183 matches
-
grijă, dar și cu o mândrie fără margini. Ochii îi străluceau de bucurie sau aveau stropi de lacrimi? Cu piciorul liber a strâns-o și pe ursoaica, că doar ea a învins durerile nașterii. Peștera era plină acum de un mormăit satisfăcut, fiecare se bucura în felul lui de familie. În zilele ce urmaseră, Martin plecă după hrană, iar ursoaica își îngrijea puii, stând în apropierea lor și încălzindu-i cu căldura corpului. Bârlogul se încălzea și el de la temperatura lor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dat. Gata! S-au vândut. Cozrat are obiceiul de a vorbi mult. În general, își exprimă gândurile. Gândește cu voce tare. Constantin Velail mi-a dat dreptate și și-a exprimat sprijinul său cu un tăcut dat din cap, un mormăit și un semn cu ochiul stâng, făcut leneș. El nu prea vorbește. E retras, dar genial. E fenomenal, dar e narcisist. Și dacă nu-l lauzi tu, se laudă singur. Trebuie doar să se audă și e foarte mulțumit. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vie. Când plecase de-acasă, Kivi, gata de plecare și ea în altă parte, fredona un cântec, ca niciodată, și înălțase brațele, voind să cuprindă soarele. Buraticul tăcuse deodată, observându-l poate de pe frunza lui nevăzută. În tăcerea cuprinsurilor porni mormăitul depărtat al unei batoze. Își călăuzi din hățuri calul pe lângă grâie în care începuse secerea. Linii de secerători erau împânziți prin ploaia de lumină; se înălțau, se aplecau, făceau să strălucească instrumentele grațios curbate ca un craiu nou, agitau o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-i dea desenul Înapoi, dar Bennie o opri. — Pentru tine, spuse el. Ea Îi oferi din nou unul din acele zâmbete care-i Înghițeau bărbia. Ochii ei micuți luciră. Se pregătea să se Îndepărteze când ea Îl opri cu un mormăit, apoi arătă spre legumele pe care le avea de vânzare. —Place? Îl Întrebă ea În engleză. Bennie aprobă din cap din politețe. Ea Îi făcu semn să aleagă ceva. Bennie ridică o mână și clătină politicos din cap. Ea insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e Închis. N-am dreptate? Așa că vezi, lucruri de-astea se-ntâmplă peste tot. E enervant, nu zic nu, dar n-avem ce să facem. Totuși, spuse Harry, trebuie să anunțăm autoritățile ca să Înceapă să-i caute. Heinrich scoase un mormăit. —Vrei să pui poliția militară pe urmele prietenilor tăi? Asta e ideea? Nu-i Înțelept deloc. Te-ai gândit vreo clipă că tocmai asta i-ar putea băga În bucluc? Uite ce e, există telefon aici? — Sincer să fiu, firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o biciușcă. — Ce ghinion! Să pierzi așa o bătălie! O să mai fie lumină doar câteva ore și totul o să se rezolve fără noi! exclamă cu amărăciune. Asta o fi răsplata pentru ce am făcut ieri? îi răspunse doar printr-un mormăit cu jumătate de gură, în timp ce, în sfârșit, Vlaszo îl eilbera de platoșă. — îți dai seama că, dacă ai noștri de colo ajung la tabăra lui Etius, o să ia ei totul? Iar noi, care de la Aureliana am pierdut prada, rămânem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răcorirăm, mai privirăm o dată în urmă spre pădurea neagră, ce părea fără sfârșit, și într-un tropot grăbit ne lăsarăm la vale, cu țâncul și cu boii după noi, porniți tot în goană. Și la o cotitură, deodată, mă izbi mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu acoperișuri vechi, cu ferestre întunecoase. După garduri de nuiele, pe lângă hambare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu ochii pe jumătate închiși. Nu exista nimic mai deconcertant decât Ariella când își juca rolul de Capo di tutti Capi. Poate mă poți ajuta și tu cu ceva la un moment dat. Ori avea laringită, ori adoptase dinadins un mormăit răgușit, à la Don Corleone. Am nevoie să-mi faci o favoare, pot conta pe tine? Muncesc din greu pentru tine, îmi venea să-i spun. Înainte să se întâmple toate astea, obțineam mai multă acoperire media decât oricare alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în Greenwich Village, 1980. Era o noapte de vară, așa încât Spunk nu bătea deloc la ochi cu trupul lui păros, machiajul de războinic și bucata de piele care îi înfășura șoldurile. După ce s-a tot uitat primprejur și a tot mormăit, Spunk a salvat, din reflex, o fată beată de la bătaia pe care ar fi încasat-o în scandalul de pe trotuarul din fața unui bar pentru tipi solo. Ea îl ia în apartamentul ei luxos. Urmează o altă partidă de mormăială. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și josnic. Nu poți să bați mahalaua, nu aici, pentru că mahalaua mușcă și ea. În timp ce Agnes se strecura pe cealaltă portieră, marele pește și-a ridicat bâta. Am închis ochii, strângându-mi pleoapele cu tărie. Fără milă. Am auzit un mormăit, foșnetul aerului, o izbitură nimicitoare, apoi cu o precizie stranie și mișcări line, m-am ridicat spunând „Bani“, și mi-am luat portofelul de la locul lui, desfăcând ca pe un evantai cinci hârtii de douăzeci în dreptul feței negre și asudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puțin două sticle În mână petru că le auzeai ciocnindu-se Între ele. Apoi a căzut, cu sticle cu tot, de pe scara pivniței În pivniță și ai avut emoții: dacă i se Întâmplase ceva. Ai ascultat mai atent și odată cu mormăitul lui, compus desigur din Înjurături, i-ai auzit pașii. Nu-și rupsese deci nici gâtul și nici un picior! „Cel care suferă de amnezie totală este aceeași persoană cu aceea care «El» era Înaintea pierderii continuității memoriei sale?“ Lumina de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
adormi la loc fără să vrea. Aproape se Înserase când cineva Îl strigă pe bătrân și Ana, trează acum de-a binelea dar fără puterea de a se ridica din pat, Își ascuți cât putu auzul. Nu auzi decât un mormăit de voci și salutul de plecare al celui care strigase mai devreme. În aceeași stare letargică urmări trebăluiala bătrânului prin camera de alături fără să-și poată imagina ce anume face și, când ea tocmai se ridicase În sfârșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
place cum mormăie și joacă ursul. „ Joacă bine, măi Martine, Că-ți dau pâine cu măsline! Frunză verde garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc și cântec. „Ța! Ța! Ța! Căprița me, Că eu bine te-oi țâne! Gătită cu flori pe cap Te-
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
i-a răspuns: „Și eu mor de dorul tău!...” Când hangița s-a întors să plece, lotrul a ridicat ulcica cu vin și i-a urat hangiului: „Să ai noroc și zile pline de câștig”. Răspunsul acestuia a fost un mormăit neînțeles... A dus apoi ulcica cu vin la gură și nu a lăsat-o din mână până nu a sorbit și ultima picătură. ― Și când toate astea s-au petrecut în fața hangiului, acesta a tăcut? Nu a pus mâna pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult! mârâie bărbatul. Pran se conformează, cam fără tragere de inimă. Bărbatul se îndreaptă de spate, tușește, apoi scoate un mormăit care înseamnă ceva mai mult sau mai puțin favorabil. Nu e rău. Ar fi bine să intri. Pran îl urmează, ajungând într-o curte plină de femei. Unele spală rufe, altele curăță orez, legume și aruncă apoi cojile într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o fac pe Zia Begum să se întrebe de ce își trimit englezii fii la război, în loc să-și trimită nevestele. De cealaltă parte, maiorul, mult mai introvertit ca soția sa, vânează constant, flegmatic, încuviințând strigătele hăitașilor, „Bine țintit, sahib!“, cu un mormăit și o privire în lateral către Carter de la Hodson, să verifice dacă acesta a observat ultima lui ispravă de arme. Carter a observat, desigur, dar pretinde invariabil că n-a făcut-o. Pentru maior, măcelul acestei zile este un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
memoria celorlalți și obținea apoi de la ei ceea ce dorea și fără să insiste în mod deosebit ca și când toată clasa era pasionată de materia lui... După care a început să vorbească el însuși, intrând în materia lecției următoare, în timp ce, cu un mormăit gros, de satisfacție nedefinită, omul cu picioare înalte de la catedră se ridica și o lua spre ieșire. Nici un semn de complicitate nu s-a schițat între noi după plecarea lui, micul nostru profesor și-a continuat lecția și la sfârșit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
noapte În urmă. Pe când făcea o tură prin sat - vigilența sa Îl obliga să-și Întețească rondurile de noapte În perioada sărbătorilor, când era mai mare pericolul de a se produce furturi, scandaluri ori chiar bătăi -, auzise un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
capcană după nevinovata Întrebare Însă, pe de altă parte, cu greu se Împotrivea Îndemnului de a se făli un pic cu isprava lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să primească amenzi pe care nu le-ar fi putut niciodată plăti - spre a-i convinge să-și trimită de bunăvoie copiii la Învățat carte. Pășeau cu greu prin noroaiele adânci și clisoase, iar din gura lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l așteptau ținându-i kimonoul de culcare. — Bine, bine. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca în icoanele vechi. Îmi strâng repede cămașa pe piept, extrag din buzunar cu gesturi de expert o țigară, fără să mai dau la vedere tot pachetul, pe urmă din pantaloni, de sub picioarele ei bricheta... Dă și mie, aud un mormăit somnoros din direcția geamului. Aprind și-i întind țigara, duc mâna la buzunar după alta, poștă, șoptește ea și chiar mi-o dă înapoi, după două fumuri bărbătești (cum mi-am putut da seama după lumina intensă din capul țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
brațe tot îi alunecă unul. Încercă să-l prindă din zbor, dar îi alunecară mai multe și căzură toate. Nici că se putea un zgomot mai mare! Feciorul privi speriat spre mormanul de perne și pilote, din care răzbi un mormăit chinuit. ― Ce faaaci? Ce tot faaaci? ― Căzu doar unul, boierule! Dormiți liniștit, că eu fac doar focu’ și termin îndată. ― Taaaci! Du-te! ― Păi, să fac nițel foc, că se răcește soba. ― Lasă! Du-te! Ce ți-a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Însămi vorbăreață, mi se pare că oamenii care nu scot o vorbă sunt o mare pacoste. -Azi te-am văzut lucrând la sală, mi-am Încercat eu norocul, la plezneală. Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un mormăit nedefinit. Mi s-a tăiat tot elanul. Se lăsă iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla, consolându-mă cu ideea că, deși era posibil să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]