KorAP: Find »[drukola/base=motănel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

135 matches

Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769

era să uit: neapărat trebuie să fie prezentă și o companie de vânători de munte, care se pricep la cățărat... Și, bineînțeles, lume ca în cartierul brașovean Răcădău dintr-un reportaj teve... Până se află că e vorba despre un motănel... ZICERI TV ALE UNOR DEMNITARI -Mona Muscă la Realitatea Tv (11.07): Mă doare-n cot de orice funcție... (v.și Dumitru Dragomir, tot parlamentar român: "Mă doare-n pălărie..."); -Mircea Geoană, de ziua domniei sale: "-Dimineață fac ceva la partid

Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă (2006) [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
Corola-journal/Journalistic/282665_a_283994

din manoperă pentru pensionari. Tel. 474687, 0740458776. Autorizat, execut hidroizolații cu membrană 4 mm, ISO 9002, 150000-170 000 lei/mp. Seriozitate, calitate, garanție 10 ani. Telefon 0740630060. Decupez betoane la bloc cu scule profesionale. Telefoane 451354, 0722526764. Ofer gratuit iubitorilor motănel alb/negru și pisicuță gri/alb, 3 luni, frumoși, educați, vaccinați. Tel. 289289 sau 0722787914. Una dintre cele mai puternice vrăjitoare, Monica, fiica celebrei vrăjitoare Gheorghe Rodica, se află în Timișoara, rezolvă orice problemă, împreunează familii dezbinate, scoate argintul viu

Agenda2004-29-04-publicitate (2004) [Corola-journal/Journalistic/282665_a_283994]
Corola-journal/Journalistic/283131_a_284460

despărțiți, vindecă diferite boli, scoate argintul viu. Apelați și nu veți regreta la tel. 438587, 0745428398. Găsit cățelușă Brac german, Calea Aradului. Tel. 427010 sau 0722409646. Găsit mascul Malamut de Alaska, talie mare. Tel. 289289 sau 0722787914. Ofer gratuit iubitorilor motănel de 3 luniu, alb/gri, adorabil, vacci- nat. Tel. 289289 sau 0722787914. DECESE Înregistrate la Timișoara în perioada 25 noiembrie - 2 decembrie 2004 Popeți Ecaterina, 79 ani l Kravanya Ioan, 69 ani l Ioja Veronica, 53 ani l Stoian Nicolae

Agenda2004-49-04-publicitate (2004) [Corola-journal/Journalistic/283131_a_284460]
Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293

supere pe Moșul drag trebuie să fie mereu cuminte și ascultător. În ogradă domnește un somn adânc, odihnitor, care pare a fi pus stăpânire, deopotrivă, pe copii, pe oamenii mari, pe animale și, chiar, pe feluritele lucruri. Doar Cuțulache și Motănel sunt la posturile lor în curte sau în podul casei. Căci nimeni nu trebuie să tulbure ohihna întregii gospodării a bunicilor. Cele mai frumoase daruri Ca și când cineva le-ar fi șoptit un cuvânt magic, cocoșii care, alături de toți și de

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
a vrut să-ți facă un dar, ca să te îmbuneze. Și să te facă să zâmbești iarăși! Lacrimi poznașe Ori de câte ori se duc la țară, Sorin și Sorina se bucură tare mult. Se reîntâlnesc acolo cu dragii lor prieteni: Cuțulache și Motănel, cu Puiu - cocoșelul și cu multe alte vietăți aflătoare în ograda bunicilor. Și câinele și pisicul, gânsacul și vaca, oile și toate viețuitoarele din gospodărie își au povestea lor. De aceea, copiii le iubesc nespus pe fiecare dintre ele și

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
copii ai satului, Sorin și Sorina au început sfatul. Mai bine zis sfada. Ce nume să-i dea micuțului? Să-i spună tot Cotoșman? Ori să-i zică Pisu? Sau Mițu? Nici un nume nu le era pe plac. Căci pe motănelul lor trebuie să-l cheme într-un fel frumos, cel mai frumos, cel mai frumos! Noroc de bunicul care le-a spus, așa, într-o doară, că lui i se pare că numele cel mai potrivit ar fi chiar Motănel

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
motănelul lor trebuie să-l cheme într-un fel frumos, cel mai frumos, cel mai frumos! Noroc de bunicul care le-a spus, așa, într-o doară, că lui i se pare că numele cel mai potrivit ar fi chiar Motănel. Dar cum să-l ajute să crească mai repede? Ei, asta o să le-o spună bunica. Ea a crescut, doar, atâția copii în viața ei. Când au ajuns la bucătărie i-au arătat bunei boțul negru și păros pe care

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
tăpșan. Ea le a spus că trebuie să-i facă, numaidecât, un culcuș cald și moale. Au găsit un lighean vechi și spart în care au așternut câteva velințe. Peste ele a pus, apoi, o blană moale și călduroasă. Dar Motănel nu era mulțumit. Mieuna întruna. Ce nu i o fi plăcând? Cred că-i e foame! spuse bunica. Și ce-o să-i dăm de mâncare? întrebară copiii? Lapte. Mă duc să caut farfurioara cea mică, s-o spăl... Nu, nu

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și alte șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și, pe dat’, le transformă în mingi de fotbal. Pune bunica rufe pe frânghie la uscat? Năstrușnicul face tumbe până reușește să prindă cu lăbuța o mânecă, un ciucur sau un cordon. Văzând atâta obrăznicie, buna se

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
un băț mai mare, cu gând să-i dea vreo două cu el. Dar, pas de-l prinde! Atunci, ea înalță frânghia, așa că poznașul nu mai ajunge la rufe și doar așa le lasă în pace. Nemaigăsind altceva de făcut, Motănel se duce până la cotețul lui Cuțulache. „Stăpânul casei” nu-i acolo. Unde să fie oare? Simte că-i e drag acest animal, mult mai mare și mai puternic decât el, dar atât de bun și de cuminte. Deseori se întâmplă

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
i-au devenit mai ageri, mustățile au început să-i freamăte, spinarea îi este ca un arc și, iată, unghiile i-au ieșit, parcă, și mai mult din pernuțele pufoase ale labelor. Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-i, Motănel îi și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și, mai ales, încearcă să nu faci zgomot. Acum-acum...” Un fâșâit se-aude, deodată, din locul în care este câinele. Ba nu, parcă de lângă pisoi. Cei doi își trimit, imediat, priviri pline de

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
în care este câinele. Ba nu, parcă de lângă pisoi. Cei doi își trimit, imediat, priviri pline de mustrare: „A fost vorba că nu facem zgomot, nu? Iar tu...” Însă zgomotul devine din ce în ce mai mare, se apropie și mai mult de ei. Motănel simte că inima lui mică bate tare, tare de tot. Nu, nu de frică, e doar pisoi în toată puterea cuvântului. Poate de emoție. Ceva se va petrece pentru prima oară în viața lui, un lucru foarte important. Jos, din spatele

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai, termină odată cu el!”. Lui Motănel, însă, i-a venit cheful de joacă. Are și o idee: să coboare în curte. Nu singur, firește, ci împreună cu... Se-ndreaptă către scara de piatră. Cuțulache parcă i-ar spune: „Ai grijă, nu care cumva să-ți scape!” Au

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
foarte importantă; toate vietățile curții îl privesc curioase, unele chiar cu admirație. Oare ce duce el în gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-o fi având Motănel acolo? întreabă Sorin. Și, după ce vine mai aproape ca să se dumirească, le dă tututror celorlalți vestea: Țâncul e, de acum, motan mare, de-adevăratelea. Prinde și șoareci! Nu mă credeți? Duceți-vă lângă el, să vedeți și singuri. Afară ninge

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
întâi la masă, apoi la ohihnă. După ciorba cea gustoasă și aromată și după tocănița pe care nimeni altcineva nu poate s o facă mai bună decât bunica, Sorin și Sorina au primit câte-o felie de cozonac cu stafide. Motănel a fost servit cu de toate. Până și cozonac i-au dat. Fără stafide, firește, că el nu știe ce s alea și ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând a adormit. Bunică

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
îl văd și fără ca el să se afle lângă ele - darmite să se mai ciocnească de vreuna - orătăniile se reped la el și încep să-l bată. A ajuns batjocura preferată a mai tuturor viețuitoarelor din ogradă. Numai Cuțulache și Motănel nu-i fac nici un rău; dimpotrivă, numai când cineva îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator, făcându-l în cele din urmă, să plece. Iar Motănel se încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă. Uneori mai încasează și el ba o lovitură de cioc de găină în cap, ba o ciupitură de plisc

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
de înaripatul lor prieten: i-au dat firmituri de pâine, într-o cutie mică de conserve i-au turnat lapte, așa încât, toți trei au mâncat se poate spune foarte bine. După masa de dimineață, când au apărut și Cuțulache și Motănel, au pornit-o, tuscinci, la joacă. S-au zbenguit, o vreme, prin curte. Aceasta s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru ghidușiile lor, așa că le-a venit ideea să iasă, prin grădină, în spatele ogrăzii. Dar și acolo li s-a

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
parcă, îi chema. De acum au intrat în pădure, au descoperit, rând pe rând, tufele cu fragi, zmeură și mure. Ce bucurie pe Sorin, Sorina și Puiu, cărora le plac tare mult aceste fructe de pădure! Dar nici Cuțulache și Motănel nu s-au plictisit. Pisoiul s-a urcat în mai toți copacii de prin apropiere. A vrut, chiar, să prindă câteva vrăbiuțe, dar Cuțulache, care-l urmărea de jos, i-a strigat c au mârâit: „Să le lași în pace

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
el, a ajuns, dintr-un salt, lângă ciudata vietate, o prinde cu ghearele, iar cu ciocul o lovește fără milă, până când se convinge că gușterul nu mai poate pleca de acolo. Apoi, Puiu vine, iarăși, lângă copii. Când au sosit Motănel și Cuțulache - căci și ei au auzit țipătul lui Sorin și-au înțeles că pe băiat îl amenință un pericol - totul era ca mai înainte, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. S-au dus și ei să vadă arătarea

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
o furtună în balcon; acolo aveau pregătite trei pungi de plastic. Ce aveți acolo? Secret, tăticule. Sorin și Sorina se privesc unul pe celălalt și, deodată, izbucnesc: Am pregătit daruri pentru prietenii noștri din sat: bomboane pentru Cuțulache, pișcoturi pentru Motănel și grăunțe pentru Puiu... explică Sorina. Dar cum ați făcut voi rost de toate astea? Am făcut economii, iar cu banii pe care i am strâns ne-am dus la cofetăria de lângă blocul nostru și-n piață, spune Sorin. Mai

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
auzind zgomotul motorului, un câine, un pisoi și-un cocoș au pornit-o spre poartă. Și fiecare a ținut să-și arate bucuria că-și revede prietenii. În felul lui, Cuțulache latră scurt, țopăie și dă din coadă tot timpul: Motănel a miorlăit răsfățat, apoi s-a așezat comod în brațele Sorinei, iar Puiu a cântat de câteva ori: Cucurigu!, așa, ca tot satul să știe că i-au sosit, iarăși, prietenii, după care Sorin l-a luat în brațe. Când

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]