134 matches
-
început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și alte șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și, pe dat’, le transformă în mingi de fotbal. Pune bunica rufe pe frânghie la uscat? Năstrușnicul face tumbe până reușește să prindă cu lăbuța o mânecă, un ciucur sau un cordon. Văzând atâta obrăznicie, buna se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
un băț mai mare, cu gând să-i dea vreo două cu el. Dar, pas de-l prinde! Atunci, ea înalță frânghia, așa că poznașul nu mai ajunge la rufe și doar așa le lasă în pace. Nemaigăsind altceva de făcut, Motănel se duce până la cotețul lui Cuțulache. „Stăpânul casei” nu-i acolo. Unde să fie oare? Simte că-i e drag acest animal, mult mai mare și mai puternic decât el, dar atât de bun și de cuminte. Deseori se întâmplă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
i-au devenit mai ageri, mustățile au început să-i freamăte, spinarea îi este ca un arc și, iată, unghiile i-au ieșit, parcă, și mai mult din pernuțele pufoase ale labelor. Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-i, Motănel îi și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și, mai ales, încearcă să nu faci zgomot. Acum-acum...” Un fâșâit se-aude, deodată, din locul în care este câinele. Ba nu, parcă de lângă pisoi. Cei doi își trimit, imediat, priviri pline de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în care este câinele. Ba nu, parcă de lângă pisoi. Cei doi își trimit, imediat, priviri pline de mustrare: „A fost vorba că nu facem zgomot, nu? Iar tu...” Însă zgomotul devine din ce în ce mai mare, se apropie și mai mult de ei. Motănel simte că inima lui mică bate tare, tare de tot. Nu, nu de frică, e doar pisoi în toată puterea cuvântului. Poate de emoție. Ceva se va petrece pentru prima oară în viața lui, un lucru foarte important. Jos, din spatele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai, termină odată cu el!”. Lui Motănel, însă, i-a venit cheful de joacă. Are și o idee: să coboare în curte. Nu singur, firește, ci împreună cu... Se-ndreaptă către scara de piatră. Cuțulache parcă i-ar spune: „Ai grijă, nu care cumva să-ți scape!” Au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
foarte importantă; toate vietățile curții îl privesc curioase, unele chiar cu admirație. Oare ce duce el în gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-o fi având Motănel acolo? întreabă Sorin. Și, după ce vine mai aproape ca să se dumirească, le dă tututror celorlalți vestea: Țâncul e, de acum, motan mare, de-adevăratelea. Prinde și șoareci! Nu mă credeți? Duceți-vă lângă el, să vedeți și singuri. Afară ninge
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
întâi la masă, apoi la ohihnă. După ciorba cea gustoasă și aromată și după tocănița pe care nimeni altcineva nu poate s o facă mai bună decât bunica, Sorin și Sorina au primit câte-o felie de cozonac cu stafide. Motănel a fost servit cu de toate. Până și cozonac i-au dat. Fără stafide, firește, că el nu știe ce s alea și ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând a adormit. Bunică
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îl văd și fără ca el să se afle lângă ele - darmite să se mai ciocnească de vreuna - orătăniile se reped la el și încep să-l bată. A ajuns batjocura preferată a mai tuturor viețuitoarelor din ogradă. Numai Cuțulache și Motănel nu-i fac nici un rău; dimpotrivă, numai când cineva îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator, făcându-l în cele din urmă, să plece. Iar Motănel se încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă. Uneori mai încasează și el ba o lovitură de cioc de găină în cap, ba o ciupitură de plisc
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de înaripatul lor prieten: i-au dat firmituri de pâine, într-o cutie mică de conserve i-au turnat lapte, așa încât, toți trei au mâncat se poate spune foarte bine. După masa de dimineață, când au apărut și Cuțulache și Motănel, au pornit-o, tuscinci, la joacă. S-au zbenguit, o vreme, prin curte. Aceasta s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru ghidușiile lor, așa că le-a venit ideea să iasă, prin grădină, în spatele ogrăzii. Dar și acolo li s-a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
parcă, îi chema. De acum au intrat în pădure, au descoperit, rând pe rând, tufele cu fragi, zmeură și mure. Ce bucurie pe Sorin, Sorina și Puiu, cărora le plac tare mult aceste fructe de pădure! Dar nici Cuțulache și Motănel nu s-au plictisit. Pisoiul s-a urcat în mai toți copacii de prin apropiere. A vrut, chiar, să prindă câteva vrăbiuțe, dar Cuțulache, care-l urmărea de jos, i-a strigat c au mârâit: „Să le lași în pace
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
el, a ajuns, dintr-un salt, lângă ciudata vietate, o prinde cu ghearele, iar cu ciocul o lovește fără milă, până când se convinge că gușterul nu mai poate pleca de acolo. Apoi, Puiu vine, iarăși, lângă copii. Când au sosit Motănel și Cuțulache - căci și ei au auzit țipătul lui Sorin și-au înțeles că pe băiat îl amenință un pericol - totul era ca mai înainte, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. S-au dus și ei să vadă arătarea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o furtună în balcon; acolo aveau pregătite trei pungi de plastic. Ce aveți acolo? Secret, tăticule. Sorin și Sorina se privesc unul pe celălalt și, deodată, izbucnesc: Am pregătit daruri pentru prietenii noștri din sat: bomboane pentru Cuțulache, pișcoturi pentru Motănel și grăunțe pentru Puiu... explică Sorina. Dar cum ați făcut voi rost de toate astea? Am făcut economii, iar cu banii pe care i am strâns ne-am dus la cofetăria de lângă blocul nostru și-n piață, spune Sorin. Mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
auzind zgomotul motorului, un câine, un pisoi și-un cocoș au pornit-o spre poartă. Și fiecare a ținut să-și arate bucuria că-și revede prietenii. În felul lui, Cuțulache latră scurt, țopăie și dă din coadă tot timpul: Motănel a miorlăit răsfățat, apoi s-a așezat comod în brațele Sorinei, iar Puiu a cântat de câteva ori: Cucurigu!, așa, ca tot satul să știe că i-au sosit, iarăși, prietenii, după care Sorin l-a luat în brațe. Când
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de catifea și ochi care-i priveau cu mare teamă. Copiii - care, bineînțeles, nu merg prin pădure decât însosiți de nedespărțiții lor prieteni - n au știut, mai întâi, ce să facă. S-au uitat rând pe rând la Cuțulache și Motănel, apoi la Puiu și la Sică. Cocoșelul și gânsacul, de cum au văzut vietatea cea mică și ciudată, au dat semne de mare nedumerire, la început, apoi chiar de frică. Iar pisicul s-a gândit că trebuie să fie pregătit să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe copiii care, atunci când crescuse destul și n-a mai fost nevoie să fie hrănit cu lapte, au început să-i aducă și lui varză, lucernă, morcovi. De la un timp, însă, și copiii, și bunicii, ba chiar și Cuțulache, Puiu, Motănel și Sică au observat că Rilă devenea tot mai trist; nu se mai juca la fel de frumos cu copiii, deși se bucura ori de câte ori îi vedea (semn că-i iubea tot atât de mult), nici nu mai mânca așa de bine ca înainte, parcă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
doi părinți cred de datoria lor să spună: „Dar trebuie să fiți foarte atenți, să nu cumva să vă întâlniți cu colții tăioși ai câinelui sau cu ghearele ascuțite ale pisicii”. „Îmi pare rău că gândiți așa despre Cuțulache și Motănel. Să știți că prietenii mei au un suflet bun și nu pot face rău nimănui. Nu trebuie să vă temeți de ei! Pe cuvântul meu!” Rândunelul și rândunica au plecat iarăși. Acum zarva s-a mai potolit căci puii mănâncă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
volumului în care, pornind de la mărunte întâmplări domestice, autorul construiește scenarii interesante. Astfel, în Țâncul o ispravă a pisoiului adoptat de copii (vânarea primului șoarece) este relatată ca o istorie cu suspans: <<Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-l, Motănel îl și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și mai ales încearcă să nu faci zgomot”>> „Puiu” este „epopeeea” în miniatură a unui pui de găină, scăpat ca prin minune din ghearele unei vulpi. La început narațiunea are aspectul unei variațiuni
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și instrumentele de reparare, fiindcă niște panouri luminoase le identificau conținutul. Se gândi brusc că nu mai putea fi auzit de ceilalți doi. Se cutremură. Cu cât punea mai repede mâna pe mârtanul ăla, cu atât mai bine. ― Jones,... hai, motănel, vino. Vino la nenea Brett. Pis! pis! pis! Se aplecă pentru a se uita într-un pasaj îngust situat între două enorme lăzi și care era cufundat în beznă. Nu era nimic. Își șterse broboanele de sudoare de pe frunte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
jos povara pentru a-și ridica o meșă de păr. ― Cât putem duce. N-am chef să fac două drumuri! ― Bine-nțeles. Își ridică iarăși povara. În intercomul lăsat deschis se auzi o voce. ― Fir-ar să fie. Jones! Vino, motănel, vino... vino la mama, pisoi. Tonul se voia liniștitor și alintător, dar Lambert sesiza perfect exasperarea lui Ripley. Împleticindu-se din cauza istovirii, Parker ajunse în fața cutiei de provizii 2. Lambert îi puse în brațe cutiile cu cu hrană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pensie corespunzătoare unui trai decent: Scumpii noștri pensionari,/ Nu-i de unde pensii mari,/ Vă dăm bonus drept mărire/ Drum expres spre cimitire!// Lipsa de judecată, de chibzuință în acțiuni este scoasă în evidență în capitolul: „Cum a fost salvat un motănel”, în care se arată că, pentru a fi salvată o felină aflată cocoțată pe un turn de 45 metri înălțime, s-a utilizat un elicopter. Minciuna, iată, că poate fi uneori salvatoare, fapt dedus dintr-o întâmplare petrecută pe litoralul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
au pornit aplauze la adresa celui care a compus ad-hoc și a recitat epigrama. Sărbătoritul Ion Ion și-a ținut oaspeții cu petrecerea până a doua zi, iar gâlceava de la înmormântare parcă a fost dată uitării. CUM A FOST SALVAT UN MOTĂNEL E ultima serie de încorporare obligatorie în armata română, deci și la pompieri. La o astfel de unitate de intervenții la stingerea incendiilor sau la alte situații care cer participarea pompierilor s-a petrecut o întâmplare mai deosebită. Recruții, după
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]