178 matches
-
își demonstrase dorința de a fi iertat încă din timpul drumului de purificare pe care îl începuse. În această perioadă se remarcă o triplă clasificare a obligațiilor ce le revenea penitenților: obligații generale (care constau în trăirea unei vieți de mortificare), obligații rituale (care prevedeau purificarea penitentului în ambient liturgic prin gesturi simbolice) și obligații penitențiale (care cereau o îndeplinire riguroasă a normelor canonice din partea penitentului). III. Ritul reconcilierii era prezidat de episcop și avea loc la sfârșitul timpului penitențial. Consta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Celebrările erau destul de aspre, presupunând și îndeplinirea altor elemente de rit, relativ dure, care puteau cuprinde și pedepse corporale (folosirea ciliciului, raderea capului, renunțarea la îmbrăcăminte comodă, etc., sau, dimpotrivă, lăsarea unui păr lung și a unei bărbi lungi) cu mortificări alimentare, posturi și pomeni, ca probe concrete de convertire interioară. Întâlnim și o clasificare a penitenților, după criteriul modalității celebrării ritului penitenței și al admiterii la acțiunile liturgice ale comunității. Ei se împărțeau în patru categorii: a) „postulanzii” (cei care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
trimită înspre conștient unii din derivații lor. Astfel iau naștere conflictele dintre eu și pulsiuni (sau derivații acestora). Cea de-a doua țintă a mecanismelor de apărare o constituie afectele legate de pulsiunile sinelui - spre exemplu, iubirea, dezirența 3, gelozia, mortificarea, durerea și doliul. Aceste afecte vor fi supuse unor măsuri variate pe care eul le adoptă pentru a le putea ține sub control și vor suporta așadar anumite metamorfoze. În aceleași convorbiri cu A. Freud, Sandler afirmă că a considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de angoasă care le suscită. Astfel, refuzul ar fi utilizat în relație cu amenințări legate de teama de castrare și de pierderea obiectelor adorației. Din această perspectivă, cedarea altruistă a pulsiunilor instinctuale ar fi un mijloc specific de a învinge mortificarea narcisistă. În timpul dialogurilor deja evocate, Sandler (1985/1989) îi reamintește Annei Freud că trebuia elaborată o clasificare mai precisă decât cea din 1936, fapt care nu era deocamdată posibil, de bună seamă din cauză că specialiștii nu erau încă „pregătiți pentru așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1993). Ascetismul adolescentului este și el un caz particular de transformare în contrariu, deoarece este vorba de contracararea violenței pulsiunilor sexuale prin renunțarea la toate plăcerile corporale, chiar și la cele mai obișnuite, și, uneori, prin înlocuirea acestora prin spectaculoase mortificări ale simțurilor. În sfârșit, proiecția paranoică, în care „ceea ce trebuie să fie resimțit în interior ca fiind iubire este perceput în exterior ca fiind ură” (Freud, 1911/1979), este un dublu al transformării în contrariu. Iubirea este transformată în ură
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de-a-ntregul comercială într-o realitate spirituală care, ascunzân-du-se uneori sub masca transcendenței, nu este mai puțin profund umană: ceea ce eu trăiesc împreună cu ceilalți, aici și acum. Practici încarnate, încarnare care trebuie înțeleasă în sensul ei exact: plăcere a cărnii, mortificare a cărnii, diferența nu este importantă, ca mijloc de a afirma din nou importanța corpului individual în ca-drul corpului colectiv. Corp mistic sau "corp imaginal", în orice caz, care nu se mai recunoaște prin mecanismele de abstracție rațională, dar care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dedicați credinței în Iisus; au redescoperit deșerturile orientale, grotele galice, pădurile italice, culmile împădurite ale Alpilor și Pirineilor. Eremiții, solitarii, monaștii s-au retras, fugind de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice imitatio Christi; visau doar la o purificare corporală augustiniană
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fixarea varietății epistemice a apropierii de "adevăr". Sensul meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința" lor paradisiacă se propagă undele unor experiențe inteligibile, grele de sens și elocvente pentru "adevărații cititori": cum în romanul matein "adevărații Arnoteni". Romanele de "formare", bildungsroman, de inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de inocență roman al "adolescentului miop" și suferință, pentru care sacrificiul este fără sens imediat "întîia noapte de război" -, de penitență față de o proprie crimă neînțeleasă vină, châtiment, expiere "pădurea de simboluri" a Spînzuraților și a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Suntem aici destul de departe de doctrinele creștine despre fundamentala negativitate a trupului sau despre eficacitatea durerii ca penitență. Suferința fizică putea fi dorită sau acceptată atunci când îl lovea pe individ, dar nu era nici bună, nici eficientă prin ea însăși. Mortificarea cărnii nu era un scop valorizat în sine. Talmudul nu recomandă nicidecum renunțarea la plăcerile trupului, mâncare, băutură sau sexualitate. Desigur, în suferință stă adevărata măreție. Dar ea nu-l exonerează pe individ de responsabilitățile sale obișnuite față de sine și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Pe o perioadă de cinci sute de ani, unii cer suferința și înmulțesc posturile, ca să nu se spună că și-au primit răsplata aici, fără să o aștepte în lumea de dincolo, în timp ce alții, dimpotrivă, se opun unei practici a mortificării și a încercărilor autoprovocate 20. Între ideea suferinței valorizate în sine și înțelepții care refuză să sufere, diversitatea comportamentelor este mare. Și, fără îndoială, trebuie să vedem aici o voință de a tempera zelul care ar fi putut înflăcăra unele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în Occident de practica picturală a Orientului, noi am obținut o caligrafie aerisită, fără pensulă și hîrtie fină, și facem diferența între pictura-peisaj și scrierea unui poem. Dar să mîzgălești neciteț e tot un efort muscular și cerebral deopotrivă. Hedonism, mortificare, sau amîndouă. Eforturile scrierii, cînd corpul se cufundă în durere, extaz, sau amîndouă. A scrie pînă în zorii informațiilor computerizate, pînă la pagina electronică, în același timp: a săpa, a cresta, a încrusta. Înșiruire de semne pe o suprafață plană
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
scriituri și limbaje personale. Pentru Ignațiu, este îndreptățit să scrie cel care observă ceva lăuntric, cel ce trăiește o experiență care-i deschide ochii și-l face să discearnă mai bine viața. Iar dacă litera acestei scriituri austere suferă adevărate mortificări la nivelul expresiei formale, spiritul ei respiră în schimb o vitalitate contagioasă la nivelul comunicării: „Stilul sobru, grija pentru observarea detaliilor, capacitatea de a pune în valoare fiecare cuvânt în parte, intensitatea comunicativă, toate acestea fac din scriitura lui Ignațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sfinți fără a fi preocupat de nimic altceva decât de hotărârea de a face, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ceea ce făcuseră ei. Mai mult, singura lui dorință era, așa cum am spus4, să meargă la Ierusalim imediat după vindecare, impunându-și toate mortificările și renunțările pe care un suflet generos și înflăcărat de Dumnezeu obișnuiește să le dorească. Hotărârea 10. Gândurile deșarte de mai înainte se pierdeau deja în uitare, gonite de dorințele sfinte 1 pe care le avea și care i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ajunge la dreapta măsură. 85. Al treilea fel. Pedepsirea trupului, provocându-i durere sensibilă, care poate fi resimțită purtându-se cilicii 2, sau frânghii, sau cătușe de fier3 pe piele, biciuindu-l sau lovindu-l, sau prin alte moduri de mortificare. 86. Notă. Ceea ce pare a fi mai potrivit și mai sigur, în ceea ce privește pocăința, este ca durerea să fie simțită în trup, dar să nu pătrundă până la oase; astfel încât să se provoace durere, dar nu boală. Prin aceasta pare mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu îndreptățire presupune, obligatoriu, reîntoarcerea la Eminescu. A redescoperi prospețimea textelor prin lectură, dincolo de colbuitele clișee didactice, dincolo de avalanșa de sinteze și analize (urmând a fi doar îngurgitate) procură pricepătorilor delicii nevestejite [...] a ne reîntoarce la text înseamnă a evita mortificarea [...] a consulta proza publicistică înseamnă a satisface o primă și vitală condiție [...] să chestionăm epoca, judecată de neobositul editorialist. Dar mai întâi s-ar cuveni, credem, să cercetăm, fie și fugitiv, dar cu aceeași inclemență, epoca noastră". Ceea ce și face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ct.C.) n-a exclus, din păcate, manipularea postumă. Prea adesea, gazetăria eminesciană, motivată să recunoaștem de un puternic impuls civic, n-a fost citită în sine, ci invocată pentru a sluji unor demonstrații (divergente chiar). Posteritatea ideilor politice indică mortificarea unor judecăți, inerția clișeelor și etichetelor, solicitând, așadar, întoarcerea la text și context". Adrian Dinu Rachieru nu agreează ideea despărțirii poetului de gazetar, considerând că opera acestuia trebuie evaluată în întregimea ei, rotundă și unitară ("nu îmbrățișăm ideea sciziunii, poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lângă mine!“ - Însă el, spune mai departe car tea, nu voia... Fie că e vorbă de o fericită conjuncție astrală sau chiar de Însăși grația cerească - cine știe? - coborâtă brusc peste noi, dra gostea Îndeamnă mai curând spre umilință și mortificare decât spre vanitate și fanfaronadă. [...] AM ÎNCHINAT PREA MULT DIN CAPACITĂȚILE șI TIMPUL meu de lucru femeilor și experiențelor amoroase, iar dacă o treime din viață mi-am petrecut-o dormind și o altă treime, aproximativ, visând la umbra lascivă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Isus: „Qui vult venire post me, abneget semetipsum, tollat crucem suam et sequatur me” - Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze (Mt 16,24). Să iubim posturile și mortificarea simțurilor, căci: „Cei ce sunt ai lui Cristos și-au răstignit trupul cu patimile (Gal 5, 24). Într-un cuvânt, dreptatea și sfințenia noastră, trebuie să fie la fel ca și aceea a Domnului nostru Isus Cristos, adică trebue să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
loc, în continuare, unui proiect de nuvelă pe tema dezumanizării: "Iarna moale. Faliboga și muierea lui. Primăvara glodoasă.; boierul vine la moșie cu carul cu boi. Primar Perceptor (portrete). În 1912 va apărea ampla nuvelă Bordeienii, o capodoperă pe tema mortificării lente. Ca mai totdeauna când descifrează mentalități rudimentare, naratorul (acum analist întristat) e magistral; odată cu Bordeienii, Sadoveanu demonstra disponibilități pentru viitoare pânze ample. Tot ce ține de fenomenul autohton invită la notații succinte; istorisiri populare, vorbe de duh și sentenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spunea, care îl vădea pe adevăratul genti lom, maliția lui împachetată în mătase și în bumbac, dulcegăriile lui de lume mare care abia dacă păreau ale unui bărbat, o timiditate bizară și parcă un sentiment personal de smerire și de mortificare prea puțin în armonie cu scăpărările și cu străfulgerările vii și cu iluminările filozofice, observațiile îndrăznețe care țâșneau din acest amestec de modestie îndurerată și de melancolie, de misticism și de joasă senzualitate. Nimeni nu povestea și nu formula mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
distanță de 0,5mm de o freză ce acționează cu viteză mare, pe uscat, ca fiind de 118șC. Prin prisma acestei constatări devine foarte serioasă afirmația lui Zach (128) că o creștere a temperaturii de doar 10șC, va duce la mortificări pulpare la 60% dintre dinți. Chiar și în cazul dinților devitali, trebuie evitată șlefuirea uscată la viteze mari, deoarece stresurile termice pot cauza micro-fracturi în smalț. Folosirea numai a aerului ca modalitate de răcire este dăunătoare pulpei și, de aceea
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
ales să-L dorească și mai mult. Cu timpul, pe măsură ce sentimentul abandonului s-a încuibărit în inima lor, s-a șubrezit și credința lor. De teama de a nu-L mânia pe Yahwe, tot mai greu de găsit, sau din cauza mortificării spiritului Legii în litera ei, Israelul n-a mai văzut cu ochii credinței, nu s-a mai uitat în jurul său. Ca într-o povestire hasidică, Israelul a astupat fereastra care dădea spre lume cu o pojghiță de arginți, și de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
suferința cu prezumție». Nu era un masochist, nici un ascet în căutarea spontană a durerii ori un iubitor al macerărilor trupului: Sănătatea este darul lui Dumnezeu și trebuie să o păzim». Nu voia ca religioșii săi să facă mari penitențe, nici mortificări dăunătoare pentru sănătate: «Viața comunitară, trăită cu veselie, munca și implicarea zilnică sunt mortificări suficiente și eficace contra înclinațiilor spre rău». Personal nu evita să consulte medicul și să urmeze cu simplitate sfaturile și îngrijirile prescrise, chiar și cele mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ori un iubitor al macerărilor trupului: Sănătatea este darul lui Dumnezeu și trebuie să o păzim». Nu voia ca religioșii săi să facă mari penitențe, nici mortificări dăunătoare pentru sănătate: «Viața comunitară, trăită cu veselie, munca și implicarea zilnică sunt mortificări suficiente și eficace contra înclinațiilor spre rău». Personal nu evita să consulte medicul și să urmeze cu simplitate sfaturile și îngrijirile prescrise, chiar și cele mai repugnante și umilitoare. În ultima scrisoare către religioșii săi, scrisă cu două luni înainte de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]