253 matches
-
Movilița este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Diocheți-Rediu, Frecăței, Movilița (reședința), Trotușanu și Văleni. Comuna se află în zona de nord-est a județului, la nord-est de orașul Panciu, pe malul stâng al râului Zăbrăuți. Este traversat
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
Movilița este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Diocheți-Rediu, Frecăței, Movilița (reședința), Trotușanu și Văleni. Comuna se află în zona de nord-est a județului, la nord-est de orașul Panciu, pe malul stâng al râului Zăbrăuți. Este traversat de șoseaua județeană DJ205H, care îl leagă spre sud-vest de Panciu și spre nord
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
nord-est a județului, la nord-est de orașul Panciu, pe malul stâng al râului Zăbrăuți. Este traversat de șoseaua județeană DJ205H, care îl leagă spre sud-vest de Panciu și spre nord de Păunești și Pufești (unde se termină în DN2). La Movilița, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ205J, care duce spre sud tot la Panciu, pe o rută ce trece Zăbrăuțiul mai în aval ca prima. Prin comună trece și calea ferată Mărășești-Panciu, pe care este deservită de stația Diocheți
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
DJ205J, care duce spre sud tot la Panciu, pe o rută ce trece Zăbrăuțiul mai în aval ca prima. Prin comună trece și calea ferată Mărășești-Panciu, pe care este deservită de stația Diocheți. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Movilița se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,58%). Pentru 3,24% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
minoritate de ortodocși de rit vechi (4,81%). Pentru 3,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Șușița a județului Putna și avea în compunere satele Chețcani, Frecăței, Movilița și Trotușanu, având în total 2008 locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă cu 18 elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Diocheți, cu satele Diocheți, Bolotești și
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
de 1071 de locuitori ce trăiau în 302 case. În comună funcționau două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Zăbrăuți a aceluiași județ; Diocheți avea 1106 locuitori în satele Chițcani, Diocheți, Rediu și Sperieți, iar Movilița avea în satele Frecăței, Movilița și Trotușanu, 1900 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1964, satul Sperieți-Chițcani (rezultat
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
trăiau în 302 case. În comună funcționau două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Zăbrăuți a aceluiași județ; Diocheți avea 1106 locuitori în satele Chițcani, Diocheți, Rediu și Sperieți, iar Movilița avea în satele Frecăței, Movilița și Trotușanu, 1900 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1964, satul Sperieți-Chițcani (rezultat anterior din comasarea satelor Sperieți
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
1950, cele două comune au fost transferate raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1964, satul Sperieți-Chițcani (rezultat anterior din comasarea satelor Sperieți și Chițcani și trecut la comuna Movilița) a luat numele de "Zăbrăuți". În 1968, cele două comune au fost trecute la județul Vrancea, comuna Diocheți fiind imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
satul Sperieți-Chițcani (rezultat anterior din comasarea satelor Sperieți și Chițcani și trecut la comuna Movilița) a luat numele de "Zăbrăuți". În 1968, cele două comune au fost trecute la județul Vrancea, comuna Diocheți fiind imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se află biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric de arhitectură de interes național. Biserica se află în satul Movilița (în centrul fostului sat Chițcani) și
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
și trecut la comuna Movilița) a luat numele de "Zăbrăuți". În 1968, cele două comune au fost trecute la județul Vrancea, comuna Diocheți fiind imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se află biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric de arhitectură de interes național. Biserica se află în satul Movilița (în centrul fostului sat Chițcani) și datează din secolul al XVII-lea.
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
comuna Movilița) a luat numele de "Zăbrăuți". În 1968, cele două comune au fost trecute la județul Vrancea, comuna Diocheți fiind imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se află biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric de arhitectură de interes național. Biserica se află în satul Movilița (în centrul fostului sat Chițcani) și datează din secolul al XVII-lea.
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se află biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric de arhitectură de interes național. Biserica se află în satul Movilița (în centrul fostului sat Chițcani) și datează din secolul al XVII-lea.
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
de 38 hectare, habitatul caracteristic fiind reprezentat de o turbărie acidă ombrotrofică, săracă în nutrienți minerali și hidrologic menținută în principal prin aportul precipitațiilor. Nivelul apei est mai înalt decât pânza freatică înconjurătoare, iar vegetația perenă este dominată de perne (movilițe) viu colorate de "Sphagnum spp." (ce permit supraânălțarea mlaștinii în partea ei centrală), "Erico-Sphagnetalia magellanici, Scheuchzerietalia palustris p.p., Utricularietalia intermedio-minoris p.p., Caricetalia fuscae p.p."). Peste fondul vegetației alcătuit din mușchi arctic de tip Sphagnum, în condiții austere de troficitate, s-
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
Topraisar este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele Biruința, Movilița, Potârnichea și Topraisar (reședința). Numele comunei este dat de numele celui mai mare dintre satele componente, denumire care provine din limba tătară, de la Topraysar care a rezultat prin rotunjirea fonetică a lui Top Rayis Hisar înseamnând "Fortul Conducătorului/Conducătoarei Uniunii
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
de 94 km; teritoriul comunei este traversat de traseul DN 38, care face legătura între Constanța și punctul de trecere al frontierei de la Negru Vodă. Pe teritoriul comunei există următoarele trasee rutiere: - DN 38 face legătura între localitățile Amzacea - Topraisar - Movilița - Techirghiol; - DJ 391 între Mereni - Topraisar - Biruința - Tuzla (drum neamenajat); - DJ 381 și DC 1A ce leagă localitățile Potârnichea - Movilița - Bărăganu. Distanța satelor față de reședința comunei este cuprinsă între 5 km (Biruința) și 7 km (Potârnichea). " "Teritoriul comunei Topraisar se
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
al frontierei de la Negru Vodă. Pe teritoriul comunei există următoarele trasee rutiere: - DN 38 face legătura între localitățile Amzacea - Topraisar - Movilița - Techirghiol; - DJ 391 între Mereni - Topraisar - Biruința - Tuzla (drum neamenajat); - DJ 381 și DC 1A ce leagă localitățile Potârnichea - Movilița - Bărăganu. Distanța satelor față de reședința comunei este cuprinsă între 5 km (Biruința) și 7 km (Potârnichea). " "Teritoriul comunei Topraisar se învecinează la nord cu Canalul Dunăre - Marea Neagră (comuna Cumpăna) acest lucru fiind un avantaj de necontestat în ceea ce privește dezvoltarea activităților din
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
celor de la Dealu și Sărindar, avea să se desfășoare trecutul însemnatei așezări de la Dridu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Dridu-Sărindarele", făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Dridu-Movila, Dridu-Snagov, Movilița, Sărindaru de Sus și Sărindaru de Jos, cu o populație de 2677 de locuitori, ce locuiau în 625 de case. În comună funcționau o școală, o moară cu aburi, o mașină de treierat și trei biserici (la Dridu-Movila, Dridu-Snagov și
Comuna Dridu, Ialomița () [Corola-website/Science/301239_a_302568]
-
școală, o moară cu aburi, o mașină de treierat și trei biserici (la Dridu-Movila, Dridu-Snagov și Sărindaru de Jos). În 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec în plasa Fierbinți a aceluiași județ, având în compunere aceleași sate (cu excepția satului Movilița, care s-a separat și a format o altă comună). Comuna Dridu-Sărindarele avea atunci 4318 locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrația raionului Urziceni din regiunea Ialomița apoi (din 1952), din regiunea Ploiești și din 1960 din regiunea București
Comuna Dridu, Ialomița () [Corola-website/Science/301239_a_302568]
-
Săgeata este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Banița, Beilic, Bordușani, Dâmbroca, Găvănești, Movilița și Săgeata (reședința). Comuna Săgeata este așezată în partea de câmp a județului Buzău, la o distanță de de orașul Buzău și de ultimele cute ale dealurilor subcarpatice. Este formată din 7 sate: Banița, Beilic, Bordușani, Dâmbroca, Găvănești, Movilița și
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
Găvănești, Movilița și Săgeata (reședința). Comuna Săgeata este așezată în partea de câmp a județului Buzău, la o distanță de de orașul Buzău și de ultimele cute ale dealurilor subcarpatice. Este formată din 7 sate: Banița, Beilic, Bordușani, Dâmbroca, Găvănești, Movilița și Săgeata, satul de reședință. Toate satele sunt așezate în lungul aceleași șosele (DJ203K), pe malul stâng al râului Buzău. În unele părți, apropierea de râu ajunge la , distanța medie fiind de . DJ203K leagă comuna spre est de Robeasca și
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
comună funcționau o școală cu 41 de elevi în Săgeata de Sus și 2 biserici la Beilic și Săgeata de Sus. Pe teritoriul actual al comunei Săgeata, în aceeași plasă, mai era atunci organizată și comuna Găvănești, formată din cătunele Movilița și Găvănești, cu 1080 de locuitori ce trăiau în 231 de case. În comuna Găvănești funcționau o școală cu 36 de elevi (dintre care 2 fete) și o biserică clădită de episcopul Chesarie al Buzăului în 1844. În 1925, comuna
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
a aceluiași județ, era formată din satele Beilicu, Bordoșani-Coiteasca, Săgeata de Jos, Săgeata de Sus și Șeineasca, după ce satul Dâmbroca a fost transferat la comuna Scurtești. Comuna Găvănești era tot atunci în aceeași plasă, și avea satele Bănița, Găvănești și Movilița, cu 1959 de locuitori. În 1950, comunele Găvănești și Săgeata au fost incluse în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, reforma administrativă a dus la desființarea comunei Găvănești și includerea ei în
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
Răchitoasa (în maghiară "Rekettyés") este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Barcana, Bucșa, Buda, Burdusaci, Dănăila, Dumbrava, Farcașa, Fundătura Răchitoasa, Hăghiac, Magazia, Movilița, Oprișești, Putini, Răchitoasa (reședința) și Tochilea. Comuna se află în estul extrem al județului, la limita cu județul Vaslui, în zona cursului superior al Zeletinului. Este traversată de șoseaua județeană DJ241, care o leagă spre nord de Colonești și Izvoru
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
la regiunea Bacău și în 1956 a fost desființat, cele trei comune fiind transferate raionului Adjud. În 1964, satul Bahnița-Gunoaia din comuna Răchitoasa a luat numele de "Dumbrava", iar în comuna Burdusaci satul Gunoaia de Jos a primit numele de "Movilița", iar satul Cârna pe cel de "Lunca". În 1968, cele trei comune au fost trecute la județul Bacău, iar comunele Buda și Burdusaci au fost desființate, satele lor trecând la comuna Răchitoasa. Tot atunci, au fost desființate satele Brătoaia (comasat
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
al pionierilor tulceni animă pietrele și valurile care „participă nemijlocit la reconstituirea marilor momente esențializate ale istoriei noastre.” Cum este produs acest moment? „În unghi de cocor este realizat desenul pietrelor - fete și băieți îmbrăcați în alb, așezați ca niște movilițe” în timp ce „lateral, „pachete” de fete îmbrăcate în bleu, dispuse printre dunele de nisip, asigură o mișcare coregrafică paralelă celei din cadrul central (unde „pietrele” vor desfășura un dans al constelațiilor - cercuri concentrice suprapuse - care simbolizează intrarea în universalitate a faptelor istorice
„Mulțumim pentru copilăria noastră fericită”: Spectacolul cu copii în România anilor 1980 () [Corola-website/Science/295691_a_297020]