181 matches
-
că moartea se mișcă spre noi, tinde să-și proiecteze vârtejul de pe trupul fără spirit al celui ce ne-a fost drag către prezența noastră îndoliată. Ce rol ocupă aici acest zbor crepuscular al morții spre noi, această planare dinspre mortificare spre viața ce încă se agită întru corporalitatea noastră? Este el un factor responsabil de suferința teribilă pe care o resimțim la moartea celui drag, contribuie la survenirea și intensitatea acestei dureri de ordin sufletesc? Privind spre trupul lipsit de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin casă, ca să nu mai zic de o mașină dintr-o clasă superioară. Am înțeles mai bine cât de important este să fii moderat în toate și să nu te culci niciodată sătul. Am înțeles mai bine că efortul și mortificarea fizică ajută mult la menținerea unui spirit mai tânăr, mai optimist și mai sănătos. Am înțeles mai bine că în trecut, fumând (am părăsit acest prost obicei în anul 1995), sau uneori bând mai mult de un pahar de vin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de-a-ntregul comercială într-o realitate spirituală care, ascunzân-du-se uneori sub masca transcendenței, nu este mai puțin profund umană: ceea ce eu trăiesc împreună cu ceilalți, aici și acum. Practici încarnate, încarnare care trebuie înțeleasă în sensul ei exact: plăcere a cărnii, mortificare a cărnii, diferența nu este importantă, ca mijloc de a afirma din nou importanța corpului individual în ca-drul corpului colectiv. Corp mistic sau "corp imaginal", în orice caz, care nu se mai recunoaște prin mecanismele de abstracție rațională, dar care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
își demonstrase dorința de a fi iertat încă din timpul drumului de purificare pe care îl începuse. În această perioadă se remarcă o triplă clasificare a obligațiilor ce le revenea penitenților: obligații generale (care constau în trăirea unei vieți de mortificare), obligații rituale (care prevedeau purificarea penitentului în ambient liturgic prin gesturi simbolice) și obligații penitențiale (care cereau o îndeplinire riguroasă a normelor canonice din partea penitentului). III. Ritul reconcilierii era prezidat de episcop și avea loc la sfârșitul timpului penitențial. Consta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Celebrările erau destul de aspre, presupunând și îndeplinirea altor elemente de rit, relativ dure, care puteau cuprinde și pedepse corporale (folosirea ciliciului, raderea capului, renunțarea la îmbrăcăminte comodă, etc., sau, dimpotrivă, lăsarea unui păr lung și a unei bărbi lungi) cu mortificări alimentare, posturi și pomeni, ca probe concrete de convertire interioară. Întâlnim și o clasificare a penitenților, după criteriul modalității celebrării ritului penitenței și al admiterii la acțiunile liturgice ale comunității. Ei se împărțeau în patru categorii: a) „postulanzii” (cei care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de timpul Înțepenit În pendulă!... Mă vindec de boala cuvintelor tocmite-ntr-o doară, călindu-le-n flăcări, scăldîndu-le-n smoală... Vine diavolul sub Înfățișarea unui zeu tînăr, cu nume de Înger fiorentin, se culcușește la picioarele mele, face penitență, execută mortificări, intră repede În isterism, Îmi șoptește cu o voce ce nu are nimic de a face cu ceea ce este Înlăuntru sau În afară ― o voce ca un raptus, ca o prăbușire, ca un orgasm, ca o naștere pe sub mînă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
5) și atitudinile unicului model care este Domnul Isus și, eventual, ar trebui să ne aruncăm fără parașută. Lăsând la o parte metafora, ce sens ar mai avea să renunțăm la toate dacă am continua să ne păzim spatele? DE LA MORTIFICARE LA TEMPERARE În Cartea Apocalipsei nu se vorbește de fecioare, ci de «feciorelnici», la masculin, fiind incluși atât bărbații, cât și femeile: «Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceștia îl urmează pe Miel
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu un stil de viață caracterizat mai degrabă de perseveranță decât de o continuă întrerupere a cotidianității. Din păcate, de-a lungul secolelor, insistența excesivă asupra fantomei sexualității a dus la concentrarea întregii atenții - până la forme obsesive și malefice - asupra mortificării în sens negativ și umilitor, concretizată prin negarea trupului, al cărui scop, în calitatea sa de realitate creată, este acela de a experimenta propriile limite pentru ca, mai apoi, să se dedice relației. O frică obsesivă față de sexualitate, care este opusul-egal
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trupul cel ce trebuie să fie negat, ci orice tendință spre egoism și de aplecare spre sine. Întreaga viața consacrată - care se conduce din punct de vedere existențial prin respectarea voturilor de sărăcie, castitate și ascultare - nu are drept scop mortificarea în sens punitiv și represiv, ci este o deschidere spre truda și bucuria vieții, ca și cum ar fi vorba de o pentagramă pe care cineva își scrie propria viață, transformând-o într-un fragment muzical armonios și sublim. O astfel de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
două principii de evaluare și de cvasi clasificare erau reprezentate de clauzură - care indica o separare mai mult sau mai puțin netă de viața persoanelor obișnuite - și de austeritate, care se referea la numărul și intensitatea rugăciunilor, dar și a mortificărilor, precum postul, abstinența, trezirea nocturnă ori penitențele trupești, precum disciplina și ciliciul... și altele asemenea. Aceste două criterii, clauzura și mortificarea, ce se regăseau în sisteme mai mult sau mai puțin riguroase, uneori caracterizate de o observanță rigidă, indicau calitatea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
netă de viața persoanelor obișnuite - și de austeritate, care se referea la numărul și intensitatea rugăciunilor, dar și a mortificărilor, precum postul, abstinența, trezirea nocturnă ori penitențele trupești, precum disciplina și ciliciul... și altele asemenea. Aceste două criterii, clauzura și mortificarea, ce se regăseau în sisteme mai mult sau mai puțin riguroase, uneori caracterizate de o observanță rigidă, indicau calitatea și deosebirea dintre diferitele forme de viață consacrată. Luările de poziție ale conciliului Vatican al II-lea, coroborate cu o mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
limbă de lemn” anticoncentraționară, de o demagogie a libertății regăsite, de patetism. Dar acestea sunt riscurile și, în același timp, trăsăturile de autenticitate ale unei revoluții care, la începuturile ei, și-a regăsit cu greu limbajul apt să iasă din mortificare. Puriștii (susținătorii ideii de revoluție pură)tc "Puriștii (susținătorii ideii de revoluție pură)" tc "" tc "" Opiniile „puriștilor”, cum i-am numit, nu vor fi prezentate în ordinea cronologică a intervențiilor lor, ci după o ierarhie și logică interioară. De remarcat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
doar să colporteze sloganuri și să confecționeze adjective, în decorul indiferenței și indiferențierii. Pentru a fi un veritabil scandal, teologia are nevoie nu de proba dialecticii burgheze, ci de retorica ascetică a Crucii. Contrar aparențelor, răstignirea patimilor nu conduce la mortificarea inteligenței, care prin recursul la alegorie recâștigă unitatea pierdută a contemplației originare. Nutrită din Scripturi, teologia descoperă în istoria lumii articulațiile mistice ale unei imense parabole. Prin urmare, practica teologiei nu presupune recursul la măsurători, ci darul adulmecărilor. Teologul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nimic, dar acest nimic e totul, conține embrionul tuturor împlinirilor, pe cănd Mefisto lucrează cu un nimic nimicitor. Pactul cu diavolul pornește de la o dorință de transgresare a unui blocaj. Faust se blocase într-o artroză a dorințelor, într-o mortificare a curiozității, într-o paralizie a vivacității. Pentru el, lumea își epuizase acele diferențiale prin care să fie captat interesul pentru ființă. Faust e deja uscat cănd îl întălnește pe Mefisto. Dar de blocat, te poți bloca în multe și
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
distanță de 0,5mm de o freză ce acționează cu viteză mare, pe uscat, ca fiind de 118șC. Prin prisma acestei constatări devine foarte serioasă afirmația lui Zach (128) că o creștere a temperaturii de doar 10șC, va duce la mortificări pulpare la 60% dintre dinți. Chiar și în cazul dinților devitali, trebuie evitată șlefuirea uscată la viteze mari, deoarece stresurile termice pot cauza micro-fracturi în smalț. Folosirea numai a aerului ca modalitate de răcire este dăunătoare pulpei și, de aceea
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
lovinescian în cel mai pur spirit romantic, reprezintă totuși o formă de participare la existență (și nu de refuz), chiar dacă "nu vine din îndestulare, ci din abținere, din spaimă de sine și de alții, din vibrație înăbușită, din regret, rușine, mortificare". Ca să folosesc metaforicul limbaj al criticului modernist, arta nu e atât "cupa întinsă sau cornul belșugului", cât "rugul pasiunilor nesatisfăcute", fiindcă "la granițele spirituale ale omenirii ard, astfel, prin veacuri incendiile izolate ale marilor dezastre sufletești transformate în opere de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
este, după Scriptură, <<frica de Dumnezeu>> (Pilde 9,10). Din frica de Dumnezeu se naște căința mântuitoare. Din căința inimii pornește dezlipirea de bunuri, adică sărăcia de bunăvoie și disprețul față de toate bunătățile. Din sărăcie izvorăște umilința. Din umilință decurge mortificarea vrerilor. Prin mortificarea vrerilor sunt stârpite din rădăcină și sleite toate patimile. Prin alungarea patimilor se dezvoltă și cresc virtuțile. Prin creșterea virtuților se dobândește curățenia inimii. Prin curățenia inimii se ajunge la desăvârșirea dragostei apostolice”. Astfel, Sfântul Cassian consideră
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
frica de Dumnezeu>> (Pilde 9,10). Din frica de Dumnezeu se naște căința mântuitoare. Din căința inimii pornește dezlipirea de bunuri, adică sărăcia de bunăvoie și disprețul față de toate bunătățile. Din sărăcie izvorăște umilința. Din umilință decurge mortificarea vrerilor. Prin mortificarea vrerilor sunt stârpite din rădăcină și sleite toate patimile. Prin alungarea patimilor se dezvoltă și cresc virtuțile. Prin creșterea virtuților se dobândește curățenia inimii. Prin curățenia inimii se ajunge la desăvârșirea dragostei apostolice”. Astfel, Sfântul Cassian consideră terminată pregătirea războiului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
încheia această Convorbire, se va fi achitat de toate făgăduințele făcute și că numărul convorbirilor se potrivește în chip mistic cu numărul celor douăzeci și patru de bătrâni din Apocalipsă care dăruiesc cununile lor Mielului (cap.1). Tema acestei Convorbiri este despre mortificare și în cuprinsul ei Avraam accentuează rolul avut de chilie și de pustiu pentru cel ce se străduiește întru curățirea omului lăuntric. Nevoitorii din pustie dovedesc cât de greu și cât efort implică aceasta. Nimeni nu se poate feri de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în 1959) declara stânjenit că n-a avut la dispoziție decât cuvântul, material precar. Mulți dintre modernii de ieri sau de astăzi invocă în consens tragedia limbajului, nonconsonanța dintre semn și semnificație, incongruența dintre cuvânt și idee, acestea motive de mortificări și incompletitudini. Sublimul, tragicul, anxietățile nu pot fi puse în portativ verbal; indicibile, inexprimabile, inefabile acestea, la rândul lor, configurează mizeria poetului. Apropierea desăvârșită de cuvântul năzuit și regăsirea cuvântului pierdut solicită, în fapt, inventarea unui "limbaj în limbaj" (dezideratul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-i steril. Poetul și Pustia, pururi frați Porniți în căutare prin Pustie Maica lor e Pustia și ei sunt îmbarcați Pe-o navă-mpotmolită în Pustie. În fond, nu pustiul ca realitate geografică interesează aici, ci pustiul interior acaparant, bătând spre mortificare. Limbajul ambiguizant (bunăoară în Străinătate) se sprijină pe încrucișări de semne și refrene compunând un colaj cu aparențe calamburistice: Pustia... Ce-i pustia? O, tânără pustie Iubita mea din Pustie O, vai, Pustie, cât ești Pustiitoare de n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Suntem aici destul de departe de doctrinele creștine despre fundamentala negativitate a trupului sau despre eficacitatea durerii ca penitență. Suferința fizică putea fi dorită sau acceptată atunci când îl lovea pe individ, dar nu era nici bună, nici eficientă prin ea însăși. Mortificarea cărnii nu era un scop valorizat în sine. Talmudul nu recomandă nicidecum renunțarea la plăcerile trupului, mâncare, băutură sau sexualitate. Desigur, în suferință stă adevărata măreție. Dar ea nu-l exonerează pe individ de responsabilitățile sale obișnuite față de sine și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Pe o perioadă de cinci sute de ani, unii cer suferința și înmulțesc posturile, ca să nu se spună că și-au primit răsplata aici, fără să o aștepte în lumea de dincolo, în timp ce alții, dimpotrivă, se opun unei practici a mortificării și a încercărilor autoprovocate 20. Între ideea suferinței valorizate în sine și înțelepții care refuză să sufere, diversitatea comportamentelor este mare. Și, fără îndoială, trebuie să vedem aici o voință de a tempera zelul care ar fi putut înflăcăra unele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Spre deosebire de trecut, Biserica nu se mai prevalează de noțiunea de păcat de moarte, nu mai exaltă nici ideea de sacrificiu, nici pe aceea de renunțare. Rigorismul și culpabilizarea s-au atenuat considerabil, ca și vechile tematici ale suferinței și ale mortificării. În vreme ce ideile de plăcere și de dorință sunt din ce în ce mai puțin asociate cu „ispitirea”, credința potrivit căreia oamenii trebuie să-și poarte crucea pe acest pământ începe să se eclipseze. Nu e vorba atât de a inculca acceptarea încercărilor, cât de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sine. Oricum, cine are simțul ridicolului ajunge să trăiască pentru ceilalți. Cioran transformă acest simț în reversul său, cinismul exploatat pentru sine. În fine, umorul apare mai ales sub fețele sale complementare. Pe Cioran îl salvează cinismul, jucat nu o dată, mortificarea, ca mijloc de a ieși din istorie, ironia. „Mă simt mai singur ca niciodată, spune într-un loc, dezamăgit de apetența francezilor către facil, dar totuși mulțumit că am puterea ironiei în fața viitorului” (21 iunie 1975 Ă 517). Ironia chiar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]