650 matches
-
de la etaj, unde s-au depozitat dulapurile tablourilor de comandă. Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu-i furia împotriva inginerului Stanciu, cu care nu s-a înțeles niciodată de cînd lucrează împreună la montajul acestei secții: ori e morocănos și nu afli a vorbă de la el, ori e zeflemitor și-și ia subalternii peste picior. Povestea cu sudorul i se pare deplasată, dar, oricum, consideră de datoria lui să-l întrebe pe Stanciu. Mai înainte însă vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot ridică de pe saltea și o invită să se așeze. Mai lasă-mă, omule! se oțărăște femeia. Uite, dragă, ce cărți rele... Toată viața a fost morocănos, iar acum, de cînd îi la pensie, a devenit cicălitor. Mai bine rămînea morocănos. Rele cărți. Și ce vrei să faci la fată? S-o..., s-o văd răspunde vecina, trecîndu-și palma peste capul cățelușei. A mea a fost pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot ridică de pe saltea și o invită să se așeze. Mai lasă-mă, omule! se oțărăște femeia. Uite, dragă, ce cărți rele... Toată viața a fost morocănos, iar acum, de cînd îi la pensie, a devenit cicălitor. Mai bine rămînea morocănos. Rele cărți. Și ce vrei să faci la fată? S-o..., s-o văd răspunde vecina, trecîndu-și palma peste capul cățelușei. A mea a fost pe la noi acu' vreo două săptămîni; mi s-a părut cam... Îi era greață, vărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unghiurile drepte, înspăimîntat la gîndul că greutatea zăpezii ar putea surpa acoperișul. Mihaela, preocupată să-și îmbrace șorțul alb, radioasă ca orice femeie grasă, trezită după un somn bun, își face apariția dincolo de bar, urmată de Sultana, îmbrăcată în capot, morocănoasă, încruntată, cu cearcăne mari, adînci și cu o cută de dezgust în colțul gurii. Ne mai faceți cîte o friptură?, că-i tîrziu spune un călător, apropiindu-se de tejghea. Ia vezi-ți de treabă! Ce,-s servitoarea ta? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și să acopere pământul, poate pentru că era toamnă, poate pentru că se plictisiseră să stea atârnate atât timp în copaci, dimineața era umedă, jilavă, Radu bălmăjea ceva despre un canar pe care avea să și-l cumpere, cerul stătea bosumflat și morocănos, soarele lenevea probabil deasupra Marelui Canion, se încăpățâna să rămână ascuns, nu catadicsea în nici un fel să lumineze grădina, era un fel de dimineață-noapte, genul acela de vreme în care ți se pare că timpului i se face lehamite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mea n-a fost nicicând la Înălțime. Margaret s-a ridicat și s-a apucat să facă la repezeală ordine pe birou. — Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să spun asta. Nu-mi dau seama de ce sunt atât de morocănoasă În ultimul timp. Totul mă nemulțumește! — Ce te nemulțumește? Margaret ridică brațele gesticulând spre stradă, apoi dădu din umeri, oftând. — Totul, Înțelegi?! Din afirmă din cap. Cred că da. Margaret s-a Întors cu spatele și a privit pe fereastră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret aflase de asemenea că noul ei amic se numește Mi chael, că e grec de origine, că sunt foarte mulți greci În Australia, că neamul lui se trăgea din Laconia, dar că părinții lui fuseseră mai degrabă taciturni și morocănoși decât laconici, că, plecând la bătălia de unde n avea să se mai Întoarcă, Leonidas, un mare laconian, și-a sfătuit soția cu vorbe simple: „Mărită-te cu un om bun și adu pe lume copii buni“. Putea să-l Întrebe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Își aduce aminte totul cât se poate de limpede, chiar și acum, În orașul ăsta asiatic atât de Întins, acum, când el a trecut de vârsta tinereții și a devenit mai tăcut, laconic, dacă nu de-a dreptul taciturn și morocănos. Își mai aduce aminte și de cârciumioara de lângă Panthéon, unde mâncaseră supă, jambon și niște bucățele de baghetă cam uscată, dar și de emoția ei când el Împăturise ziarul și i-l Întinsese ca să vadă o fotografie cu Regina Juliana
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi era oarecum ciufulit de o boare de vânt. Sukarno avea ca Întotdeauna pe cap fesul negru, asortat de astă dată cu ochelari moderni de soare. Unul lângă altul, păreau să fie un școlar scos la plimbare de un unchi morocănos, Însă elegant Îmbrăcat. și unul, și celălalt păreau mulțumiți, cu toate că nu prea aveau ce să-și spună. Afișau Însă voioșia celor incapabili să găsească un ecou În persoana de alături, astfel Încât, dornici să evite stângăciile unei după-amiezi pierdute Împreună, depun
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu idealurile lor neobișnuite, cu plicurile albastre pline de tipărituri și venin. Mult timp Carmina s-a gândit la vorbele lui Alexe, "mica lichea sictirită", a rememorat întregul dialog, de zeci de ori, e drept, Ovidiu fusese foarte distant și morocănos, nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea în el o iritare mocnită, poate era într-adevăr obosit după restanțele susținute. Dar nimic din vorbele lui Ovidiu nu-i îndreptățea pe soții Alexe să-l considere lichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cum altfel Își poate petrece timpul un universitar, fie el asistent doar, adică grad mic, decât citind? Citind Întruna și visând la ziua când, ajuns odată profesor plin, nu va mai citi deloc, mulțumindu-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
des În pumni, apăru Cuceu, agent fiscal. Impresionase pe toată lumea prin hotărârea cu care respinsese băutura. Când ai asemenea funcție și răspundere, nu-ți poți permite, observă un cetățean copleșit de tăria de caracter a lui Cuceu. Și normal, aprobă morocănos un altul. Fiind foarte Înalt, Cuceu ținea hârtia sub becul din fața ușilor batante. Să nu se aprindă, domnu' Cuceu, că rămânem fără Îmbunătățiri. Lumea izbucni În râs. Râdea și Brândușă. Sesizat imediat, amănuntul provocă un ropot de aplauze. Popularitatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să facă zgomot, dar nu reuși. Nu doar pentru că scaunul scârțâia oricum, ci și pentru că, distrat cum era, se așezase pe pisică. Mieunatul prelung și dureros al Linei Îl trezi pe Coriolan, care deschise mai Întâi un ochi nedumerit și morocănos, apoi Încă un ochi, ultimul de altfel, vigilent, războinic, amenințător. Cu acest ochi Își privea fiul În timp ce celălalt ochi, ghidat de un CAF emoțional, alerga sub pleoapa coborâtă din nou, după expresia dominatoare a ochiului vigilent, războinic și amenințător. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de treabă, am spus. — Iisuse, mie-mi spui? Ce face motanul? Ne-am descărcat lucrurile cât ai zice pește și am stat în tăcere o vreme, cu spatele lipit de-un raft cu cărți groase, de geografie. Ian era bine, morocănos și furios, dar în principiu bine. După ce mârâi câteva minute, ne întoarse spatele, prefăcându-se că doarme. — La naiba, am spus. Scout încuviință din cap, cu niște ochi neliniștiți, uitându-se drept în față. Am tăcut vreme de trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plâns și jumătate de oră de tăcere fuseseră suficiente să-i înlăture răceala din priviri. Cu excepția unei ușoare neliniști, care putea fi foarte bine doar o impresie a mea, Scout își revenise complet. Pe deasupra, Ian era înapoi în cușca lui, morocănos ca și înainte, iar eu tocmai trecusem examenul de aptitudini la cititul hărții. În privința acestor lucruri, echipa noastră era din nou pe poziții. Și ajunseserăm la „a“. Care era cu totul și cu totul altă mâncare de pește. Încăperea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plămînii. Știu că simplitatea asta a vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici feți, nici frumoși țăranii din Dorobanț, parohia bunicului. Urîți, morocănoși, rupți de oboseală, puși pe înjurătură (în loc de dialog), așa erau. Traiul aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte. Îmi ordona să vorbesc mai încet: "Nu-ți șade cînd te enervezi și ridici tonul. Unchiul tău, bătrîn și morocănos ca toți moșnegii, nu suportă voci sonore". Mai încet, tot mai încet. Făceam prea mult zgomot. Așa-i cînd trăiești peste posibilități. Ești încordat, te agiți, zgîrîi timpane. Mai și gemi de durere. Într-o noapte cu vînt, între pocnetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin camera părinților, desenă cu lumină un fagure de miere, învioră florile de la ferestre, deretică prin camera copilului, se cuibări în pătuțul lui și, acoperindu-l cu aripile, intră în visul lui. Și se făcu dimineață. La masă, erau prea morocănoși ca să se mai uite unul la celălalt. Dar asta n-o să dureze o veșnicie își spuse îngerul. Lasă-lasă, până la urmă tot or să se uite unul la altul și atunci or să vadă ei ! Și chiar așa ! Tata ridică primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hangiului. Ce stele, ce stea ! Aiurea ! I-o fi pus careva foc la acareturi ! Cu tot puhoiul ăsta de lume care a tot venit să se înscrie, mai știi ?! Hai, repede, să-l ajutăm, c-o fi el sucit și morocănos și scârțar, da-i tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre foc, sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oferea Elena. Păi și așa tu îi aduni, le schimbi apa, bine că nu le cânți, îi răspundea Cecilia. —Răutăcioaso. Eu să fiu în locul băiatului ăluia nu ți-aș da nici măcar o petală, că tu în loc să te bucuri faci pe morocănoasa. Nu, serios Ceci, mi l prezinți și mie? Uite, puștoaica ce pretenții are! — Hai, spune, mi-l prezinți? — Cum să ți-l prezint că nici eu nu-l cunosc bine. Da, nu-l cunoști, de ce mă minți? — Dacă îți spun
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lucrului viu, concret, - universalia ante rem, principiul gândirii medievale. În epoca noastră din ce în ce mai puțin prielnică schemelor metafizice și ideilor necontrolate de experiență, utopiștii se retrag în lumea himerelor controlate doar de rutina gândirii lor idilice, mulțumindu-se cu sumbra și morocănoasa exercitare în gol a acelorași și acelorași soluții...
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
amîndouă. Marcel, sigurul lui băiat, al doilea copil între trei fete, fusese trimis pe front la l9 ani. Se întorsese surd de o ureche și cu o decorație. Ben Iatan-Dobrogeanu l-a trimis la Paris să-l scape de tristețea morocănoasă a surzilor și ca să nu se piardă meseria familiei. Marcel s-a întors de la Paris și cu recomandări de la maeștrii la care ucenicise și cu nepoata unuia dintre maeștri cu care se căsătorise la plecare. Ben Iatan n-ar fi
Mirosul de la plecare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7924_a_9249]
-
lăsa chitanța... Așa văzuse multe case la rând; la bloc și de tot felul. Suna, i se deschidea și vedea femei în capod sau bărbați în izmene, - dar de cele mai multe ori gospodine nespălate, neîngrijite, cu fumul bucătăriilor pe față... Inși morocănoși, nerași, zbârliți, făcând pe politicoșii, care îl urmăreau pe slujbaș peste tot în casă, cu teamă, să nu le șterpelească ceva... Atunci făcuse o adevărată cercetare sociologică, fără să vrea, - parcă ar fi fost de la Sociologie... Va să zică, suna la ușă
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
în locul meu. Toată lumea spune că par mai bătrân decît sunt!” Cernită la trup și la suflet, întorc capul și, din depărtarea înghețată în care mă aflam, îl întreb oarecum mirată: „Dar câți ani aveți, domnule Liiceanu?”. „Patruzeci și cinci” răspunde morocănos, fără să mă privească. Eu aveam cincizeci și unu, așa că-i spun consolator: „Sunteți tânăr, domnule Liiceanu!”. Trebuie să recunosc că această cochetărie, după cum credeam atunci, nu mi-a plăcut, dar după ce am citit ultima carte a domniei sale, Întâlnire cu
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]