160 matches
-
chipurilor încruntate de copii, chipuri devenite măști impenetrabile, rigide. Această relație care evoluează pe coordonatele unei inocențe care se regăsește pe sine ca bucurie și împlinire, într-un decor campestru, într-o plimbare cu șareta, are ceva dintr-o idilă mozartiană cu o Germanie veche, un îndepărtat reflex weimarian. Tocsina violenței a infectat însă comunitatea pe o bandă largă de frecvență asupra doctorului, spre exemplu, planând bănuiala unui comportament incestuos și o scenă păstrează ambiguitatea în acest sens. Regizorul mizează pe
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
în cînd, și în adîncul ei. Sebastian e într-adevăr un „artist amabil“, care, din instinct muzical, „se ferește să apese, să stăruie“ într-o manieră disonantă în enunțurile lui artistice și eseistice. Făcîndu-i în fond un compliment de tip mozartian 1, Vladimir Streinu observă că o „ușurință fericită și egală“ îl face pe scriitor să se miște dezinvolt „în genurile și printre genurile pe care le cultivă“. De aici și calitatea scrisului sebastianic, și deficiența lui ce dau un efect
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
însuși o investește pe Lilli Lehmann în rolul Pasării Pădurilor din Tetralogie - pe aceea care avea să devină vocea legînd major continentele, de la Berlin la Metropolitan și înapoi în Europa, la Salzburg, spre a instaura, cu excepționalul ei prestigiu, sărbătoririle mozartiene încă din 1901? Sau mai tîrziu, peste decenii, cînd geniul începuturilor fecunde se rostește din nou, hărăzindu-i frumoasei Elisabeth Schwarzkopf același emploi wagnerian, ca o parafă, muzical-poematică, somație la o carieră înaltă... Nici un exercițiu de tipul beneficiului de inventar
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Are, însă, o puritate, inocență și candoare specifice vârstei sale fragede, care-i conferă prospețime și-l apropie de personaj. L-am văzut recent și în rolul lui Don Ottavio din Don Giovanni, partitură extrem de dificilă sub raportul păstrării stilisticii mozartiene. Desigur că la data aceasta, el este un tânăr interpret în formare, care va trebui să fie lucrat, ajutat de profesorii săi pentru a surmonta dificultățile diverselor partituri. Îi recomand să fie atent cu orice tentație impresarială care l-ar
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
același timp o piatră de încercare, pentru că la Mozart se vede și se aude totul, orice neglijență în rostirea muzicală, orice greșeală de gust, orice urmă de vulgaritate se amplifică în undele limpezi ale acelui diamant perfect care este textul mozartian. Don Juan, personajul lui Tirso de Molina (născut probabil dintr- un mit mult mai vechi) a cunoscut numeroase întruchipări teatrale, muzicale, literare și a hrănit o enormă literatură, până în zilele noastre. Flaubert spunea că cele mai frumoase creații ale lui
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
întruchipări teatrale, muzicale, literare și a hrănit o enormă literatură, până în zilele noastre. Flaubert spunea că cele mai frumoase creații ale lui Dumnezeu sunt marea, Hamlet și Don Giovanni. Universal și etern, arhetipul s-a cristalizat perfect doar în opera mozartiană poate pentru că, așa cum remarca Kierkegaard, îndeobște muzica însoțește acțiunile, trăirile, în timp ce în Don Giovanni ea le dezvăluie cele mai adânci rădăcini. Asta spune totul despre dificultatea de a da dramei mozartiene o formulă teatrală convingătoare. Într-o incomparabilă sinteză între
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
etern, arhetipul s-a cristalizat perfect doar în opera mozartiană poate pentru că, așa cum remarca Kierkegaard, îndeobște muzica însoțește acțiunile, trăirile, în timp ce în Don Giovanni ea le dezvăluie cele mai adânci rădăcini. Asta spune totul despre dificultatea de a da dramei mozartiene o formulă teatrală convingătoare. Într-o incomparabilă sinteză între dramă și muzică, Mozart exprimă un caleidoscop de stări și emoții, contopindu-se, identificându-se cu fiecare personaj în parte. Nenumărate au fost lecturile încercate de-a lungul timpului pentru a
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
punct de vedere scenic, cu măsură și bun-simț; glasul de bariton plăcut, maleabil, va câștiga desigur dacă se vor corecta unele dificultăți în acut. Celălalt Leporello, Radu Ion, a alunecat prea mult pe panta îngroșării, ieșind din caracterul unui personaj mozartian, fie el și comic. Tot net diferențiate, deși înscrise în aceeași concepție regizorală, au fost cele două Donna Elvira. Crina Zancu a creionat un personaj isteric, cu exces de gesticulație și o tentă de vulgaritate; mi s-a părut chiar
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
se va duce la mănăstire; în nici un caz nu este un personaj ridicol. Antonela Bârnat a optat pentru o altă viziune, accentuând alura demnă și drama eroinei; vocea tânără, bine susținută tehnic, privilegiază expresia, detaliul, nuanța; stăpână pe un stil mozartian impecabil, ea și-a demonstrat excelența într-o partitură foarte solicitantă. Noblețea stilului și timbrul generos au definit și prezența Iuliei Isaev în rolul Donnei Anna (cu care și-a făcut intrarea cu ani în urmă în lumea bună a
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
e posibil să te apropii de rău și de urât?! D.P.Prin capacitatea sa de travestire, Mozart a încercat nu numai să-i bucure pe oameni, dar i-a și aureolat, imortalizându-i în muzica sa. întâlnim frecvent în operele mozartiene oameni simpli, înzestrați cu acel bun simț primordial, alături de personaje grave, preocupate intens de misterul existențial. De pildă, în Flautul fermecat, un cuplu ca Papagheno-Papaghena conviețuiește într-o deplină armonie cu celălalt cuplu - Tamino-Pamina -, destinat să experimenteze cunoașterea prin inițiere
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
la care instituțiile de gen se străduiesc să atragă un public cât mai numeros. Filarmonica bucureșteană și-a lansat deja intențiile, Formațiile muzicale Radio se concentrează asupra unui Festival Mozart bogat în programe și Opera Națională a oferit o premieră mozartiană absentă de pe afiș de câteva decenii. De ce absentă? Probabil pentru că nu este o operă de public (ne-o demonstrează cronologia destul de rarefiată a traseului ei în lume, prezentată în programul de sală); dar atunci de ce Cosí fan tutte? Pentru că orice
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
pentru că nu este o operă de public (ne-o demonstrează cronologia destul de rarefiată a traseului ei în lume, prezentată în programul de sală); dar atunci de ce Cosí fan tutte? Pentru că orice teatru care se respectă trebuie să aibă un repertoriu mozartian cât mai complet și mai ales pentru că este o muzică paradisiacă. Compusă în 1789, cu un an înainte de moarte, ea este deja marcată de acea "melancolie a îngerilor" despre care vorbea Cioran, chiar dacă la suprafață pare a fi o farsă
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
Compusă în 1789, cu un an înainte de moarte, ea este deja marcată de acea "melancolie a îngerilor" despre care vorbea Cioran, chiar dacă la suprafață pare a fi o farsă. Dincolo de această fațadă, s-a spus, este cea mai tristă capodoperă mozartiană. Și asta se aude în partitura stratificată, vibrantă, tensionată și mereu ambiguă, ca și povestea celor două perechi de îndrăgostiți care nu rezistă probei fidelității. Istorioara reia toposuri vechi ca deghizări, travestiri, simulări, pariuri, răsturnări de situații ce țin de
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
dificultate cu brio, reliefând nuanțat trăirile personajului, lansându-se în coloraturi impecabile sau frazând delicat. Are talent actoricesc și capacitatea de a îngemăna acțiunea cu melosul Și, ceea ce este cel mai important, stăpânește o cultură a cântului supus rigorilor stilului mozartian. Din păcate, nu același lucru se poate spune și despre partenerii masculini, care cu voci sonore, prezență scenică plăcută, muzicalitate naturală au întruchipat pe cei doi amorezi: Guiglelmo cu un umor mai apropiat de genul buffo (baritonul Vicențiu }ăranu) și
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
Ferrando, pandantul liric (tenorul Marius Manea) poate obosit și din această cauză cu o emisie rigidă departe de acel cânt moale, flexibil, propriu personajului. Dar nici unul, nici celălalt, prea voluminoși vocal, nu aveau de a face cu ceea ce numim stil mozartian, păreau veniți din altă piesă. Don Alfonso este un rol nu foarte întins, dar pe care mulți mari cântăreți l-au rafinat de-a lungul timpului prin lecturi variate; Ștefan Schuller, într-o versiune muzicală corectă, înfățișează un personaj blazat
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
Despina, a împrumutat vocea acrișoară, agilă a Cristinei Eremia, lejeritatea ei picantă, se înscrie în cea mai bună tradiție a subretei clasice. René Jacobs, profund cunoscător al epocii, definea Cosí fan tutte ca pe "una dintre cele mai simfonice opere mozartiene"; într-adevăr sunt momente în care amploarea scriiturii orchestrale aruncă parcă flash-uri chiar și către orchestra secolului al XIX-lea (sau măcar către Jupiter). Vlad Conta la pupitru a impus o lectură dinamică, tempi rapizi, strânși și o frazare
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
început pregătirile pentru tradiționalul concert speologic care aduce toamnă de toamnă melomanii în Peștera Românești. Evenimentul va avea loc duminică, 23 octombrie; în programul concertului se vor regăsi marii compozitori clasici și surprizele dedicate speologiei. Nu va lipsi nici muzica mozartiană, interpretată de Ansamblul Rafael din Serbia și Orchestra Simfonică Timișoara. ( S. L.) Cămine În cadrul programului de reabilitare a infrastructurii școlare a fost inclusă și reabilitarea a 16 cămine studențești, în valoare totală de peste 10 milioane de euro, termenele de finalizare fiind
Agenda2005-40-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284280_a_285609]
-
diferite. Prima, în do minor, se mai numește și tragica, în principal datorită influenței compozițiilor beethoveniene, cealaltă, în si bemol major, face câțiva pași înapoi și realizează o lucrare veselă, plină de elan, ce ne aduce aminte de ultimele simfonii mozartiene. Este simfonia V-a, o simfonie lirică, care, deși ne amintește de Mozart, ne prezintă totuși un compozitor cu o personalitate conturată și originală. Practic, această lucrare este adevăratul punct de pornire spre libertatea de expresie în simfonism a lui
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
etaje. Aici încep să i se țese celui ce avea să fie un artist neegal cu nimeni, copilăria și educația. A învățat de mic, de la mama sa limba franceză și s-a inițiat în muzică, interpretând „piese scurte, melodioase (...), ritmuri mozartiene”, după confesiunile artistului. Când s-a mărit a început să primească lecții de pian și să asculte împreună cu tatăl său muzică ușoară, la un gramofon pe vare îl avea în casă. În 1931, elev fiind la Liceul „Gheorghe Șincai”, va
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
intelectual atinge valori maxime, se-nșeală. Păi, profesorul de servici e director atunci...” “Dar directorul?...” întreabă o voce rămasă neidentificată din sală. “Directorul are și alte treburi, mai tu o ședință, mai ... altceva...” V.4. ... Jupiter! Acordurile maiestuoase ale muzicii mozartiene îmi inundă sufletul. Zeul e, parcă, mai altfel aici. Sigur, la fel de puternic, de măreț, însă mai pământean, mai uman. Ai crede că Wolfgang Amadeus Mozart l-a surprins exact în momentele sale de supremă slăbiciune. Sau de măreție fără seamăn
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
confluând în aceeași compoziție. Lipsește doar recitativul solistic sec, element ce va rămâne caracteristic formelor oratoriale și operei; acesta este însă înlocuit cu o declamare corală repentină (un fel de recitativ coral) atunci când se dorește - precum în cazul unor mise mozartiene - un tempo mai accelerat. Subliniem faptul că missa-cantata folosea întreg vocabularul idiomei muzicale catolice din perioada la care ne referim, nu numai modelul arhaic alla Palestrina: practic, era folosit întreg lexicul întâlnit la marea majoritate a muzicienilor. Prin „stil ecleziastic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de ani când scrie masivul volum și este încă sclavul mecanicii în trei timpi a gândirii hegeliene, deși conținutul cu care umple schema este liber, efervescent și "literar". " Stadiile imediate ale erosului" sânt prezentate și analizate cu ajutorul a trei opere mozartiene. Primul stadiu ― Nunta lui Figaro ― este întruchipat de Cherubino, ipostază a senzualității care se trezește și al cărei obiect nu este pe deplin precizat. Dorința este ca atare confuză și, pentru că nu cunoaște satisfacerea și nu poate deveni bucurie debordantă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și să preiau ilustrația (50 de planșe color) la Enciclopedia zmeilor a lui Cărtărescu, la care Banuș lucrează de peste un an. Pentru suflețelul meu, vreau să cumpăr de la FNAC filmul lui Losey după Don Giovanni și să văd ce casete mozartiene mai găsesc. Am să dau și o raită pe la târgul de carte, care pică exact în săptămână aceasta, având ca invitat de onoare editurile din Italia, mai rafinate, poate, în materie de grafică de carte decât cele franțuzești. marți, 19
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să se opună fatalității, cu atât mai mult cu cât el o percepe cu o minte rece, cu o luciditate adeseori Înspăimântătoare. Este tocmai barajul care separă două lumi: pe de o parte, a-moralismul transparent, evoluând pe o muzică mozartiană, pe de alta, confuzia insuportabilă a muzicii dodecafonice. Voința de a domina și voința de a dispărea Abordarea psihanalitică a sinuciderii nu trebuie să pună, Însă, În umbră efectul literar al oricărei relatări scriitoricești. Investigarea critică nu are nici un argument
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prozatorilor să nu devină personaje. Multe romane actuale sunt cuminți. Nu le simți prelungirile. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști ! Literatura este poate singura minciună care înnobilează. În poezia modernă, cuvintele au tumult wagnerian, nu șăgălnicie mozartiană. Capodopera sugerează, nu cicălește. În trunchiul artei, aportul generațiilor se cristalizează precum inelele din miezul arborilor. Unii artiști strălucesc, alții luminează. Criticul valoros îi arată la timp debutantului că îi crește ceva suspect pe creier. Artistul se retrage în sine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]