493 matches
-
ca „bărbat singur și rece”, F, 1999, 7-8; Cărtărescu, Postmodernismul, 194-199, passim; Bucur, Poeți optzeciști, 142-148; Manolescu, Lista, I, 339-341; Pop, Viață, 153-157, 196-205; Dicț. scriit. rom, III, 350-352; Alunița Cofan, Bestiar liric, CC, 2002, 8-10; Nicoleta Sălcudeanu, Învățăturile maestrului Mușina către finii săi literari, „Cuvântul”, 2003, 2. A.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Victor Felea, Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Marius Robescu, Marin Mincu, Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter, Florin Mugur, Mircea Dinescu, ca răspuns la ancheta Cum am devenit poet?, precum și Nichita Danilov, Lucian Vasiliu, Matei Vișniec, Florin Iaru, Traian T. Coșovei, Alexandru Mușina, Magdalena Ghica (Magda Cârneci), Ioan T. Morar, Dumitru Radu Popa, care dezbat chestiunea poeziei tinere). Despre ceea ce s-ar numi Momentul actual al criticii literare (3-4/1984) se pronunță numeroși critici, printre care și Al. Piru, Edgar Papu, Dumitru Micu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
care domina în modernism, dintre poet și limbaj, dintre text și realitate. [...] pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare. (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III) [Citește textul cu voce tare.] 1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul dat: a. Cine este emițătorul mesajului? Precizează perspectiva și intențiile autorului în textul de mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care domina în modernism, dintre poet și limbaj, dintre text și realitate. [...] Pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare“ (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III). De aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric - mizând pe forme ale oralității, ale stilului colocvial -, hibri darea speciilor și a genurilor, prin narativizarea textului liric și recuperarea unor specii vechi, „minore“. Proza postmodernistă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
postmoderniști români sunt: Mircea Nedelciu, Mircea Cărtărescu, Matei Vișniec, Simona Popescu, Gheorghe Crăciun, Traian T. Coșovei, Sorin Preda, Florin Iaru, Ion Stratan, Mariana Marin, Caius Dobrescu, Cristian Teodorescu, Cristian Popescu, Iustin Panța, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Carmen Mușat, Alexandru Mușina, Andrei Bodiu etc. 3.2. Genul epic. Elemente structurale în creația epică 3.2.1. Narațiunea. Tipologia textelor narative GENUL EPIC (gr. épos, epikós; lat. epicus - cuvânt, spunere, discurs, povestire) însumează clase de opere care apelează la „prezentare mediată a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
am spune preferențială, în mediile scriitoricești din România. Fără condescendență și amendamente de circumstanță, cu seriozitate și apetit cognitiv alimentat de o curiozitate mereu răsplătită, despre cărțile lor scriu, între primii, poeții Mariana Codruț, Petre Stoica, Traian T. Coșovei, Alexandru Mușina, Aurel Pantea, apoi angajându-se și critici de notorietate precum Alex. Ștefănescu, Laurențiu Ulici, Gheorghe Grigurcu, Florin Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Ioana Pârvulescu, Al. Cistelecan ș.a. Astfel, buletinul de identitate al optzeciștilor basarabeni este semnat și de critica literară românească
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Ivănescu), autodemascarea ironică a discursului în calitatea sa de convenție, tendința transcrierii evenimentului cotidian. Modul în care Radu G. Țeposu definește scriitorii care fac o poezie a "cotidianului prozaic și bufon" (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Alexandru Mușina) s-ar potrivi în mare parte și pentru a caracteriza poezia lui Geo Dumitrescu și Ion Caraion: "un spectacol al feeriei anodine, prozaice și convulsive, cu automatisme burlești și crispări comice, redactat în limbaj carnavalesc, iritat, melancolic, parodic, folosind procedeele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai degrabă, una a așteptărilor. Sunt texte a căror plăcere a lecturii se naște din jocul ironic, lucid menit să compensese frustrările succesive la care este supus un lector neavizat și preocupat excesiv de sfera "poeticului". Câteva decenii mai târziu, Alexandru Mușina propunea o poezie a cotidianului, "o poezie, deci, despre viața noastră obișnuită, dar care, totodată să exprime și poezia din această viață"250. Relevante în acest sens sunt chiar și titlurile noii creații poetice: Strada Castelului 104, Lecțiile deschise ale
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
159, 160, 162, 163, 164, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 174, 175, 176, 180, 182, 183, 185, 188, 190, 192, 193, 218, 221, 226, 227, 239 modernism, 23, 25, 50, 144, 190, 198, 205, 216, 241 Moraru, Cristian, 30 Mușina, Alexandru, 200, 205, 209 N Naum, Gellu, 43, 44, 45, 50 Naum. Gellu A cunoaște, 43 Corsaj pierdut, 43 Oglinda oarbă, 44 Negoițescu, Ion, 54 Negrici, Eugen, 220, 221 Neneev, T., 77 Neneev. T. Origine, 77 neoromantism, 37, 38 neosimbolism
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
În realitate, dificultățile sunt deosebit de mari. Pentru că sinceritatea nu e totuna cu efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem." Mircea Cărtărescu, Ce este biografismul, apud Eugen Simion, Scriitori români de azi, p. 478. 246 Alexandru Mușina, apud Corin Braga, op. cit., p. 204. 247 Poezia modernă "înstrăinează în mod deliberat familiarul, împingând cele apropiate în depărtare. Pare să se afle sub o constrângere care alterează contactul dintre om și lume, dar și contactul oamenilor între ei.", Hugo
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lucruri, fenomene, fapte și gânduri, până atunci "nepoetice" sau "antipoetice" (...). De fapt, în ultimă instanță, nu e vorba de poetic și nepoetic, ci de obișnuit și neobișnuit, nou și vechi.", Geo Dumitrescu, Poetic și nepoetic, op. cit., p. 236. 250 Al. Mușina, Poezia cotidianului, Astra, nr. 4/ 1981, apud Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, vol. I, Editura Paralela 45, Pitești, 2000, p. 196. 251 Liviu Clement, "Fragmente despre postmodernism și poezie", în Crai nou, 2002. 252 Liviu Ioan Stoiciu, "În
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Doru Burlacu, Caius Dobrescu, Petru M. Haș, Cornel Teulea. Fără a avea un program explicit, publicația își propune să dinamizeze energiile locale. Semnează versuri Petru M. Haș, Mircea Ivănescu (Poem intitulat Ana), Florentin Pițu (sub pseudonimul Andrei Vremir) și Alexandru Mușina. Alături de prozele scurte ale lui Petru M. Haș și Gavril Pinte, revista găzduiește, în foileton, romanul În cerc al lui Paul Goma. Secțiunea rezervată teatrului este ilustrată de o piesă a dramaturgului făgărășean Cornel Teulea. Editorialele aparțin lui Caius Dobrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288618_a_289947]
-
perioade, cu rubrici proprii, de (cvasi)memorialistică, diaristică, eseistică ori confesiuni, Livius Ciocârlie (cu „Jurnal de lăsare la...vatră”), Victor Felea („Pagini de jurnal”), Alexandru George („În continuarea unor mărturisiri”), Lucian Raicu („Scrisori din Paris”), Liviu Ioan Stoiciu („Crispări”), Alexandru Mușina („Epistolarul de la Olănești”), Gheorghe Grigurcu („Scrisori de peste drum”, cu titlul recurent „Fișele unui memorialist”). O cronică a lucrărilor de religie și teologie a ținut Robert Lazu. Poeme sau fragmente de proză dau, în cadrul rubricilor „Tolle lege” (versuri de inspirație religioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
Târgoviște), poet și gazetar. Este fiul Corneliei Oprea (n. Mihăilă), muncitoare, și al lui Toma Oprea, ofițer. Urmează Liceul „Unirea” din Brașov și Facultatea de Istorie a Universității din București, absolvită în 1988. Frecventează Cercul literar 19 condus de Alexandru Mușina, fiind unul din membrii „grupului de la Brașov”. Lucrează la Brașov ca profesor (1988-1990), ca redactor la „Interval” (1990-1991), redactor și redactor-șef la cotidianul „Mesager” (1991-1992), corespondent la posturile de radio BBC (1992) și Europa Liberă, în redacția din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
Dulce să cânți și-ncet,/ doar pentru mine. Hai, nu cânți? De ce nu ai lăuta?” (Solo de tamburină) SCRIERI: Pauză de respirație (volum colectiv), București, 1991; Plimbare pe Ulița Tipografiei, București, 1996; Solo de tamburină, Pitești, 1999. Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR, 1982, 28; Sanda Cordoș, Ritmul respirației, TR, 1991, 37; Sebastian Vlad Popa, 1+3, CC, 1991, 10-12; Al. Cistelecan, Poezia de mâine. Facțiunea brașoveană, VTRA, 1991, 12; Traian T. Coșovei, „Pauză de respirație”, CNT, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
Înainte și după licență practică diverse meserii, iar după ce se stabilește în Brașov, este dispecer de producție la Nivea, referent literar la Teatrul Dramatic, redactor la revista „Astra”, instructor cultural-sportiv. Frecventează Cercul literar 19 din Brașov (alături de Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Al. Țion, Ovidiu Moceanu, Paul Grigore ș.a.). Martor al revoltei anticomuniste a muncitorilor brașoveni de la 15 noiembrie 1987, le vorbește ziariștilor francezi Michel Labro și Alexandra Lavastine despre mișcare. Reportajul apare în „L’Événement de jeudi” (ianuarie 1988). Între 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
sau Ochelarii lui Nenea Iancu, postfață Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 2002; Logodnica mecanicului Gavrilov, Cluj-Napoca, 2002. Antologii: Șase basme minunate toate într-o singură carte..., [Brașov], 1989; Repere ale gândirii românești, pref. Alexandru Surdu, Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR, 1982, 28; Liviu Petrescu, Debuturi în proza scurtă, ST, 1988, 8; Dan Grădinaru, „Doisprezece prozatori”, RL, 1988, 38; Ioan Holban, O privire către cei care vin, CRC, 1988, 42; Gheorghe Crăciun, Alibi pentru un prieten
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Biblioraft”, „Istm”, „Univers”, „Fiction & Co.” ș.a. Peisajul liric se împrospătează, mai vechilor colaboratori (Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Grigurcu, Ioan T. Morar, Simona-Grazia Dima) adăugându-li-se voci impetuoase, provenite din perimetrul optzecist și chiar nouăzecist: Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina, Andrei Bodiu, Nicolae Coande ș.a. Suflul novator și nevoia populării „petelor albe” se simte și în proză, fiind recuperați autori exilați, ce se aflaseră până în acel moment sub embargou politic: Paul Goma, cu un fragment din Patimile după Pitești, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
în hol, se îmbina cu izul îmbâcsit al casei, un miros dulceag, grețos, insinuant, ca mirosul odăii unei femei foarte bătrâne. Hartley se adresă câinelui: — Taci o dată! Animalul tăcu în momentul când crezu el de cuviință, apoi începu să mă mușine și să dea din coadă. Ben îmi spuse din ușa camerei de zi: — Poftește înăuntru. Am pășit în încăpere. Fereastra panoramică oferea priveliștea câmpiei povârnite și a salturilor mării albastre, voalate de aburul arșiței. Nicicând o priveliște frumoasă n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tradițional de cultura română modernă, ci cel nord-american, chiar dacă prestigiul exegezei europene, mai ales al celei filosofice, îl consolida. Termenul era, de pildă, folosit cu naturalețe de Nicolae Manolescu în 1986, într-un eseu despre poezie. După mărturia lui Alexandru Mușina, cam în aceeași epocă „termenul în cauză a fost dezbătut în două (furtunoase) ședințe ale Cercului de critică al Facultății de Limba și Literatura Română (condus de criticul Eugen Simion)”. Un moment însemnat a fost marcat de apariția în 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă, și ele, un sistem de argumentație convingător. Unul dintre cei mai energici contestatari, considerând imaginea p. românesc inautentică, idilic-voluntaristă, manipulată și confecționată, va fi - de la începuturile dezbaterii - poetul și eseistul Alexandru Mușina, tot un reprezentant al generației ’80. Încă din 1986, într-un text intitulat Postmodernismul la porțile Orientului, pregătit pentru numărul special din „Caiete critice” - și, se pare, refuzat sau omis de la publicare de redacție, poate pentru caracterul lui net „în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Încă din 1986, într-un text intitulat Postmodernismul la porțile Orientului, pregătit pentru numărul special din „Caiete critice” - și, se pare, refuzat sau omis de la publicare de redacție, poate pentru caracterul lui net „în răspăr” față de sensul general al discuției -, Mușina își exprima scepticismul față de posibilitatea de a se vorbi despre un p. românesc în condițiile istorice date. Constatând „manifestarea - în câmpul literelor române - a două fenomene, de anvergură diferită”, și anume: „apariția unei remarcabile și «revoluționare» (în plan literar) generații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
stimulatoare este, pentru înțelegerea literaturii contemporane, pentru nivelul discuțiilor teoretice și pentru producerea literaturii înseși, folosirea vocabulei postmodernism?”. Propriile-i răspunsuri la chestiunile formulate erau marcate de rezervă și scepticism. Trecând în revistă utilizarea termenului p. aplicat la literatura română, Mușina conchidea asupra impreciziei și confuziei vădite de accepțiuni foarte diverse și contradictorii: „Sintetizând și ordonând, postmodernist e Mircea Cărtărescu (Mircea Cărtărescu), postmoderniști sunt poeții Cenaclului de Luni (Florin Iaru), postmoderniști sunt «textualiștii» (Cristian Livescu), postmoderniști sunt poeții generației ’80 (Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
oare Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Alexandru Vlad, Sorin Preda, Viorel Marineasa sau Daniel Vighi, șase dintre cei mai importanți prozatori tineri, postmoderniști? Eu cred că nu[...]”. După o pledoarie detaliată în favoarea scepticismului față de utilizarea dată la noi termenului p., Alexandru Mușina considera îndreptățit să reafirme, între altele: „ - a susține că întreaga poezie română contemporană e postmodernistă e un generos și frumos sofism, care funcționează compensator și calmant (în plan socio-cultural) și narcotizant (în plan estetic); [...] - poeții și prozatorii generației ’80 nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
termen nou nu ne face neapărat mai inteligenți sau mai talentați, că literatura noastră nu devine mai valoroasă sau mai «competitivă» pe plan universal dacă «avem și noi postmoderniștii noștri».” Optzecist disident - față de vulgata lefterianistă și cărtăresciană privind p. românesc -, Mușina și-a afirmat poziția critică, a susținut necesitatea și legitimitatea în poezie a unui „nou antropocentrism”, pe care l-a teoretizat, și a continuat să critice îndârjit fetișizarea fenomenului prin texte cu caracter cvasi pamfletar: Să-avem și noi postmoderniștii noștri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]