679 matches
-
ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul ăsta, femeia trebuie obișnuită cu smerenia și modestia, zice. Exhibiționismul e pentru fufe, e de părere. — O văd și acum citind cu atenție pliantele, mototolindu-și de emoție biletul între degete, transpirînd de parcă ar fi fost un animal în călduri, spune Roja. — îți spunea pe de rost pînă și dispunerea scaunelor din Sala Studio. Locul preferat în fotoliul 2, la dreapta scenei locul 151, puțin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
palmele. Ia s-auzim, spune Milițică, făcîndu-i loc lui Patru Ace să i-o ia înainte, atent să încuie bine ușa în urma sa. — Pentru că e plină de javre neserioase și de țepari, spune Roja, unde sînt restul? adăugă în pripă, mototolind încă un chiștoc în scrumiera de sticlă. — De cîte ori să-ți mai repet că e abia șapte? spune Milițică, ce-o să mai faceți pînă dimineață dacă începeți să vă tocați banii așa devreme? Sau nu mai știți ce să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvîrlim În Water of Leith din Colinton Dell. Apoi ne ducem la Royal Scot să bem o bere. Ăsta-i singurul drog Împuțit de care avem nevoie: alcoolul. Cocaina aia de rahat ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e o plăcere să te văd. Dominique se apropie de bărbatul cu șmirghel În loc de corzi vocale. — Dar ăsta nu e locul potrivit pentru amicul tău. Aș putea sugera eventual - Konrad se uită la bărbatul care Își scosese pălăria și Îi mototolea borul. - Cuibul Berzei? Cercetă din nou mâinile nou-venitului. Nu, La Soțul Încornorat ar fi mai bine. E chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru anunț, iar acum te gândeai să... Abilă, lăsă Întrebarea suspendată În aer, ca o bulă strălucitoare a sugestiei, turnând apă dintr-o carafă. Pe masă era o vază cu flori Îmbobocite. După ce mi-am golit paharul și mi-am mototolit manșetele câtva timp, mi-au venit În minte cele câteva lucruri la care mă gândeam În drum spre hotel. Mă tem că unele dorințe Încă-mi păreau un pic criptice, dar timiditatea sau poate rușinea continua să-mi joace feste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răspunse Dora gânditoare. Sau, mă rog, așa cred. Putem să verificăm dacă se potrivesc? Umplu caseta cu țigările ei americane, apoi o Închise cu un clic delicat, fără să mai scoată cheia minusculă. După ce puse singura țigară rămasă pe masă, mototoli cutia goală. — E drăguță. Tot restul cinei am vorbit despre noi. Sau, mai degrabă: Dora a vorbit despre ea, În timp ce eu făceam tot felul de speculații despre cineva care Își pusese numele de „Anton“. În ambele cazuri scenele prezentate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o să fii, Knisch, o să fii! Și plesni din nou biroul cu palmele. Partenerul său Încercă să spună ceva, dar Diels Îl făcu să tacă, aruncându-i o privire de efect. După ce se asigură că suntem atenți, pescui pachetul de țigări mototolit din buzunar. Vârând-o drept În gură, extrase o țigară cu buzele, Încet și cu dexteritate, apoi Întinse pachetul spre mine. — Nu? Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de complicitate. Evident, n-avem nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului - se cutremură din cauza muzicii de alături. Îți vine să le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot fi fost acum vreo 18 ani. Și Helen zice, zâmbind: A, deci de-aia umblai cam într-o ureche. La mine au trecut douăzeci de ani de când cu John, zice. Pe jos, pe rumeguș, printre cabluri, e o pagină mototolită de ziar. Un anunț pe trei coloane zice așa: În atenția clienților agenției imobiliare Helen Boyle „Ați cumpărat o casă bântuită? În acest caz“, zice anunțul, „vă rugăm să sunați la următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai trebuie? Mi-o înapoiați cînd vă aduc banii șoptește Mihnai, ieșind dintre rafturi odată cu șefa magazinului, apropiindu-se de casă. Opriți o sută patruzeci spune el casieriței întinzîndu-i două sute. Păcat de cioburi surîde șefei, aflată lîngă umărul lui, strîmtorată, mototolind în mîini revista. Mihai ia restul, mulțumește, și pornește spre ieșire, băgînd din mers banii în portmoneu. Abia prin dreptul raionului de mezeluri, chiar lîngă ușă, întoarce privirea spre casa de la autoservire. Acolo, lîngă casieriță, șefa magazinului își face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît sincer. Roagă-l tu pe Runca să treacă îi surîde malițios Radu -, eu s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, ca o scuză, arată spre scaun: Te rog! Să-ți dau revista murmură, întorcîndu-se spre un raft, răscolind cîteva dosare. Mulțumesc! Mihai răsfoiește un timp revista, rămasă pe masă în fața sa, uitîndu-se atent la degetele nervoase ale fetei, care mototolesc un capăt de sfoară. Să înțeleg că trebuie să te las în pace, Cristina? Ochii fetei, speriați, se ridică spre el. Poți să mi-o spui deschis, să știi strînge Mihai din umeri, să dea un aer firesc vorbelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea înaintînd, atît cît să poată închide ușa. Credeam că m-ai văzut venind în urma ta și nu vrei să-mi deschizi. Luat atît de repede, Mihai nu mai are timp să fie surprins; termină de șters mîna stîngă, apoi mototolește în palme prosopul, ca pe un bulgăre mare de zăpadă. "Cît sîntem încă pe pace, eu vă zic bine-ați venit!" încercă el un surîs cu care încheie parafraza după Eminescu. Ce te face să crezi că am gînduri războinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina smulsă, pornește o crăpătură ce se lărgește continuu, prelungindu-se pe lîngă restaurant, pe sub platforma din beton. Fugi! îl ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-ai cui da un plic! Zi și tu... Mihai își privește un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură vizibil iar mîinile, tremurînd și ele, mototolesc continuu mănușile groase. Te rog, stai, stai cu mine..., chiar dacă te grăbești, sînt așa..., e cumplit să... Hai, mă, fii bărbat, ce naiba! încearcă Mihai o glumă. Oi fi fost eu bărbat astă iarnă; acum aștept... E... e... teribil, îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o abstinență riguroasă. Înainte să primească aceste vești bune, Dan se temuse că mintea sa, în realitate la fel de gingașă și maleabilă ca și sculpturile din hârtie pe care el însuși le făcea, era gata să se transforme într-un ghemotoc mototolit de nebunie. Dan avea acum prieteni gata să-l sprijine. Dave 2 mergea până acolo încât venea la ei după întrunire, să le predice în continuare. Carol era deja acasă - întâlnirea rudelor începea și se termina cu o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de Allan, rotunjindu-i fiecare mișcare! Alan n-o mai făcuse cu o virgină până atunci, cel puțin nu cu una intacta. Se temea că pe Bull îl va durea, că sângele le va păta hainele abandonate, care zăceau acum mototolite sub cele două corpuri ce se împreunau. Alan își dorea ca această primă dată să fie extraordinar de plăcută pentru Bull. Își dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat fiind că devenise un partener sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și nu reușești să-l atingi. În plus, profesorul Uzzi-Tuzii își începuse traducerea orală nesigur dacă avea să fie în stare să combine cuvintele, revenind asupra fiecărei fraze că să-i ordoneze despieptănările sintactice, manipulându-le, până când se șifonau complet, mototolindu-le, ciopârțindu-le, oprindu-se asupra fiecărui cuvânt pentru a-i ilustra folosirile idiomatice și conotațiile, acompaniindu-se cu gesturi învăluitoare, invitându-te parcă să te mulțumești cu echivalențe aproximative, întrerupându-se pentru a enunța reguli gramaticale, derivații etimologice, citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Au sublinieri galben-fosforescente, acolo unde-i ideea mai importantă. Sunt mobilizatoare, înălțătoare, filozofice, destinate sufletelor sensibile. Cu un mesaj clar: dacă ești geniu, te vor batjocori-ignora-izola-disprețui-neînțelege-răni-învinge-pune-la-pământ-întina-memoria... măgarii, neaveniții, nepricopsiții ăia. Cum nu-s geniu, le desprind liniștit de pe perete, le mototolesc în pumn și le arunc la coș. Nu nimeresc din prima. Dar mă gândesc, totuși, dacă n-ar fi bine să aduc ceva în loc, vreuna dintre pancartele de la meci, „Moldoveni cu limba lată/ Mai picați în C o dată”, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mine un deget lung și osos. — Până înțelegi, zice Brandy, că ceea ce spui e doar o poveste. Care nu se mai petrece. Când îți dai seama că povestea pe care o spui e făcută doar din cuvinte, când o poți mototoli și poți să-ți arunci trecutul la coșul de gunoi, zice Brandy, atunci o să ne dăm seama cine-o să fii. Capitolul 4 Sari la granița canadiană. Sari la noi trei într-un Lincoln Town Cat închiriat, așteptând să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pot fi frumoasă, vreau să fiu invizibilă. Sari la polonicul de punci luându-și zborul spre nicăieri. Sari la fiecare linguriță, dusă. Sari la toate carnetele de note din școala primară și la pozele cu clasa dispărute-n zare. Manus mototolește o bucată de hârtie groasă. Certificatul lui de naștere. Și dă cu el afară din existență. Apoi Manus stă legănându-se de pe călcâie pe vârfuri, călcâie-vârfuri, călcâie-vârfuri, strângându-se singur în brațe. Brandy se uită la mine să zic ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu de-a sila un deget, două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându-l la vârfuri. Mici hernii de vată se umflă sub pânză. Sub hăinuțele lor, păpușile sunt îngălate, murdare. Lipicioase și urât mirositoare. Materialul e mototolit în gâlme și ciupit de cicatrici acolo unde cusăturile au dispărut. Păpușile astea, băiețelul și fetița de cârpe de care toată lumea poate abuza. Și, firește, Cora a făcut ce-a putut ca să le țină curate. Le-a cusut la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se va părea mai puțin frumos. Mergi cu mine, Cezar? să plătesc și eu factura telefonică, ăștia mi l-au oprit, îhîm, poate aveți noroc, zice tipa, să mai meargă, dacă nu, trebuie să vă duceți la sediu, factura e mototolită și ruptă și Prințesa Miau mi-a scris cu creionul de buze înainte să inunde și să-mi dea foc la păr: nici Marius, nici Filosoful n-o merită pe Toni și după ce-mi dă cu sticla în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și de cristale. Doamna Ster, În genunchi, Își lipise obrazul de obrazul lui. Abia dacă i se auzea plânsul. Gheretă se trezi mototolind ziarul cu care domnul Ster nu mai avea ce să facă. Ziarul lui era România liberă. Citea mai ales decesele printre care Își găsea o mulțime de cunoștințe. Un fost director de bancă era un om de lume. De ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]