratică, nu vezi ce ochi galeși are? Nu-ți trebuie ție de-asta, artistă. Caută-ți o fată simplă, cu bun-simț, că cu arta ei nu faceți casă. Și uite că am avut dreptate... Am avut? El dădu să mormăie ceva, complet luat pe neașteptate de trecerea de la monolog la dialog. — Acu io știu ce... — Ei, asta-i viața... continuă imperturbabil mămăița nedând nici doi bani pe bâlbâielile profesorului universitar. Ia uite cât s-a făcut ceasul... Ce mai zboară
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vedere. În acest fel, gândirea ta va deveni ordonată și nu riști să-ți zboare gândurile de la conversație, în timp ce încerci să-ți amintești ce anume mai aveai de discutat. Forțează-ți interlocutorul să-ți dea un răspuns și să nu mormăie monosilabic, dar, desigur... captează-i atenția și, dacă muzica e dată de ton, atunci ai și tu un ton adecvat și nu uita, privește-ți interlocutorul în ochi și zâmbește! Un zâmbet larg și sincer spune câteva lucruri esențiale despre
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
legătura de gît și cîntă cu ea în mînă melancoloică "Portretul": "Cînd ore de-ntristare vor turbura vreodatăFrumoasa-ți inimioară, tu vezi portretul meu.Și crede că eu sufer cu tine deodată Și c-amîndoi atuncea, compătimim mereu" Jos, Leonida, reia mormăind un vers. Efimița cîntă mai tare și Leonida, acum treaz de-a binelea, fără a se mai preface, i se alătură. Cîntă amîndoi în duet. Leonida se ridică peste marginea patului său privind în sus, rîde. Apoi coboară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
îmi arde mie? BUNICA (numără apăsat, demonstrativ): 83... 82...81... (pauză, apoi rar, privind lung la el) 80...79...(repetă rar) șaptej'noooouăăă! BUNICUL (indignat): Ce 79, dragă?! Eu n-am 79! Am numai 71. (bagă iar nasul în gazetă, mormăind). Sună telefonul. Sonia privește demonstrativ, proptește mîinile în șolduri. Bătrînii își văd de treabă. Nu aud. După un timp Sonia întreabă. SONIA: Nu auziți? BUNICA: Ba da! Iar au dat ăștia de deasupra drumu' la muzică. SONIA: E telefonul. BUNICA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
țipă în surdină. Cavanosa se uită la colții hipopota mului. Dă aerul afară și vocile mârâie stins. Imaginația lui Cavanosa mângâie cu mâna dintele supradimensionat și ajunge cu degetul arătător pe vârful colțului. Cavanosa trage aer în plămân și vocile mormăie. Cavanosa simte grosimea colțului în pumnul lui. Îl strânge în mână. Mâna lui urcă încet. Colțul se termină. Cavanosa își pune buricul degetului mare pe crenelurile ascuțite și apasă ușor. O să mă înțep. O să curgă sânge. Hipopotamul începe să închidă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
La ce etaj ai zis, întreabă omul, împingând cu degetele în abțibildul lipit de ușa de sticlă. Pe abțibild scrie push. La unu, spune nebuna, sugrumată de emoție. Apoi înghite în sec și îngaimă ai venit. Ești aici. Iar omul mormăie da. Deschide ușa că urc acuma. Simte cum privirile curi oase ale celor patru microbiști îl scanează de sus până jos. Și-a acoperit urechea stângă cu mâna care ține celularul. Știe că cei patru bărbați nu-i pot vedea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
acasă. La culcare. E obosit și îi e foame. Ce și dorește? întreabă Sophia. Poftim? spune taximetristul puțin derutat. V-am întrebat ce și dorește. Băiețelul dumneavoastră. Ce-și dorește cel mai mult. Taxi metristul se uită la drum și mormăie ceva neclar. Are senzația că femeia asta își bate joc de el. Nu înțeleg la ce vă referiți. Sophia se uită la ochii taximetristului, prin oglinda retrovizoare. În timp ce continuă, vocea ei capătă o nuanță de superioritate. Vreau doar să știu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o decepție absurdă, dar mi-am zis rapid că genul ăsta de fete e întotdeauna „mai mult sau mai puțin cu cineva“. Dar a doua noapte a venit desculță, cu rucsacul, să-și legene piciorul gol pe marginea patului meu, mormăind că jos la ea sunt gândaci și gaze de eșapa ment din stradă. După care, privind pe deasupra mea, peste balcon, a văzut de partea cealaltă a străzii minaretul. Tocmai îi povesteam despre kafirii din Nuristan, în nor dul Afganistanului, rămași
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în stare să hăcuiască pe nimeni, nici pe la spate, nici pe de lături. Or, în lovi tura pe care au pregătit-o ei, au nevoie de bestii cum e Xhaferi. De mult timp pregătesc lovitura asta. „Trebuie să ne scoatem“, mormăia în fiecare dimineață Xhaferi. Mirko dădea din cap și fuma mentolate. O facem. Sunt numai tablourile unui jidan bătrân, Monsieur Gaspadin. Mirko nu vorbea aproape niciodată. Doar din când în când deschidea gura ca să râdă acru de Xhaferi. Numai el
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se mănâncă și între ei. — Da’ de unde știți, părinte, dacă nu-i vede nimeni? — Păi ziua găsim rahații lor. înseamnă că ceva au mâncat. Extazul îl făcu pe Celebi să pufnească zgomotos pe nări. începu să scrie, înfierbântat, în vreme ce popa mormăia afurisenii. Dar ei ce sunt, părinte? îs tot români de-ai noștri? — îs tot români, da’ nu vorbesc. Și te mănâncă. Și ce înseamnă asta? întrebă încordat Celebi. — Nimic, taică. Și după proferarea acestui mare adevăr, cum că nu e
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pusă în cuvinte. Așa mergea Celebi, frânt, cu capul atârnând și cu pielea frunții în ochi, bodogănind că „pe unde naiba am dormit, parcă ies din turbărie, să știi că ticălosul de popă mi-a pus ceva în țuică...“. Tot mormăind, izbuti să treacă printr-un gard și să se târască spre casa în care își amintea, prin valuri de sânge, că fusese găzduit în ajun. Se ridică, gata să se prăvale, apăsă clanța, intră, iar preotul, care îl aștepta după
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că micuțul Manneken Pis din bronz e un zeu al fertilității dintr-un cult antic, sau poate plodul unui zeu al fertilității. Dând ochii peste cap de i se vedea doar albul extatic, neobrăzatul bătrân ne-a făcut să remarcăm, mormăind conspirativ, că țâncul burtos din Bruxelles își atinge mădularul sacru. Jamsheed zâmbea absent. N-o mai văzusem pe Leila așa tăcută și gravă. Fixându-l pe omul-trunchi, pe care nu înceta să-l fotogra fieze, mi-a cerut să cumpărăm
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
beznă Photosho pul din computer și a început să lucreze la pixelii lui Jamsheed. Simțind că nu dorm, a întrebat fără să se întoarcă: — Zi, hai, cum vrei să-l filmezi pe Manneke? — în cotidianul lui, ți-am spus, am mormăit, zăcând tensionat. Dacă vrei să mă ajuți, îl ducem și-l punem „în situație“. De pildă, să viziteze cu noi grădina zoologică... Puțini oameni se gândesc că la Kabul, în timpul talibanilor, a funcționat un zoo. L-aș putea filma în fața
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
el să apară, printre dărâmături și schelete metalice fumegânde, în postura de El Lider Maximo, adulat de femei și bărbați, în vreme ce Johnny, mult mai sceptic, după cum am putut observa, studiază atent planul casei, pentru a mia oară, pufnind nemulțumit și mormăind în barbă că acțiunea ar putea fi amânată pentru (măcar) o zi sau două. Dar, efectuând un scurt exercițiu de sinceritate, de câte ori nu ne-am spus, cu toții, că unele decizii personale pot fi amânate, chiar mai mult de o zi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
trei probe și nerăbdator, cerea mereu știri despre Anul Nou. Flăcăul nu a stat mult pe gânduri, ci plecă să se Întâlnească cu ursul. Și era ursul acela o namilă nemaivăzută, cu dinții ascuțiți ca pumnalele. Când apăru În zmeuriș mormăind fioros, Anul Nou se scobea În dinți cu un pai. Ursul se miră.El știa că toată lumea se teme de el. -Uite, ce e, ursule, zise flăcăul. Am venit pentru că Împaratul mi-a cerut-o. I s-a făcut poftă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mâinile cu înțelegere. Am să mă fac prieten cu dracul până trec puntea! Și s-a ales deputat! L-am lăsat câteva luni să se acomodeze. Apoi i-am telefonat, recomandându-mă cu ironie: Sunt cel cu panoplia! Da, a mormăit el. Ce doriți? Aș vrea să-mi fixați o întâlnire. Bine! Când ne-am văzut, i-am prezentat două cereri fiul meu, Mihai, să plece cu o bursă de studii la Berlin. Câștigase concursuri de pian în țară și participase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Vlaicu, la mulți ani cu tot ce vă doriți, dumneavoastră și familia. Sper că serviciile asigurate de hotel Irbis v-au satisfăcut. Rămânem oricând la dispoziția dumneavoastră! Petre a rămas, pentru câteva clipe, mut. Când și-a recăpătat glasul, a mormăit și el un La mulți ani și un mulțumesc, închizând apoi telefonul. Cine era, îl întrebă Camelia curioasă? Un vechi prieten. Și de când îți expediezi așa vechii prieteni? Mă cam supără o măsea de câteva zile și nu aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
țipat. Șoferul mi-a spus că omul era un alcoolic înrăit. L-a tras afară din mașină și l-a luat pe umeri. Trupul i se bălăngănea de parcă ar fi avut numai oase îmbrăcate în piele și tot timpul a mormăit ceva. M-a amuzat oarecum. — Și eu sunt bețiv. Dar nu chiar așa, nu? Și tu ești bețivă. — Nu-i adevărat. Am văzut bețivi adevărați și arată cu totul altfel. Era prima oară când îl vedeam râzând cu poftă. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
două femei singure. Ce pacoste! Am s-o conduc chiar eu. Cred că se făcuse miezul nopții. Vântul se mai potolise, iar cerul era plin de stele. Mergeam alături. Puteam foarte bine să dorm în aceeași cameră cu toată lumea. Uehara mormăi somnoros. — Vrei să fim împreună? am întrebat, râzând. A schițat un zâmbet trist. — Ăsta-i necazul. Eram dureros de conștientă de faptul că ceea ce simțea el pentru mine era dragoste. — Bei cam mult. Așa-i în fiecare noapte? — În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]