93 matches
-
se înțelegea la sfârșitul secolului XIV un canon ajungând în secolul XV să fie considerată o imitație. De abia în secolul XVII fugă primește actualul ei sens. Originea fugii o găsim în evoluția diferitelor forme polifone și în special, a motetului vocal și a ricercarului instrumental. Compozitorul care a realizat sinteză a tot ce s-a scris până la el, deschizând, în același timp perspective noi conținutului și formei de fugă a fost Johann Sebastian Bach. Prin lucrările sale Clavecinul bine temperat
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
în scenă un spectacol de muzică și dans, construit pe baza pieselor regăsite în codice. A fost aleasă ilustrarea zilei unei nunți; astfel, s-a apelat la un repertoriu variat - pe alocuri, evadând din cadrul codicelui - cuprinzând dansuri sătești, piese instrumentale, motete, madrigaluri, arii solistice ș.a. Pentru autenticitatea spectacolului, o parte din instrumentiști, cântăreți și dansatori au fost aleși dintre artiștii populari ai satelor transilvane; instrumentiștii au avut chiar scurte momente de improvizație. Spectacolul a fost susținut în Sibiu, Cluj și București
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
1860, ca primul director al nou înființatei școli de muzică, care din 1864 a devenit Conservatorul de muzică și declamațiune. . Bunicul său, Filip Caudella, a publicat în 1822, la Sibiu, prima partitură de cântece românești, dar și o serie de motete compuse de el (1830). Eduard Caudella a început studiile muzicale la Scheia și Iași (1850-1853) cu Paul Hette (vioară) și Francisc Serafim Caudella (teorie-solfegiu), apoi și-a continuat studiile la Berlin și Frankfurt (1853-1857), cu Hubert Rieß, Henri Vieuxtemps (vioară
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
cromatic decât se obișnuia în vremea respectivă. A avut tendința de a abandona modurile, în favoarea scărilor minore și majore. Astfel, el a deschis calea către nouă Școală Monteverdiană A compus: În timp ce Marenzio a scris unele muzicii sacre în formă de motete, si madrigali spirituali (madrigale pe baza textelor religioase), marea majoritate a operei sale, și moștenirea să de lungă durată, este ieșirea lui enorm de madrigale. Ele pot varia enorm în stilul, tehnica și tonul prin cele două decenii de carieră
Luca Marenzio () [Corola-website/Science/306290_a_307619]
-
patru voci: una este pentru patru-șase voci, iar celelalte cinci sunt cărți de villanelle, o formă mai ușoară popular în secolul 16 cu întârziere, timp de trei numai voci. În plus față de muzică laică, el a publicat două cărți de motete, dintre care unul este pierdut, o carte de antifoane (acum pierdut), si o carte de cantiones Sacrae pentru cinci-șapte voci. Aproape toate lucrările sale au fost inițial publicate în Veneția, cu excepția madrigali spirituali, care a apărut în Romă. Marenzio produs
Luca Marenzio () [Corola-website/Science/306290_a_307619]
-
trei voci egale, fie pentru 4-5 voci mixte cu soliști. Se remarcă în deosebi cele 12 "Liturghii" ale sale, compuse în diferite tonalități și pentru diferite formații corale, în care mânuiește cu multă pricepere polifonia, dovedind o temeinică cunoaștere a motetului și madrigalului italian. Eusebie Mandicevschi a scris muzică pe versurile unor poeți ca Taras Șevcenko, Iuri Adalbertovici Fedkovici, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Heinrich Heine, precum și compoziții bazate pe cântece populare ucrainiene, românești, germane și maghiare. În ciuda acestor lucrări proprii, în
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: "Răpirea din Serai", "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni", "Cosi fan tutte", "Flautul fermecat". A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană și orchestră, oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine, "Requiem"-ul în re minor. Cărți și materiale Partituri
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
cantate, scrise pentru zilele de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. Din cele 51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Paști (1735) și de Înălțare, nu prezintă un interes deosebit. Lucrări religioase sunt și motetele, scrise în stil polifonic, deși în acel timp își croise drum motetul univocal acompaniat. În creațiile sale vocale, de cele mai multe ori vocea este tratată ca un instrument, textul rămânând numai ca jalon de susținere. Astfel că imaginile muzicale se realizează
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Paști (1735) și de Înălțare, nu prezintă un interes deosebit. Lucrări religioase sunt și motetele, scrise în stil polifonic, deși în acel timp își croise drum motetul univocal acompaniat. În creațiile sale vocale, de cele mai multe ori vocea este tratată ca un instrument, textul rămânând numai ca jalon de susținere. Astfel că imaginile muzicale se realizează nu prin succesiuni de imagini legate de sensul textului, ci prin abstractizare
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de "Adam la Bossu" (Adam cel Cocoșat, n. cca.1245-50 d. ?1285-88, sau după 1306) a fost un truver de origine franceză, adică poet-muzician. Creația lui muzicală și literară include: "chanson"uri și diferite dezbateri poetice ("jeux-partis") în stilul truverilor, motete și rondeluri polifonice, în stilul polifoniei liturgice timpurii și o piesă de teatru cu cântece, "Jeu de Robin et Marion" (cca. 1282-83), considerată cea mai veche piesă de teatru franceză, în stil laic, interpretată pe muzică. De altfel, Adam a
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
refugiat în Douai, o altă localitate din acea regiune. Adam a fost predestinat bisericii, însă a renunțat la intențiile sale legate de biserică și s-a căsătorit cu o anume Maria, care figurează în multe din cântecele sale: "rondeau-"uri, motete și piese de teatru. Mai târziu ajunge la curtea contelui Robert al II-lea, conte d'Artois, iar ulterior, la curtea regelui Charles d'Anjou, fratele regelui francez Ludovic al IX-lea. La curtea lui Charles, după ce acesta a devenit
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
un vechi cântec, numit "Robin m`aime, Robin m`a". Lucrarea este construită din dialoguri care aduc refrene variate, existente deja în muzica tradițională. Toate lucrările de acest gen sunt mult mai spontane și mai melodioase decât alte lucrări și motete mai elaborate, compuse de Adam. Muzicologul François-Joseph Fétis a considerat "Le Jeu de Robin et Marion" și "Le Jeu de la feuillée" ca fiind creații premergătoare operei comice. O adaptare a piesei "Le Jeu de Robin et Marion", de Julien Tiersot
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
epic neterminat, " Le roi de Sicile", scris în onoarea lui Charles de Anjou, început în 1282. Printre lucrările sale cunoscute se numără 36 de "chanson"uri, 46 "rondets de carole" (piese cu refren)"," 18 piese de teatru, 14 "rondeaux", cinci motete, un "rondeau-virelai", un balet, un "dit d`amour" și un "congé".
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
a studiat interpretarea la claviatură timp de două săptămâni cu un organist local. Acest lucru a fost suficient ca Telemann să învețe singur alte instrumente (flaut dulce, vioară și țiteră) și să înceapă să compună. Primele sale compoziții erau arii, motete, lucrări instrumentale iar la vârsta de 12 ani a compus prima sa operă, "Sigismundus". Totuși, nici Maria nici consilierii ei nu erau de acord cu aceste activități. I-au confiscat instrumentele și i-au interzis orice activitate muzicală, deși Telemann
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
sânul familiei“", orchestra fiind condusă de capelmaistrul Herfner. este prezumptivul autor al albumului „Anonymus valachus” (1824), păstrat în manuscris. Josef Herfner este autorul primei Uverturi Naționale (1837), bazată pe o succesiune de cântece și dansuri românești, dar a compus și motete, misse și un potpuriu pentru pian.
Josef Herfner () [Corola-website/Science/321090_a_322419]
-
al muzicii. În timpul domniei sale, a sprijinului financiar și a încurajărilor, capela a devenit una dintre cele mai faimoase ansambluri muzicale din Europa. Compozitori din nord, mai ales compozitori franco-flamanzi au venit să cânte în capela sa și să scrie masse, motete și muzică laică pentru el. După crimele lui Galeazzo, cei mai mulți cântăreții la capela Sforza au fugit și s-au stabilit în alte părți ajutând la creșterea standardelor muzicale din alte orașe cu ar fi Ferrara. Galeazzo Sforza a fost un
Galeazzo Maria Sforza () [Corola-website/Science/330898_a_332227]
-
castrării a fost abolită înaintea sfârșitului secolului al XIX-lea. Astfel, aceștia pot interpreta compozițiile compozitorilor baroci (preclasici) precum Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel sau Claudio Monteverdi (roluri masculine de sopran în operele acestora, oratorii, cantate - gen vocal baroc, motete - precum Exsultate, jubilate). De asemenea, Wolfgang Amadeus Mozart (compozitor clasic) a scris muzică pentru acest tip de voce. Exemple de soprani din zilele noastre, vocea lor având la bază diverse probleme medicale, mai mult sau mai puțin cunoscute:
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
avut în repertoriu, pe lângă Beethoven, Uvertura la Ruy Blas op. 95, de Felix Mendelssohn Bartholdy, Simfonia nr. 2 op. 73, mișcarea a patra, de Johannes Brahms, Mystère de l’instant de Henri Dutilleux, Photoptosis, Prélude pour grand orchestra de Zimmermann, Motetul Quam pulchra es de Jakob Praetorius, Furioso de Rolf Liebermann, Amarilli mia bella, fragment din Le nuove musiche de Giulio Caccini, Turangalîla-Symphonie, de Olivier Messiaen, Preludiul la Parsifal de Richard Wagner. Philippe Jarousski Construcția armonică și dinamică a Odei Bucuriei
“Elbphilharmonie”, vasul-amiral al muzicii la Hamburg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105833_a_107125]